Un simplu anunț imobiliar poate induce o stare de confuzie în rândul clienților fără cunoștințe în domeniu. Nu puține sunt cazurile în care anunțurile țin cont mai puțin de realitatea de la fața locului, cât de intenția de a atrage vizionări, sub orice formă, chiar dacă locuința cu pricina este promovată mincinos. Pentru ca locuința să pară mai mare, anunțul poate menționa suprafața construită, în loc de suprafața utilă. Similar, un apartament compartimentat circular este prezentat drept decomandat, doar pentru că această categorie este cea mai căutată. Sunt tehnici de vânzări pe care agenții profesioniști le descurajează, motiv pentru care IMOPEDIA.ro a întocmit un ghid-reper, menit să ajute clienții de imobiliare să găsească cea mai potrivită locuință pentru ei, fără a pica în plasa anunțurilor neadevărate.

37822-oferta_imobiliara.jpgCompartimentarea locuinței este unul dintre primele aspecte menționate în anunțurile imobiliare. Există patru categorii, mai mult sau mai puțin cunoscute clienților.

  • Prima dintre ele, cea mai apreciată, este cea a apartamentelor decomandate. Acest lucru înseamnă că locuința are un singur hol, din care se face accesul în toate camerele, inclusiv bucătărie sau baie
  • A doua categorie, cea a locuințelor semidecomandate, presupune că la intrare este un hol din care se face accesul către bucătărie și living, iar accesul către dormitor și baie se face prin living și printr-un al doilea hol
  • Apartamentele circulare sunt o combinație între decomandat și semidecomandat, având două holuri, dar accesul din primul hol către al doilea se poate face atât prin bucătărie, cât și prin living
  • Apartamentele nedecomandate presupun că există un hol la intrarea în apartament, dar trecerea din sufragerie în dormitor se face direct. Acest tip de compartimentare este catalogat ca oferind cel mai mic grad de intimitate.

Dacă cele patru categorii s-ar respecta, totul ar fi simplu. Dar proprietarii, în general, din dorința de a-și promova cât mai bine locuința, folosesc tot felul de tertipuri. De exemplu, un apartament nedecomandat este prezentat drept semidecomandat sau un apartament circular este prezentat drept decomandat. Așadar, clienții care își doresc neapărat o anumită compartimentare, ar trebui să întrebe agentul sau proprietarul, înainte de vizionare, cum exact sunt dispuse camerele”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Marcel Mardare, broker imobiliar Start Imobiliar AG.

Gradul de confort: un reper care funcționează doar în cazul blocurilor vechi

Un alt motiv de confuzie este gradul confortului. Acesta se referă în special la blocurile vechi, care erau catalogate după suprafață. Astfel:

  • Un apartament confort 4 are o suprafață de maximum 30 mp, în cazul apartamentelor cu două camere, și de maximum 40 mp, pentru trei camere
  • Două camere confort 3, înseamnă o suprafață cuprinsă între 30 și 35 mp, în timp trei camere, confort 3, are suprafețe cuprinse între 40 și 45 mp
  • Când se folosește termenul de „confort 2”, vorbim despre suprafețe cuprinse între 35 și 40 mp, pentru două camere, și 45-50 mp, pentru trei camere
  • Două camere de confort 1 au o suprafață cuprinsă între 40 și 48 mp, în timp ce trei camere, din aceeași categorie, au suprafețe care variază între 50 și 62 mp
  • Confort zero înseamnă că două camere au suprafețe cuprinse între 48 și 54 mp, în timp ce trei camere au o suprafață cuprinsă între 62 și 70 mp
  • Confort maxim înseamnă că locuințele cu două camere au peste 54 mp, iar cele de trei, peste 70 mp.

„Gradul de confort obișnuia să fie un factor de decizie, dar odată cu apariția construcțiilor noi, care sunt atât de diversificate și atipice, a scăzut importanța acestui aspect. Acum, clienții preferă să afle suprafața, pe care o raportează la nevoile lor, fără a o mai încadra într-o categorie sau alta”, explică Sorina Marcu, consultant imobiliar Crown Estate Ro.

Diferențele dintre suprafața utilă și cea construită, folosite pentru a atrage cât mai mulți clienți

Speculând acest comportament, au apărut confuzii între diverse tipuri de suprafețe. Clienții aud frecvent termeni precum suprafață locuibilă, suprafață utilă sau suprafață construită, și trebuie să decidă în funcție de acestea.

  • Suprafața locuibilă este suprafața desfășurată a încăperilor de locuit, respectiv cea a dormitoarelor și a camerei de zi       
  • Suprafața utilă cumulează suprafețele utile ale tuturor încăperilor, fără logii și balcoane, praguri, nișele de radiatoare, sau suprafațele ocupate de sobe și cazane de baie, unde este cazul.
  • Suprafața construită include și suprafețele care nu se iau în calcul la suprafața utilă, respectiv logii, balcoane, cote-părți din suprafețele părților comune ale clădirilor, cum ar fi spălătorii, uscătorii, casa scării, sau anexele pentru colectarea, depozitarea și evacuarea deșeurilor menajere, casa liftului etc. La toate acestea se adaugă suprafața aferentă pereților interiori și exteriori ai locuinței. Nu sunt luate în calcul boxele de la subsol și garajele.

„În general, termenul de „suprafață construită” este folosit eronat, referindu-se la amprenta proiectată la sol, fără cota-parte din suprafețele comune. Dar de cele mai multe ori, atunci când este menționat doar „suprafața”, și avem o suprafață suprinzător de mare pentru un preț prea bun să fie adevărat, cel mai probabil se prezintă suprafața construită în loc de cea utilă, cea care ar trebui să îl intereseze de fapt pe client”, continuă consultantul imobiliar Sorina Marcu.

În cazul blocurilor vechi, suprafața construită nu poate fi cunoscută, deoarece nu exista acest concept în trecut. Locuințele și casele noi, care au în cadastru acest termen, se poate întâlni situația în care se promovează suprafața construită, care poate fi cu până la 20% mai mare decât cea utilă. În acest fel, prețul pare mult mai tentant.  Clienții sunt sfătuiți ca, înainte de vizionare, să întrebe proprietarul care este suprafața utilă, sau să ceară părerea unui agent imobiliar care cunoaște proprietatea.

CITEȘTE ȘI:

28 July 2015