MAI
|
|
|
BNR: Bancile ar acorda credite, dar nu au cui!
Decelerarea creditarii din martie si aprilie i-a determinat pe oficialii BNR sa devina mult mai pesimisti, acestia anticipand o amanare cu trei pana la sase luni a momentului in care economia nationala va atinge punctul critic al crizei.
Bancherii au invocat pana in prezent mai multe motive pentru care nu pot reduce dobanzile la credite, printre acestea se numara costurile mari cu refinatarea din cauza lipsei de lichiditati de pe piata sau constituirea de provizioane mai mari pe fondul deprecierii garantiilor depuse.
Mai nou, bancherii sustin ca doresc sa acorde credite, dar nu au cui. "Vrem sa dam credite, problema este cui si de ce, pentru ca am vrea sa luam si inapoi", a precizat Eugen Dijmarescu, viceguvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, citat de Ziarul Financiar.
Afirmatiile au fost facute in contextul in care, in aprilie, nivelul restantelor totale pentru imprumuturile in lei si in valuta contractate de companii si de persoanele fizice a urcat la 2,49% din soldul total al creditelor acordate, pana la valoarea de aproximativ 1,2 milioane de euro.
Problema nu este ca bancile vor sa-si primeasca banii imprumutati inapoi, ci consta in faptul ca pentru institutiile de creditare singura cale acceptabila de recuperare a banilor este ca debitorul sa-si plateasca ratele.
Activitatea de recuperare a datoriilor prin executari silite, chiar si in conditiile contractuale impuse de banci, este extrem de neprofitabila pentru banci, motiv pentru care creditorul compenseaza riscul prin dobanzi si costuri ridicate.
Daca stiu ca nu pot suporta costuri ridicate, de ce mai impun bancile dobanzi mai mari clientilor cu risc ridicat? Pentru ca clientul respectiv risca oricum sa devina rau-platnic, indiferent de nivelul costurilor.
La costuri ridicate intra in imposibilitate de plata in doi-trei ani, iar la costuri mai scazute probabil in patru.
Calculul pe care si-l fac bancile este simplu: "cat recuperez din banii imprumutati in doi-trei ani daca dobanda este ridicata" versus "cat recuperez in patru ani daca percep o dobanda mai mica"?
O a doua problema ar fi aceea ca in momentul de fata dobanzile sunt mari pentru toata lumea, nu doar pentru cei cu grad ridicat de risc.Mai devreme sau mai tarziu, bancile vor reduce dobanzile, mai ales ca mesajul BNR in acest sens este unul cat se poate de clar.
Vezi ca in primele doua trimestre din 2010, vom avea grave probleme economice din cauza deficitelor mari si a lipsei de reactie a guvernului de acum (din motive electorale).
Asa ca, daca ai timp, asteapta pana in vara 2010.
Riscul ca preturile sa creasca este zero. In cel mai rau caz se vor stabiliza.
Sa revenim la pretul caselor. In acest moment preturile nu se coreleaza deloc nici cu puterea de cumparare, nici cu costurile actuale.
In conditiile astea, poate chiar acum in vara, vom vedea scaderi soc de preturi.
Timpul curge in favoare cumparatorilor si ii penalizeaza pe dezvoltatori in primul rand prin dobanzi si, in al doilea rand, prin scaderea inevitabila a preturilor datorate corelarii cu puterea de cumparare si costul real.
Vor avea de castigat acei dezvoltatori care vor scadea preturile cat mai rapid si cu un procent cat mai mare (gen 20%)