MAI
|
|
|
Bucureşti rămâne raiul construcţiilor ilegale
Practic, în toţi aceşti ani, s-a construit de-a valma, fără nici o regulă, fără un plan urbanistic unitar, fără a respecta condiţiile tehnice şi materiale. Rezultatul este unul catastrofal pentru o capitală europeană. Pe de-o parte, au apărut precum ciupercile după ploaie o serie de clădiri hidoase, care se potrivesc cu stilul arhitectonic al zonei şi al Capitalei, în general, ca nuca-n perete.
Oriunde priveşti vezi astfel de clădiri, cum este bunăoară mastabaua de lângă Televiziunea Română sau "gemenele" din Piaţa Presei libere, care, deşi au o oarecare imagine estetică, au stricat tot ambientul zonei. Dar nu este cartier în care să nu se fi ridicat o astfel de hidoşenie. În Giuleşti, pe Ştefan cel Mare, în Titan, peste tot, chiar şi în zona centrală - Batiştei, Polonă, Grădina Icoanei etc., au apărut astfel de clădiri, una mai urâtă decât cealaltă. Ca să nu mai vorbim de zonele verzi, care au dispărut acoperite cu betoane. Pe de altă parte, nerespectându-se condiţiile minime de ordin tehnic şi material, unele clădiri, inclusiv din rândul celor care găzduiesc supermarketuri sau malluri, deci, unde este o mare aglomeraţie umană, încep să cedeze, punându-le oamenilor viaţa în pericol.
Mai mult, sunt situaţii în care, din cauza acestor construcţii ilegale, locuitorii Capitalei nu mai sunt în siguranţă nici în propria casă. Prezentăm azi un astfel de caz, în care un proprietar din zona Bazilescu (Bucureştii Noi), şi anume Ioan Erhan, s-a trezit într-o zi cu zidarii din curtea vecinului săpând de zor sub gardul lui pentru... a turna fundaţia unei case. Gardul fiind de cărămidă s-a fisurat, putând oricând să cadă fie în curte, pe proprietar, fie alături, pe constructori.
De notat că este vorba de o zonă protejată din punct de vedere istoric şi arhitectonic, numită "Parcelarea Bazilescu", o arie în care toate reglementările urbanistice ar trebui să fie şi mai strict impuse şi urmărite. De fapt, din aceste motive, zona a fost trecută din administrarea Primăriei Sectorului 1 în cea a Primăriei Municipiului Bucureşti. Din păcate, însă, şi aici, la fel ca în orice alt colţ al Bucureştiului, se construieşte haotic, fără respectarea celor mai elementare reguli.
În acest caz, Vasile Ţibichi ridică un imobil de trei etaje pe baza unei autorizaţii care îi permitea să consolideze o clădire veche, cu două camere, la nivelul solului, dar care nici nu mai există, pentru că a demolat-o. Şi dacă tot o "consolidează", omul îi mai adaugă două etaje, plus mansardă. Dar pentru că spaţiul este mic, el mută fundaţia până în trotuar, din care muşcă vreo 20 de centimetri, pe o parte, şi până sub gardul vecinilor, de cealaltă parte. Ce contează că potrivit legii trebuie să rămână între zidul noii construcţii şi limita proprietăţii învecinate minimum 1,40 metri?
Başca, ridicând două etaje, aproape lipite de clădirea vecinului, îi obturează acestuia toate ferestrele, lăsându-l în întuneric chiar şi în timpul zilei. Evident, Ioan Erhan a sesizat instituţiile abilitate, şi anume Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Primăria Municipiului Bucureşti. Dar după câteva săptămâni de pauză, lucrările au fost reluate cu şi mai mare amploare. "În urma sesizărilor pe care le-am făcut la sfârşitul lunii iulie, şi verbal, şi în scris, la data de 6 august, constructorul s-a retras, sistând lucrarea - povesteşte Ioan Erhan - şi credeam că lucrurile s-au rezolvat, că se va intra în legalitate.
Dar la data de 30 august, dimineaţa la ora 7, au început din nou să lucreze, să sape pentru fundaţie, să monteze cofraje etc. Tot atunci a apărut şi un panou pe care scria: S+P+2E+M - Autorizaţia 242921946 din 24.08.2010. În aceeaşi zi însă, am primit de la Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia Inspecţie şi Control General, Serviciul Disciplina în Construcţii, adresa numărul 18/3602/17.08.2010 cu răspunsul la sesizarea mea şi în care se precizează, negru pe alb că: «S-au efectuat verificări de către DIGG şi s-a constatat că cetăţeanul Ţibichi Vasile, în calitate de beneficiar, a executat lucrări de desfiinţare/construcţie fără autorizaţie» şi că «întrucât imobilul demolat se află în Parcelarea Bazilescu, înscrisă în lista monumentelor istorice, la poziţia 195, cod B-II-S-B-17913, în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 50/1991, fapta de mai sus constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei».
În fine, se mai precizează că «Urmare a celor de mai sus şi în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 50/1991, Primăria Municipiului Bucureşti, cu adresa nr. 18/3602.2/2010, a înaintat cazul organelor de cercetare penală»."
Instituţiile abilitate se fac că iau "măsuri drastice"
Mergând pe firul adreselor, atât la Inspectoratul de Stat în Construcţii, cât şi la Primăria Capitalei, ni s-a spus că au fost făcute demersurile necesare pentru oprirea lucrărilor în Strada Ardealului nr. 58. Mai mult, Primăria Capitalei a înaintat cazul organelor de cercetare penală. Şi, într-adevăr, am ajuns la Circa 5 de Poliţie, unde ni s-a confirmat că există un dosar penal în această speţă, dosar aflat în stadiul cercetării penale. Şi atunci cum se face că cel cercetat penal, Tibichi Vasile, continuă nestingherit construcţia ilegală?
Aşadar, în loc să dea cu subsemnatul la Parchet, iar procurorii şi poliţiştii să vină şi să constate uriaşa discrepanţă dintre susţinerea făcută atunci când a solicitat autorizaţia de consolidare şi realitate, Vasile Ţibichi îşi continuă planul. Muncitorii îşi continuă treaba liniştiţi şi se opresc doar pentru a face semne obscene vecinilor care privesc disperaţi pe geam, neputincioşi să îşi apere proprietatea. Trebuie menţionat că Ţibichi construieşte pe calcan (adică lipit de vecin), lucrare pentru care nu a primit acceptul vecinului, Ioan Erhan, deşi legea impune această condiţie. Ba mai mult, construcţia nu respectă distanţa minimă faţă de limita proprietăţii vecine, impusă de reglementările de construcţii, şi anume de 1,40 metri.Vasile Ţibichi deţine doar un petic de pământ la intersecţia străzilor Ardealul şi Mitropolit Varlaam. Terenul este atât de mic, încât nimeni nu i-ar fi permis, în condiţiile legale, ridicarea unei construcţii P+2+M, aşa că singura soluţie care îi rămâne pentru a-şi realiza palatul mult visat este călcarea în picioare a legii. Şi a drepturilor celorlalţi, în primul rând ale vecinilor. Iar tot planul său este favorizat de nişte instituţii care au legea în mână, dar, deşi se laudă că fac "demersurile necesare", în realitate stau cu mâinile încrucişate.
