MAI
|
|
|
Ce facem cu blocurile comuniste?
Lupta noilor democratii cu „monstrii de beton” inventati de Stalin va dura inca multe decenii. Regimurile comuniste s-au prabusit in urma cu 18 ani, insa pentru milioane de locuitori ai Europei de Est amintirea acestei epoci este vesnic prezenta.
Tarile est-europene, inclusiv Romania, cauta solutii pentru a scapa de "mostenirea de beton a epocii comuniste".
Sunt blocuri identice in uratenia lor si, in majoritate, lipsite de confort, dar pentru locatarii lor sunt bune, fiindca mai mult nu-si pot permite.
Constiente ca nu vor scapa cu una, cu doua de aceasta mostenire de beton a erei comuniste, autoritatile est-europene incearca sa gaseasca solutii pentru a le moderniza, insa rezultatele nu au fost pana acum spectaculoase. Prefabricatele din care s-au facut majoritatea acestor blocuri au o durata medie de viata de 80-100 de ani, astfel ca ele nu vor disparea prea curand din peisaj.
Mostenirea de beton a lui Stalin
Blocurile de locuinte si, implicit, primele cartiere muncitoresti au aparut in Europa de Est odata cu „Planul principal pentru Moscova”, lansat de Stalin in 1935. Conform planului, trebuiau ridicate cartiere de blocuri similare, care sa aiba cel putin sase etaje. Scopul acestuia era de a oferi locuinte ieftine taranilor adusi sa lucreze in fabrici si uzine.
Totodata, prin cazarea proletariatului in apartamente identice se urmarea curmarea tendintelor individualiste, considerate periculoase pentru „omul nou”, care nu trebuia incurajat sa gandeasca prea mult.
Dupa impunerea comunismului in Europa de Est, URSS a exportat moda cartierelor muncitoresti in toate tarile-satelit. Spre exemplu, in Germania de Est, blocurile din beton prefabricat si-au facut aparitia in 1960, iar in 1972 s-a lansat un ambitios program ce viza mutarea a peste 100.000 de oameni in astfel de locuinte.
Apartamentele din noile blocuri erau mici, prost finisate, cu bucatarii modeste in care nu incapea toata familia la masa, insa pentru cei carora le erau repartizate ofereau un lux la care nici nu visau - cum ar fi apa curenta, canalizare si lumina electrica. Unul dintre cele mai mari neajunsuri ale acestor blocuri il reprezinta sistemul prost de incalzire si lipsa izolatiei termice. Din aceasta cauza, in tot spatiul ex-sovietic se cauta cu infrigurare solutii si fonduri pentru reabilitarea termica a acestor blocuri.
Luxul de la „Hrusciovchi”
Majoritatea celor 140 de milioane de locuitori ai Rusiei locuiesc in blocuri comuniste, in apartamente pe care le numesc afectuos „Hrusciovchi”, dupa numele fostului lider comunist pe vremea caruia au fost construite in anii 1960.
„Hrusciovchi” au niste bucatarii minuscule, dar macar le au, ceea ce reprezinta un mare pas inainte fata de asa-numitele „kommunalki”. Asa cum le spune si numele, acestea aveau bucatariile, baile si uneori chiar si dormitoarele la comun, ceea ce excludea notiunea de intimitate, si ea inutila pentru omul nou, care nu are nimic de ascuns tovarasilor sai.
„Singura solutie de bun-simt este sa dai jos blocurile astea si sa construiesti unele noi si moderne”, spune Denis Sokolov, sef al directiei de cercetare la firma imobiliara Cushman&Wakefield, din Moscova. Problema este ca apartamentele noi sunt prea scumpe pentru cei mai multi dintre rusi.
Experimentul „Blocului european”
Problema modernizarii blocurilor comuniste preocupa si autoritatile de la Budapesta. In Ungaria s-a si pus in practica un proiect finantat de UE pentru renovarea unui bloc. Cladirea ce a beneficiat de lucrari de modernizare in valoare de 2,2 milioane de euro este situata in Dunaujvaros, fostul oras Stalin, si a fost construita pentru muncitorii de la otelaria din vecinatate.
In urma renovarii, blocul se mandreste astazi cu panouri solare, facturi scazute la intretinere si o gradina pe acoperis. Blocul cenusiu a fost vopsit intr-o combinatie de galben cu portocaliu, iar geamurile prin care batea vantul au fost inlocuite cu termopan. Chiar daca nu au conditii prea grozave, multi est-europeni nu sunt deloc dispusi sa se desparta de blocurile in care au crescut si si-au intemeiat familii. De-a lungul vremii s-a format si o cultura de cartier.
Prieteniile nascute intre locatarii aceluiasi bloc conduc mai departe la un soi de mandrie de a locui in cutare cartier si dispretul subtil fata de cei din alte zone ale orasului, considerate mai proaste. In Polonia, acest gen de cultura a dus si la aparitia unui gen aparte de hip-hop, numit „blokersi”.
Pe de alta parte, oamenii mai in varsta se declara foarta multumiti de blocurile in care stau. „Imi place aici”, sustine ungurul Laszlo Ling (55 de ani), care traieste dintr-o pensie de invaliditate de 50.000 de forinti (287 $), intr-o „cutie de chibrituri” de 37 de metri patrati, din orasul Miskolc. „Avem magazine, posta, o scoala aici, o scoala dincolo, iar centrul orasului este la cinci minute de mers cu autobuzul”, spune el, admirand din balcon panorama cenusie a cartierului.
