Închirierea poate fi o manevră riscantă atât pentru proprietar, cât și pentru cei care aleg să se mute cu chirie. În scenariul ideal, proprietarul și chiriașul se respectă reciproc, iar întreaga perioadă de chirie se petrece armonios. În viața de zi cu zi însă, lucrurile sunt ceva mai complicate, motiv pentru care se impune adesea necesitatea unui contract de închiriere. Chiar dacă este un concept care pare mai degrabă că ar complica situația, de fapt acesta este actul care garantează confortul ambelor părți.

40824-contract_inchiriere.jpgÎnchirierea unei locuinței ar trebui să un moment eliberator, atât pentru proprietar, cât și pentru chiriaș. De multe ori însă, problemele abia atunci încep. Iar pentru cei care nu au semnat un contract de închiriere, războiul se va purta la nivel teoretic, până când una dintre părți cedează. De cealaltă parte, dacă există un contract, atunci conflictul poate fi aplanat încă de la primele discuții în contradictoriu.

În goana după clienți, în cazul proprietarilor, sau în goana după locuință, în cazul chiriașilor, cei mai mulți sunt extenuați și doresc să scape cât mai repede de formalități. așa se ajunge la acordurile principiale, banii achitați și încasați fără nicio dovadă că tranzacția ar fi avut loc dar și la discuțiile interminabile despre cine are dreptate. Aceste discuții sunt evitate cu succes de cei care mai rezistă la încă un pas birocratic: contractul de închiriere”, explică pentru IMOPEDIA.ro Alina Burcea, notar.

Îngrijorați pentru integritatea locuinței, proprietarii pot deveni invazivi

Proprietarii sunt adesea îngrijorați referitor la modul în care chiriașii se poartă cu locuința lor. Din acest motiv, ei pot deveni invazivi, făcând vizite în lipsa chiriașilor sau chiar și când aceștia sunt acasă. Anunțate sau nu, dacă aceste vizite devin un obicei, pot deveni o problemă majoră în relația dintre cele două părți. 

Cel mai des, proprietarii își rezervă dreptul de a face o vizită anunțată cu măcar o zi înainte, o singură dată pe lună. Nu trebuie să fie o vizită de socializare, proprietarul vrea doar să știe că locuința nu a fost deteriorată și că în apartament sau casă locuiesc atâția oameni cât a acceptat la început, nu mai mult. Odată construită încrederea în noii clienți, această vizită dispare, de cele mai multe ori, dar proprietarul se simte confortabil să știe că are acest drept clar definit prin contract și îl poate exercita, ori de câte ori simte această nevoie”, continuă notarul. 

Toate costurile trebuie reglementate în contractul de închiriere, inclusiv chiria sau reparațiile

Dacă totuși intuiția proprietarului funcționează corect, iar în locuința închiriată apar nereguli, precum deteriorarea mobilierului sau un număr mai mare de chiriași, atunci este bine de știut cum și ce sancțiuni se aplică. Pentru a nu exista discuții, și aceste lucruri pot fi reglementate prin contractul de închiriere.

„De obicei, clientul și proprietarul fac o analiză atentă a locuinței înainte de semnarea contractului și construiesc împreună un inventar complet: se notează ce anume se găsește în locuință și în ce stare se află, precum și ce sacțiuni se impun, în cazul deteriorării acestora. Inventarul se transformă într-un act adițional la contract și funcționează atât pentru responsabilizarea clientului, cât și pentru eliminarea dubiilor legate despre care era starea obiectului cu pricina la închiriere”, explică notarul.

Tot în acest act adițional se poate stabili și împărțirea cheltuielilor administrative. Uneori poate fi vorba despre reparațiile comune din blocurile vechi, alteori despre cheltuielile comune din blocurile noi, despre taxe și impozite. Toate acestea sunt cheltuieli care, în mod tradițional, sunt plătite de către proprietari. În mod excepțional însă, pot cădea în sarcina chiriașului. Aceste aspect trebuie clar stabilit de la bun început. De altfel, toate costurile ar trebui prevăzute în acest act adițional, inclusiv cele legate de chirie.

Proprietarul poate deveni abuziv, cu sau fără intenție, iar un contract îl ferește pe client de acest lucru. Majorarea chiriei, de exemplu, nu se poate face doar pentru că așa a decis proprietarul. Ea trebuie anunțată, discutată și acceptată sau nu de către client. La fel, banii pe care chiriașii îi plătesc drept garanție la început, o tactică discutabilă de altfel, trebuie să fie returnați la final sau cheltuiți în situații specifice, nu la discreția proprietarului”, continuă Alina Burcea.

Iar în cazul în care se dorește terminarea contractului de închiriere, pentru binele ambelor părți este necesar un protocol de eliberare a proprietății. Preavizul asigură un răstimp necesar chiriașului pentru a găsi o nouă locuință, iar proprietarului – pentru a găsi un nou client. 

CITEȘTE ȘI:

31 August 2016