Cristina Bazavan: „Nu-mi doresc să locuiesc într-o casă care să-mi aparţină”

Într-o ţară cu un cult al proprietăţii extrem de dezvoltat, Cristina Bazavan, redactorul-şef al revistei Tabu, mărturiseşte că nu-şi doreşte să aibă casa ei. Preferă să stea cu chirie în case cu poveşti frumoase, care o vrăjesc într-un fel sau altul. Şi musai în buricul târgului. În ultimii zece ani, Cristina Bazavan a stat în Dorobanţi, însă de curând s-a văzut nevoită să se mute.

„Proprietarul vroia s-o vândă, nu vroiam s-o cumpăr, nu-mi doresc să locuiesc într-o casă care să-mi aparţină", povesteşte Cristina Bazavan.

I-a fost greu să plece din casa care i-a picat cu tronc cu un deceniu în urmă şi de care s-a îndrăgostit la prima vedere. „Lucram la Europa FM, care avea birourile pe Dorobanţi, pe intrarea Camil Petrescu. Şi-mi căutam o casă foarte aproape de locul de muncă. Am dat anunţ, am găsit-o prin mica publicitate, dar am luat decizia că o să mă mut în acea casă în momentul în care am ajuns pe stradă şi am văzut un copac incredibil, cu nişte flori regale, ca nişte orhidee, foarte foarte dese, în ciorchine, şi m-am întâlnit cu proprietarul casei şi am întrebat: balconul casei este pe partea cu copacul? Şi a zis: da, e fix acolo în copac. Ok. Luăm casa".

Şi a trăit acolo 10 ani. 10 ani frumoşi, în care a fost vegheată zi de zi de copacul cu flori regale. Apoi a venit vremea despărţirii de casa din Dorobanţi, iar Cristina a început din nou căutările.

„Acum m-am mutat în Batiştei, tot într-un loc cu poveste, pentru că vizavi de casa în care locuiesc se află un anticariat, în anticariat locuieşte un bătrânel, despre care eu am scris acum câţiva ani în Jurnalul Naţional un articol, pentru că îmi amintea foarte tare de Fellini, de un film al lui Fellini. Şi atunci am făcut o campanie, era în ajun de Crăciun, duceţi-vă şi cumpăraţi o carte de la anticariatul respectiv ca să îi facem bătrânelului viaţa mai drăguţă. El locuieşte fix între cărţi. Ca să-ţi deschidă fereastra, dă la o parte un raft de cărţi. Deschide fereastra, îţi dă ceva, e pur şi simplu înconjurat de cărţi, nici nu intră lumina în casa lui. Şi cam aşa am luat decizia... şi ţinând cont de fapul că vreau să stau tot timpul în centru", spune Cristina.

Deşi chiriile sunt mari în zona centrală a Capitalei, jurnalista mărturiseşte că nu a fost niciodată tentată să-şi cumpere casa ei. Recunoaşte însă că ar face acest pas doar la insistenţele iubitului său. „Nu sunt genul de om care să prindă rădăcini în felul ăsta - a avea o casă, o maşină şi alte proprietăţi. Ţin mai degrabă la independenţa mea, să mă pot muta oricând, în orice colţ de ţară sau de lume dacă acolo găsesc eu o anume satisfacţie profesională sau personală. Şi de asta nu mi-am luat niciodată casa mea", precizează jurnalista.

În plus, Cristina Bazavan este convinsă că, cel puţin deocamdată, casa visurilor ei nu există. Din simplul motiv că e mai aproape de fantezie decât de realitate. „Casa pe care eu mi-o doresc, în care aş investi bani, nu există. Pentru că îmi doresc o casă într-un loc foarte foarte pustiu, cu pereţi integral de sticlă. Asta e doar o fantezie, nu cred că se va realiza vreodată şi atunci prefer să stau în case care au o poveste. Nu-mi permit să cumpăr o casă cu o poveste... cu un anume gen de poveste pe care mi-o doresc eu. E mai uşor pentru mine s-o închiriez".

Iar dacă e să dăm frâu liber fanteziei... redactorul-şef al revistei Tabu ştie exact ce îşi doreşte. „Aş lua de referinţă Minority Report, filmul lui Spielberg, şi-aş face o casă care să aibă foarte multă tehnologie şi să fie foarte foarte minimalistă. Eco, dacă se poate, să se susţină singură, prin resurse - căldură, energie solară, şi-aş investi... habar n-am. Cred că ar costa imens. Pentru mine ar trebui să fie, dacă ar fi casa mea, undeva în pustietate în foarte mare linişte, dar cu acces către facilităţi urbane", visează Cristina, care, spre deosebire de multe alte persoane, nu ţine cu orice preţ să locuiască în Bucureşti. Ba din contră: este dispusă să plece foarte departe de Capitală, dacă situaţia o va impune vreodată.

„În ţară m-aş muta fără nicio problemă dacă jobul pe care îl am nu m-ar ţine în Bucureşti. M-aş muta în Sibiu, în Cluj şi-n Timişoara. Azi. Fără nicio problemă. Ştiu şi casele în care m-aş muta", precizează Cristina Bazavan.

Însă, când vine vorba despre emigrare, jurnalista este mult mai exigentă. Nu s-ar muta decât în două locuri. „La Londra m-aş muta, la New York... Londra mi se pare cel mai activ oraş din punct de vedere cultural. Este locul pe care eu îl iubesc cel mai mult, în care mă simt ca acasă şi-n care mă duc extrem de des, tocmai ca să văd anumite spectacole care îmi sunt dragi sau actori care-mi sunt dragi şi montează ceva, sau dansatori. New York, tot din perspectiva asta".

Chiar dacă nu vrea să aibă o locuinţă proprietate personală, Cristinei îi surâde gândul că ar putea avea o casă de vacanţă... undeva cu vedere la mare, sau la o apă mare. Poate pe o insulă din Spania, pe care a văzut-o într-un film. „Mi-a dat cineva adresa acelei insule, dar n-am reuşit s-o vizitez, sper s-o vizitez. Ei bine, dacă ar fi să mă mut undeva măcar pentru vacanţă m-aş muta pe insula aia. E o insulă cu foarte multe denivelări şi cu cratere şi cu case care arată ca bordeiele. Foarte spectaculoasă".

Jurnalista ar prefera însă o casă de vacanţă în România. Este îndrăgostită iremediabil de Sulina, pe care o descrie ca nimeni altcineva. „Spre exemplu mi-aş alege Sulina, care iarăşi are o parte de crezi că este Brazilia. Este sălbatică, are poveste, Sulina are unul dintre cimitirele cele mai spectaculoase din Europa, unde se întâlnesc şase religii. E un loc care are poveşti incredibile. M-am muta într-un loc care să aibă şi parte de linişte, pentru că eu râvnesc foarte mult la linişte şi poveste", încheie jurnalista.

Deocamdată Cristina stă în casa de pe Batiştei şi îşi trăieşte povestea ei. Însă abia aşteaptă să-i iasă în cale alte case, cu alte poveşti şi poate cu mai multă linişte.