Preocupaţi de modernizarea oraşului, tindem să neglijăm construcţiile care dau farmec Capitalei. Proiectele noi sunt întotdeauna binevenite, însă autorităţile şi specialiştii ar putea să acorde mai multă atenţie detaliilor, elementelor care dau cu adevărat viaţă unui spaţiu public. IMOPEDIA.ro a stat de vorbă cu Randy Tharp, Managing Director Epstein Engineering & Architecture.
Cum se vede Capitala, din punctul de vedere al unui arhitect venit din SUA?
Ca arhitect, eu văd nenumărate oportunităţi în acest oraş, este grozav din punct de vedere al parcurilor, al spaţiilor publice, al terenurilor deţinute de autorităţi, potenţialul este imens. Însă totodată observ numeroase construcţii noi care nu au beneficiat de destulă atenţie la detalii. De exemplu, la Universitate, noua parcare şi piaţetă arată excelent, schimbarea este mai mult decât vizibilă, însă am observat că nu există nicio băncuţă sau vreun loc de stat jos. Chiar vis-a-vis de Universitate, avem acest spaţiu public frumos amenajat, însă oamenii nu se pot aşeza nicăieri. În Bucureşti, există multe astfel de exemple şi ma întreb de ce nu se acordă atenţia necesară detaliilor.
De asemenea, consider că ar trebui pus la cale un program pentru a putea fi păstrate adecvat clădirile vechi. Sunt nenumărate astfel de construcţii, multe monumente istorice, adevărate bijuterii preţioase, care sunt lăsate în paragină, care se dărâmă lent. De ce? Dacă proprietarul nu este interesat sau nu îşi permite să consolideze clădirea, autorităţile ar trebui să intervină. De asemenea, autorităţile nu ar trebui să permită existenţa atâtor terenuri goale pline de gunoi. În SUA, primăria intervine în astfel de situaţii, avertizează proprietarul şi îl amendează dacă nu îşi curăţă proprietatea, ba chiar se poate ajunge la confiscarea acesteia (dacă amenzile şi impozitele nu sunt plătite, iar proprietatea este lăsată în paragină). Toate acestea afectează imaginea Bucureştiului, iar autorităţile nu ar trebui să permită acest lucru.
Câţi ani vor mai trece până când imaginea Bucureştiului va fi demnă de cea a unei capitale europene?
Cred că în zece ani, lucrurile vor arăta deja mult mai bine. Bucureşti are un farmec aparte, iar lucrurile se mişcă – proiectul de la Universitate este un bun exemplu, înlocuirea pietrei cubice din Piaţa Aviatorilor este benefică pentru trafic, modernizările din Piaţa Amzei şi alte exemple pozitive. Autorităţile poate ar trebui să fie mai atente în procesul de selecţie a colaboratorilor, ar trebui să se acorde o atenţie sporită în proiectarea spaţiilor publice şi a detaliilor. Nu în ultimul rând, Bucureştiul trebuie să înveţe să îşi păstreze identitatea şi arhitectura istorică, să nu îşi mai neglijeze construcţiile vechi, de o frumuseţe rară.
Tendinţele „verzi”, atât de promovate pe plan internaţional, sunt urmate şi de România?
La nivelul pieţei, al afacerilor sau al companiilor, România încearcă să se alinieze tendinţelor ecologice, deoarece se face multă publicitate acestui concept la nivel internaţional, însă nivelul de educaţie pe acest subiect este deocamdată destul de scăzut. Majoritatea dezvoltatorilor şi-ar dori clădiri verzi, însă nu sunt dispuşi să investească, nu privesc beneficiile pe termen lung şi încă privesc sintagma de „clădire verde” ca pe o etichetă. Pentru ca acest segment să se dezvolte cu adevărat, ar trebui mai mult sprijin din partea marilor companii din România, însă şi acestea gândesc pe termen scurt, deşi o strategie pe termen lung le-ar reduce semnificativ din costuri.
În afara hotarelor, companiile privesc imaginea de ansamblu şi îşi dezvoltă strategii pe termen lung, deoarece au experienţă, au văzut cu ochii lor ce economii pot face dacă îşi desfăşoară activitatea într-o clădire verde, dacă au un comportament ecologic. Căci la urma urmei, la asta se rezumă totul: companiile vor să facă profit, astfel că ori reduc costurile, ori produc din ce în ce mai mult.
Care sunt diferenţele din piaţă, de la intrarea Epstein în România?
Am venit în România cu ocazia unui proiect, în 2006-2007, oportunitate apărută prin intermediul managerului din Varşovia. Noi am căutat întotdeauna pieţe în creştere, pieţe unde există potenţial de noi proiecte, iar România îndeplinea aceste criterii, fiind una dintre ţările din Europa Centrală şi de Est în curs de expansiune.
În prezent, condiţiile economice sunt diferite, în mod evident, iar lucrurile nu se mai mişcă la fel de rapid – în urmă cu şase ani, cererea de arhitecţi era imensă, nu reuşeam să găsim un nou birou cu aceeaşi repeziciune cu care ne extindeam, astfel că aveam angajaţi care lucrau chiar în ture de noapte. Dezvoltatorii aveau la dispoziţie bani, iar numărul proiectelor noi era uriaş, situaţie complet diferită acum. Procesul de adaptare la condiţiile curente nu a fost extrem de dificil pentru compania noastră, deoarece am mai trecut prin situaţii similare, în SUA, de-a lungul celor 90 ani de experienţă: a trebuit să ne restrângem, să păstrăm doar cei mai buni angajaţi, ne-am apropiat cât mai mult de cei mai fideli clienţi şi ne-am extins serviciile pentru clienţii curenţi.
Ce se întrevede pentru anul 2013?
Pe parcursul acestui an, cred că activitatea de pe piaţa imobiliară va fi în continuare destul de lentă. Vestea bună e că investitorii încă sunt interesaţi de România, sunt companii internaţionale care fac profit aici, deoarece au ridicat proiecte inteligente. Există motive pentru care sunt destule proiecte în construcţie în Bucureşti. La nivelul întregii pieţe imobiliare, pe plan naţional, cred că segmentul industrial va fi vedeta acestui an, deşi nu beneficiază de la fel de multă publicitate ca cel rezidenţial. Segmentul industrial sprijină cu adevărat economia: un singur proiect poate crea sute de locuri de muncă şi sper ca guvernul să continue programul de ajutor, care se va încheia la sfârşitul acestui an.
NU RATA: România nu se mai află pe harta imobiliară a Europei şi ar putea fi invadată de investitori asiatici
27 March 2013
