|
|
|
Cum cred românii că se poate ieşi din criză
Prin investiţii în infrastructură şi sprijinirea companiilor mici şi mari!
Susţinerea mediului privat prin sprijinirea companiilor, investiţiile în infrastructură şi educaţie şi sprijinirea persoanelor defavorizate. Acestea sunt soluţiile pe care românii le consideră numai bune pentru ieşirea din criză a Uniunii Europene.
Astfel, cei mai mulţi dintre conaţionalii noştri agrează susţinerea mediului privat prin sprijinirea companiilor (mici 31% şi mari 22%), aproape la fel de mulţi cred că e timpul pentru investiţii în infrastructură (29%) şi educaţie (26%), în timp ce mai puţin de o cincime optează pentru sprijinirea persoanelor defavorizate.
Potrivit raportului naţional EB72, în noiembrie anul trecut, procentul românilor care credeau că economia naţională merge mai puţin bine decât media înregistrată în statele membre UE a crescut cu 13%, de la 75% în iunie, la 88% la finalul anului.
De asemenea, a crescut procentul respondenţilor care apreciază că situaţia locurilor de muncă în România este mai puţin bună decât în celelalte state membre, de la 78% la 88%.
Pesimismul românilor vizavi de situaţia internă a crescut în 2009, de la 23 la 29% în privinţa aşteptărilor privind viaţa în general, de la 41 la 45% privind situaţia economică internă, de la 26 la 31% pentru situaţia financiară a gospodăriei, de la 44 la 53% pentru situaţia locurilor de muncă din ţară şi de la 15 la 21% în privinţa propriului loc de muncă. În schimb, se pare că românii speră că 2010 va fi un an mai bun decât precedentul.
Ceea ce nu ar fi greu deloc, în condiţiile în care mai puţin de jumătate dintre români (47%) sunt mulţumiţi cu viaţa pe care o duc în prezent, în timp ce media europeană este de 78%.
Cât despre aşteptările referitoare la evoluţia vieţii lor în general în următoarele 12 luni, 22% dintre români cred că vor trăi mai bine, 29% cred că vor trăi mai prost, 43% cred că vor trăi la fel, iar 6% nu ştiu. La nivelul Uniunii Europene, procentul optimiştilor în privinţa evoluţiei propriei vieţi este de 26%, iar cel al pesimiştilor de 15%.
Astfel Egiptul, India, Bangladesh, sunt exemple f. bune, unde in constructii muncitorii si in prezent cara pe scari saci de 50 kg, in loc sa foloseasca macar scripetii, fiindca salariatii sunt platiti foarte prost, patronii nu platesc taxe pt. salariile infime platite si n-au nevoie sa faca investitii si sa-si califice forta de munca fiindca altfel muncitorii vor avea pretentii mai mari, patronii vor plati taxe si in plus vor cheltui si pe tehnologii, si patronii spun ca dupa calculele lor e mai rentabil sa foloseasca cativa oameni in locul unei masini sau tehnologii minimale care e cunoscuta de secole. Aceste fapte au intrat in mentalul patronilor din aceste tari si comform nu stiu carui filozof, asta e cel mai periculos lucru, mentalitatile oamenilor se schimba in sute sau mii de ani fiindca se transmit din generatie in generatie. In realitate nu exista alb si negru ci multe nuante de cenusiu, iar Romania din pacate are peste 80% din patroni cu mentalitati asemanatoare.
Ce dovada mai buna este faptul ca in Franta de exemplu, daca un patron are angajati calificati dar la un moment dat are nevoie ca cineva sa ajute la carat niste dulapuri, in loc sa rupa un om calificat de la ceea ce facea el atunci sa ajute la carat dulapurile, prefera sa se duca el personal. Prin comparatie, la noi romanul viseaza sa fie patron pt. a-si angaja manager, iar el sa petreaca prin cluburi cu fetitze vesele. Nu cred ca s-a incetatenit asta chiar ca mentalitate, dar suntem pe punctul de a spune asta, fiindca 20 de ani sunt o generatie... suficient ca prin transfer la generatia urmatoare sa devina traditie locala.
Poate ca la noi ar trebui impozit progresiv doar pe profitul firmelor si doar a salariatilor la stat, dar regresiv la salariile de la privat, combinat cu scutiri de taxe doar pt. profitul reinvestit in tehnologii moderne specifice domeniului aducator de profit, astfel incat comform unor calcule minime aritmetice facute de orice patron cu IQ 75 sa-i arate ca se merita sa investeasca in retehnologizare, informare, specializarea fortei de munca, inovare si cercetare continue, etc. Astfel de masuri ii vor "topi" pe cei refractari fiindca exista concurenta si pe piata muncii, nu trebuie decat sa-i sprijinim pe cei constructivi.
Multe alte modalitati in plus (esentiale in alte economii mai mult sau mai putin subdezvoltate, doar cateva exemple :tarile nordice, Anglia, Irlanda si Germania, China, Japonia, Coreea de sud, Polonia, Cehia, Slovenia, Botswana, Bulgaria, Serbia, Ucraina, Turcia etc):
1) stimularea exportului produselor finite cu plus-valoare si a importului doar a materiilor prime (si nu invers cum se face la noi).
Cum se face asta: accize usturatoare pentru produse finite prelucrate ce vin din alte tari decat EU (unde nu se poate), birocratie imposibila pentru orice aviz cat de mic necesitat de o astfel de firma importatoare de produse finite (spagi kilometrice la orice pas), vizite cat mai dese ale fiscului la acesti importatori, betze in roate cu schimbarea peste noapte a legislatiiei din domeniu urmata de controale doar la aceste firme si soldate cu amenzi usturatoare. Pe de alta parte acordarea de facilitati producatorilor si exportatorilor de produse finite cu plus-valoare, eliminarea aproape totala a birocratiei pentru acestia, inlesniri fiscale (si in mare parte si importatorilor de materii prime - neprelucrate), garantarea statului a cofinantarii pe langa sprijinirea informationala centralizata gratuita (in ceea ce priveste situatia pietii in relatie cu directiile strategice, marketing, promovare etc...)
2) transparenta totala actualizata in ceea ce priveste nevoile de dezvoltare ale tzarii, bazate si pe indicatori economici ce pot fi stabiliti doar la nivel national si de catre un minister ca cel al Finantelor. (de ex. cat se importa si cat se exporta valoric intr-un domeniu - sa zicem "cuie de lemn"
3) stimularea inovarii, prin interventia statului nu doar in proiectare si cercetare cat si in programe de stimulare fiscala, scutire de taxe si la fel garantii statale pentru cofinantari si sprijin informational centralizat gratuit.
4) contabilitate gratuita online - pentru firmele mici (ca efect benefic se controleaza si taxele implicit ).
5) sprijin legislativ gratuit online.
6) sprijin informational tehnic gratuit online.
7) promovare gratuita online pe portaluri de afaceri detinute de stat
Astfel incat producatorul sa fie preocupat doar de obiectul muncii sau afacerii sale, ca si cum statul ar fi un adevarat incubator privat de afaceri.
Si lista poate continua la nesfarsit...