|
|
|
Cum se supune un serviciu secret
Dat fiind că în ansamblul său scandalul cuprinde toate cele trei scandaluri, întrepătrunse organic, noi îl vom numi Scandalul DGIPI-Băneasa-Ioana Băsescu.
Cunoscând năravurile românilor, suntem gata să punem pariu că şi acest scandal va trece fără a lăsa în urmă altceva decât ratinguri niţel săltate şi, evident, câteva zeci de hectolitri de vorbe goale.
Pentru că - să fim serioşi! - ne-am confruntat cu o simplă isterie mediatică, dintr-o serie ce a urmat, în rafale, instalarea noului Guvern. Ca şi în alte asemenea situaţii, întregul scandal va fi rapid uitat. Ziarele şi televiziunile de ştiri năpustindu-se, ca maidanezii la oscior, asupra unui nou scandal, mai mult ca sigur meşterit diversionist pentru a-l îngropa pe cel din aceste zile.
În ansamblul anilor postdecembrişti, noul scandal e îndreptăţit la înscrierea printre cele mai spectaculoase: unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri vârât la zdup pentru 24 de ore, un şef de serviciu secret şi un şef de Divizie de Protecţie, reţinuţi şi ei, un fost rector arestat şi apoi eliberat cu felicitări pentru că ar fi fost cinstit cu procurorii (!!!), un serviciu secret pe cale de desfiinţare, salvat însă, în ultimă instanţă, de Traian Băsescu, dezvăluiri stânjenitoare despre învârtelile imobiliare ale familiei Băsescu, punerea în defensivă a lui Crin Antonescu. Sunt tot atâtea date pentru a pune noul scandal alături de altele, răsunătoare la vremea respectivă: scandalul Ţigareta, scandalul Firul roşu. De remarcat, chiar de la început, că noul scandal se deosebeşte de celelalte prin câteva note:
1) Declanşatorul a fost DNA, binecunoscuta Poliţie Politică a lui Traian Băsescu.
2) Scandalul afacerilor imobiliare ale familiei Băsescu a fost declanşat şi întreţinut doar de presă. Nici un partid politic, nici un politician nu l-a luat în seamă sau, şi mai important, nu l-a exploatat în cadrul bătăliei politice.
3) Atât în abordarea momentului Popoviciu, cât şi în abordarea momentului Ioana Băsescu, presa şi-a dovedit încă o dată lenevia. Nu s-a adus la cunoştinţă opiniei publice nici un document. N-a fost luat în seamă nici un document. Totul s-a rezumat la o succesiune de taifasuri televizate, presărate cu momente de păruială. În acest talmeş-balmeş, se cuvine a menţiona o excepţie: ziarul Gardianul, care, datorită lui Alecu Racoviceanu, din şcoala Evenimentului zilei de odinioară, a publicat amănunte de culise excepţionale.
Ca orice scandal mai mult sau mai puţin politic, scandalul DGIPI-Băneasa-Ioana Băsescu are înfăţişarea unei vâlvătăi viu colorate, cu numeroase jerbe de scântei. El amestecă instituţii ale statului de drept, trusturi de presă, nume mai mult sau mai puţin cunoscute, teze şi ipoteze, manevre şi diversiuni. Îi e destul de uşor comentatorului, în aceste condiţii, să cadă în capcana impresiei de moment.
În cazul scandalului recent, capcana în care au căzut mulţi se numeşte luarea dorinţelor drept realitate. Duşmane ale lui Traian Băsescu, Antena 3 şi Realitatea TV au adus în studiouri domni mai mult sau mai puţin serioşi care au proclamat, sufocându-se de entuziasm, sfârşitul lui Traian Băsescu. S-a vorbit despre scăparea lucrurilor de sub control, despre părăsirea preşedintelui de către servicii, ba chiar şi de către DNA, s-a ajuns până acolo încât să se invoce o prăbuşire a lui Traian Băsescu în sondaje.
Desigur, telespectatorii care-l urăsc pe Traian Băsescu se vor fi îmbătat de bucurie că "Monstrul" de la Cotroceni a primit o lovitură cumplită prin acest scandal care, vezi Doamne!, ar fi dezvăluit poporului că nu e luptătorul fără prihană împotriva corupţiei şi că, drept urmare, poporul, dezamăgit, nu-l va mai vota.
Că aşa fac telespectatorii nu e de mirare. Bravi fii ai acestei patrii a basmelor, ei sunt gata să creadă în realitatea dorinţelor lor. De mirare că jurnaliştii adversari ai lui Traian Băsescu au fost victimele acestui proces de iluzionare. Anticipând, noi vom spune că scandalul DGPI-Băneasa-Ioana Băsescu s-a soldat pentru Traian Băsescu nu cu pierderi, ci cu câştiguri. Sau, ca să fim mai precişi, pierderile de imagine au fost mult mai mici decât câştigurile obţinute:
1) Trecerea în mâinile sale a puternicului serviciu secret poreclit Doi şi un sfert, pentru care s-a bătut să-l obţină PSD.
2) Spectaculoasa întărire a imaginii DNA, instituţie care, nu-i aşa?, e atât de independentă, încât nici premierul, nici şeful statului n-au ştiut că un şef de serviciu secret era anchetat.
3) Fleşcăirea de pe acum a unei teme de campanie a posibililor săi adversari: relaţia cu Gabriel Popoviciu.
4) O nouă lovitură de imagine administrată PSD.
5) O mică pătare a imaginii imaculate a lui Crin Antonescu.Asemănător prin proporţii şi implicaţii - inclusiv la nivelul bătăliei dintre serviciile secrete ale României, Scandalul cere o analiză mai serioasă decât o simplă părere expusă într-un editorial. Iată de ce ne propunem să-i dedicăm un serial întins pe mai multe numere.
