Proprietarul este stăpânul, iar chiriaşul trebuie să aibă cât mai puţin pretenţii – este o mentalitate pe cât de greşită, pe atât de răspândită, în România. Deşi au propria locuinţă, chiriaşii au drepturi, iar proprietarii au obligaţii, subliniază specialiştii. Atenţie la pretenţiile exagerate ale proprietarilor, exigenţe nesusţinute de lege!

32511-drepturi_chiriasi.jpgNu există teste sau diplome de atestare pentru proprietarii care îşi oferă locuinţa spre închiriere. Cei mai mulţi (şi mai ales proprietarii mici, independenţi) nu cunosc legislaţia şi nici drepturile sau obligaţiile ce vin la pachet odată cu o astfel de afacere. Dar atât avocaţii, agenţii imobiliari, cât şi clienţii subliniază că, în general, proprietarii care îşi închiriază o locuinţă rămasă liberă sunt decenţi, oameni fără intenţii rele. Însă sunt şi excepţii negative, proprietari care cunosc bine legea şi care profită adesea de chiriaşii neinformaţi.

„Orice viitor chiriaş  ar trebui să supună unui adevărat interviu potenţialul proprietar, să îi pună întrebări despre el, despre locuinţă, despre cum va decurge colaborarea, despre bloc, despre zonă, etc. Dacă se lămuresc cât mai multe întrebări, există cât mai puţine surprize mai târziu. Dar la noi există mentalitatea că proprietarul e stăpân, că chiriaşul trebuie să aibă cât mai puţine pretenţii. Nu este aşa, este ca în orice alt business: un client, ce trebuie tratat ca atare”, atenţionează consultantul imobiliar Andrada Nica.

Chiria nu creşte odată cu numărul chiriaşilor, iar depozitul de garanţie trebuie returnat la plecare

Preţul de închiriere al unui apartament nu trebuie să crească direct proporţional cu numărul de chiriaşi, deşi există proprietari care încearcă să obţină mai mulţi bani de pe urma chiriaşilor naivi. Sigur că proprietarii pot limita numărul total de persoane dintr-o locuinţă, dar în limite rezonabile. Mărirea chiriei pentru că s-a mai mutat cineva în apartament rămâne doar o pretenţie nejustificată a proprietarilor, căreia niciun chiriaş nu ar trebui să îi dea curs.

RECOMANDARE: Căminul aduce fericirea. Proprietarii, mai mulţumiţi sufleteşte decât chiriaşii?

Dacă nu este vorba de o cunoştinţă apropiată, proprietarii cer, pe bună dreptate, un depozit de garanţie. Chiriaşii sunt de acord cu uşurinţă să plătească, ştiind că vor recupera banii, la momentul plecării. Însă cei mai mulţi proprietari speră să nu mai returneze vreodată vreun ban, unii chiar îi cheltuie cu mult timp înainte cu acest gând. Astfel că la momentul „despărţirii” invocă diverse pretexte, greu de combătut – că nu a fost anunţat din timp de plecare, că între timp a apărut un animal de companie care a provocat daune, că anumite obiecte sunt mult prea uzate sau că pereţii au fost găuriţi.

„Proprietarii cer uneori taxe scandaloase pentru curăţenie sau spun că rezugrăvirea apartamentului trebuie suportată de chiriaş. Însă, în mare, depozitul de garanţie poate fi păstrat numai în cazul unei chirii neplătite sau în cazul unor daune dincolo de limitele bunului simţ. Sfătuiesc clienţii să noteze sau chiar să fotografieze defectele din locuinţă, pentru a evita anumite neplăceri”, recomandă avocatul George Beldie.

Clauzele din contractul de închiriere se negociază, nu pot fi impuse de către proprietar

Contractul de închiriere este de o importanţă crucială, atenţionează specialiştii, deşi chiriaşii nu acordă mare atenţie acestui document. Clauzele contractului trebuie revizuite cu atenţie, înainte de a fi semnate, deoarece proprietarul poate impune condiţii prea restrictive – poate interzice petrecerile, modificările minore în apartament sau poate menţiona că chiriaşul va participa financiar la lucrările de întreţinere ale locuinţei. Tot pentru evitarea neplăcerilor, chiriaşii ar trebui să specifice negru pe alb preţul de închiriere şi condiţiile în care acesta se va modifica, sfătuiesc specialiştii.

Cei mai mulţi proprietari se feresc să ofere apartamentul unui chiriaş care vine cu un animal de companie. Alţii solicită un depozit de garanţie mai mare, echivalentul unei chirii pe mai multe luni. ştiind zidurile de care se loveşte o persoană care deţine un companion nevorbitor, unii proprietari menţionează încă din anunţ că primesc animale de companie – dar măresc simţitor chiria, chiar şi cu 20%.

„Am o pisică, de care nu m-aş despărţi niciodată. Aşa că am acceptat atunci când proprietarul mi-a zis că chiria e de 1.200 lei/lună, deşi ştiam că preţul iniţial era de 1.000 lei/lună. Am fost de acord, ce era să fac? Alţii refuzaseră direct, au zis că mai bine stau cu locuinţa goală, decât s-o închirieze cuiva care are pisică. Mi s-a părut o atitudine extrem de obtuză”, se plânge Ruxandra Ivaşcu, o chiriaşă în vârstă de 24 ani.

Chiriaşul plăteşte pentru a fi lipsit de griji: reparaţiile şi problemele sunt ale proprietarului

Una dintre cele mai mari probleme ascunse ale unui apartament este mucegaiul, ce poate conduce la serioase probleme de sănătate – se poate ajunge la reacţii alergice sau diverse boli respiratorii. De asemenea, mucegaiul afectează materialele pe care se dezvoltă. Dacă este vorba de suprafeţe mici, acesta poate fi îndepărtat fără ajutor specializat, însă în cazuri mai serioase, ar trebui să intervină proprietarul. Cu toate acestea, nu există vreo lege care să îl oblige să angajeze specialişti, iar cei mai mulţi proprietari nu fac decât să cureţe superficial şi să aplice un nou strat de vopsea.

„Intri într-un apartament, pare curat şi luminos, arată frumos, dar mucegaiul e ascuns de vreun strat de vopsea. Unii proprietari ascund intenţionat, dar majoritatea nu acordă suficientă atenţie acestei probleme, greşesc din ignoranţă. Mirosul specific umezelii sau mirosul de pământ sunt semne clare ale mucegaiului. Uneori, chiar şi decolorarea este un semn specific, dar nu decolorarea din cauza soarelui”, explică Mircea Florescu, reprezentant Concrobium.

Chiria plătită unui proprietar nu este numai pentru uzul apartamentului, ci include o anumită lipsă de griji – chiriaşul nu trebuie să îşi bată capul cu rezolvarea problemelor din locuinţă, nu trebuie să zugrăvească sau să repare lucrurile stricate datorită uzurii. Toate acestea intră în obligaţiile proprietarilor, chiar dacă aceştia pot încerca, de multe ori, să se eschiveze. Chiriaşii nu trebuie să fie stânjeniţi să aibă pretenţia de a locui în condiţii decente – închirierea unui apartament nu este o favoare, este un serviciu.

PE ACEEAȘI TEMĂ: Achiziţia unei locuinţe este însoţită de noi responsabilităţi. Ce aspecte trebuie să ia în calcul chiriaşul devenit proprietar?

 

 

5 December 2013