MAI
|
|
|
"E bine să ai bani lichizi acum" - Interviu cu unul din bogaţii lumii
Eyal Ofer, unul din cei mai bogaţi oameni din lume, vorbeşte într‑un interviu cu Radu Soviani despre piaţa imobiliară din România, despre proiectul său de suflet de aici şi despre economia europeană. Şi, desigur, despre bani.
Dacă ar avea acum o jumătate de miliard de dolari, Ofer nu s‑ar grăbi să‑i investească. Ar aştepta ca anumite sectoare ale economiei mondiale să se stabilizeze. Nu are nici un motiv să se grăbească.
Radu Soviani: În primul rând, vreau să vă întreb de ce vă aflaţi azi în România?
Eyal Ofer: De data asta am venit special. Vin des, cel puţin o dată pe lună. Dar de această dată m‑am grăbit. Decizia Tribunalului din Suceava m‑a alarmat. Am simţit că trebuie să îmi spun părerea prin intermediul ziariştilor. Am puţine mijloace de comunicare la dispoziţie şi trebuia să clarific unele lucruri legate de subiectul Cathedral Plaza care au apărut în media şi au provocat prejudicii insurmontabile proiectului, sistemului legal şi procesului de acordare a autorizaţiilor ale Sectorului 1 din Bucureşti.
Aţi înregistrat pierderi din cauza acestor procese, acestui bruiaj legat de Cathedral Plaza?
Da, sunt pierderi substanţiale şi, în plus, pentru că acest proces a întârziat finalizarea clădirii cu aproape 2 ani şi jumătate, suntem acum într‑o piaţă care a adus clădirea la aproape jumătate din potenţial, în vreme ce costurile clădirii au crescut cu mult peste predicţiile noastre. Timpul pierdut înseamnă costuri suplimentare pentru a repune clădirea în funcţiune după ce a fost toată iarna expusă frigului. Iar costurile legale par că nu se mai termină. Încercăm să punem clădirea înapoi unde ar fi trebuit să fie.
Dar nu a fost niciodată scoasă pe piaţă.
Nu.
Nu vorbesc despre piaţă. Vorbesc despre încercarea de a convinge publicul şi DIICOT‑ul şi pe oricine este interesat că, în ceea ce ne priveşte, am trecut printr‑un proces foarte direct, singurul care ne permitea să construim. Am intabulat clădirea, ne‑am adresat autorităţilor, singurelor autorităţi legale din România care ne pot aproba permise de construcţie, adică în Bucureşti, în sectorul 1. Le‑am obţinut pe toate şi apoi, practic, am terminat clădirea cu totul. Dar ne‑am lovit de decizia Tribunalului din Suceava care a spus că permisul care ne‑a fost acordat de autoritatea legală din România nu mai este valid. Motivul: nu ne‑am conformat reglementărilor Uniunii Europene. Vorbim despre reguli care au intrat în vigoare în 2007, în vreme ce noi am obţinut autorizaţiile în 2006. Judecătorii nu au recunoscut diferenţa cronologică între data la care a fost eliberat permisul şi data la care a survenit ceea ce ei pretind că duce la anularea permisului.
Discutăm despre pierderi de milioane sau zeci de milioane de euro până acum?
Zeci de milioane. Şi continuăm să pierdem bani.
Credeţi cumva că Cathedral Plaza va fi demolată?
Nici nu vreau să mă gândesc la această opţiune, pentru că demolarea unei clădiri nu este un proces simplu. Am trecut prin procedurile necesare pentru intabulare, cereri, proiectare, permise, aprobări, vecini, acordul Catedralei etc. Din 1999 până azi, este un proces de 11 ani. E fără precedent. Cum să iei o clădire ca aceasta şi, din motive care nu au nici o legătură cu ea, să spui că vrei s‑o demolezi? În beneficiul cui? Au fost 600 de oameni implicaţi în construcţie. 600 de familii au trăit de pe urma acestei clădiri. Cu o întrerupere de un an şi jumătate, construcţia a fost oprită de diferite ordine ale tribunalului. Apoi a fost reluată. Această clădire oferă aproape 2.000 de locuri de muncă. Toată zona înconjurătoare va beneficia de această clădire şi de oamenii care lucrează în ea. Municipalitatea Bucureşti va profita de pe urma veniturilor din taxele care se plătesc deja. De când a fost înregistrată clădirea, ca fiind terminată, în diferite stadii, Bucureştiul s‑a asigurat că va colecta taxele. Contradicţia constă în faptul că sectorul 1 a eliberat certificate valabile, municipalitatea Bucureşti a recunoscut şi este gata să colecteze taxe pe ea, iar Suceava a declarat că permisele sunt invalide. Cum se poate ieşi din impasul acesta?
Aveţi vreo altă cale de a ataca această decizie? Care ar fi pasul următor?
Dacă nu putem rezolva amiabil, vom ataca decizia. Sper însă să am o întâlnire cu arhiepiscopul Robu şi să aflu ce îl îndeamnă să îşi dorească demolarea acestei clădiri. Până la urmă, el este primul care a aprobat şi comandat proiectul clădirii. El este cel care în 1999 şi 2001 ne‑a trimis o scrisoare, după o lungă dezbatere, în care a cerut ca această clădire să nu fie desfăşurată pe orizontală, ci să fie construită vertical, pentru a nu strica priveliştea catedralei sale. Ne‑a cerut, iar noi am fost de acord, ca faţada clădirii să fie armonizată cu decoraţiunile din piatră ale catedralei. Ne‑a cerut de asemenea să realizăm o zonă transparentă prin lobby, care să se desfăşoare pe două etaje, în aşa fel încât catedrala să fie vizibilă dinspre partea de vest. După toate acestea, a spus „îmi place, puteţi să mergeţi mai departe, sunt de acord".
Apoi s‑a întors împotriva acestui proiect.
Pentru că a avut nişte cerinţe suplimentare, care erau inacceptabile.
Asta înseamnă că a cerut mai mult decât îi oferiserăţi deja, din punct de vedere imobiliar?
A cerut în scris să‑i fie acordate etajul comercial şi etajul de deasupra acestuia, plus spaţii de parcare separate, în beneficiul Bisericii. Am fost uimiţi de această cerere deschisă şi i‑am răspuns că va fi o onoare şi o plăcere să închiriem Bisericii spaţii. El s‑a supărat foarte tare şi ne‑a promis că nu vom termina niciodată această clădire.
Echivalentul banilor. Spaţiul comercial, primul etaj şi zece locuri de parcare sunt foarte valoroase în centrul Bucureştiului.
