Privit azi, Bucureștiul este un oraș modern. În orice zonă a orașului, la fiecare pas, poți observa clădiri de birouri futuriste, cu pereți de sticlă, zgârie-nori, centre comerciale cu suprafețe impresionante sau pasaje supraterane care unesc cartiere. Trecătorii s-au obișnuit atât de mult cu aceste priveliști încât par a fi acolo dintotdeauna. Cu toate acestea, abia au trecut 15 ani de când Capitala a început transformarea într-un pol business și comercial. Nu mai departe de anul 2000, nu existau malluri, nu existau clădiri de birouri și nimeni nu avea pretenții europene de la furnizorii de produse și servicii.
Nu mai departe de acum 15 ani, bucureștii abia se familiarizau cu conceptul de mall. Centrul
comecial construit de turcii de la Anchor Group, București Mall, s-a transformat într-un loc de referință pentru orice: cumpărături de orice fel, entertainment sau achitarea facturilor.
Deschiderea oficială, din luna septembrie a anului 1999, a însemnat nu doar începerea drumului către un București modern, dar și schimbarea radicală a obiceiurilor de consum.
„București Mall a însemnat o revoluție care a condus la ceea ce cunoaștem azi drept piața spațiilor comerciale. A fost primul mall din București, primul mall din România, o nevoie pe care nimeni nu o conștientiza, dar pe care toată lumea a îmbrățișat-o rapid. Acum, toată lumea vorbește despre branduri, dar la începutul anilor 2000, nimănui nu îi păsa de ele. Acum toată lumea cere calitate, la începutul anilor 2000 calitatea era cea care se găsea la turci sau în magazinul Obor sau la rarele buticuri stradale. Oamenii au aflat cum este cu comerțul la standarde europene și nu au mai vrut să audă de altceva”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Matteo Pirinelli, CEO DeVelop Consulting.
După București Mall, se anunța câte un mall nou la fiecare cinci săptămâni
București Mall a fost momentul în care au acționat toți dezvoltatorii aflați în expectativă, care simțeau potențialul pieței, dar nu erau dispuși să își asume riscurile pionieratului. În scurt timp, numărul mallurilor era atât de mare încât, potrivit studiilor, se ajunsese la anunțul unul centru comercial nou o dată la cinci săptămâni. Amploarea proiectelor a crescut direct exponențial: dacă în primul mall din România s-au investit 35 milioane euro, în mallurile care au urmat, sumele au urcat la sute de milioane de euro.
„Concurența a devenit acerbă. Nu mai era suficient să construiești un mall. Trebuia să construiești un mall mai interesant decât cel al concurenței. Iar în condițiile în care concurența investise 150 milioane euro, atunci noul mall trebuia să pluseze cu zeci de milioane, în speranța unei amortizări rapide prin trafic clientelar superior”, continuă Matteo Pirinelli.
Cei care nu au vrut să investească în malluri, au abordat nișa birourilor, pe atunci complet neexploatată. Israelienii de la GTC au fost cei care au venit cu viziunea: Piața Victoriei urma să se transforme într-un centru de business. Europe House, clădirea pe care ei au ridicat-o, a însemnat un start în această direcție și a rămas un punct de referință și în ziua de azi.
„Europe House a însemnat și un record în tranzacțiile imobiliare de pe piața locală. În 2003, când s-a vândut pentru 30 milioane dolari unor austrieci, aproape nimeni nu mai auzise de tranzacții pe asemenea sume. La fel ca și în cazul mallurilor, stocul de birouri a crescut rapid, cu clădiri tot mai frumoase, mai inovatoare, mai economice, cu un grad mai mare de utilizare a spațiului și costuri de întreținere mai mici, clădiri verzi de birouri și ritmul dezvoltării se păstrează la fel de dinamic”, arată pentru IMOPEDIA.ro Elena Mateuț, director marketing New Vision Consult.
Când centrul a devenit prea aglomerat și prea scump, dezvoltatorii au devenit interesați de periferie
Atunci când centrul a devenit prea aglomerat și prea scump, dezvoltatorii au început să își extindă orizonturile spre periferia Bucureștiului. Așa s-a conturat succesul imobiliar al zonei de Nord, odată cu un proiect-mamut numit simplu, proiectul Băneasa. Este vorba despre investiția estimată la 1,8 miliarde euro făcută de controversata firma Băneasa Investment, în urma căreia au fost ridicate sute de locuințe, zeci de mii de spații de birouri și unul dintre cele mai importante malluri ale Capitalei, Băneasa Shopping City. Astfel, ceea ce înainte era cunoscut drept Livezile Băneasa s-a transformat, începând cu anul 2007, într-un puternic motor economic.
„Cu un proiect-ancoră atât de important, zona Pipera-Otopeni s-a transformat într-un furnicar. Imediat s-au construit în zonă clădiri de birouri care cumulau 200.000 metri pătrați și proiecte rezidențiale care aduceau pe piață sute de case și apartamente. Primăria nu putea face față cererilor de construcție, drumurile nu mai puteau face față mașinilor, iar numărul clienților imobiliari ai zonei creștea într-un ritm amețitor, care nu putea fi susținut nici de infrastructură, nici de dezvoltatori”, continuă Elena Mateuț.
Așa s-a ajuns la dezvoltarea infrastructurii rutiere în zonă, Bucureștiul fiind modernizat cu deja bine-cunoscutele pasaje supraterane din zonă. Tot pasajele supraterane au schimbat complet aspectul unei alte zone bucureștene neglijate până recent: Grozăvești. Nu mai departe de anul 2011, acest perimetru era mai degrabă o zonă industrială în centrul Bucureștiului. Pasajul Basarab a transformat această realitate, iar investitorii de talie mondială au anunțat imediat că vor ridica acolo mai multe clădiri de birouri și blocuri de locuit. Cu toate acestea, la o privire de ansamblu, Bucureștiul are nevoie de multiple modificări la nivel de arhitectură. Arhitecții se plâng de lipsa de omogenitate a proiectelor, de lipsa unei imagini unitare, de abuzurile marilor investitori asupra micilor proprietari, cu scopul profitului, dar în detrimentrul imaginii orașului. În plus, zgârie-norii Capitalei abia dacă depășesc 100 metri, în timp ce recordul mondial depășește 800 de metri.
CITEȘTE ȘI:
30 March 2015
