Florin Pogonaru: Inainte de a fi o "oportunitate", orice criza doare. Ce parere aveti?

In orice traversare de necunoscut avem nevoie de repere. De obicei, acestea se fixeaza prin metafore care stabilesc analogii cu situatii cunoscute. Una din metaforele de succes privind reactiile firmei, in perioada de criza, se refera la lumea boxului si recomanda companiilor sa se comporte precum Muhammad Ali in meciul cu George Foreman: "Sa fie agile si sa stie sa incaseze loviturile".

Orice metafora omite insa unele parti ale realitatii. In acest caz, din analogia cu boxul, se uita ca incasarea a prea multe lovituri de catre invingator, i-a afectat acestuia in timp functii vitale ale creierului.
O omisiune similara fac si cei care reamintesc cu insistenta antreprenorilor ca orice criza este o "oportunitate".

S-ar putea ca mentinerea "oportunitatilor", in situatia in care criza economica este de durata, sa afecteze iremediabil foarte multe firme.
Dupa aprecierile cotidianului The Wall Street Journal, firmele din tarile emergente au trait criza dupa criza si au deja comportamente de supravietuitori instinctuali.
Acest lucru este numai partial valabil si pentru firmele romanesti. Problemele acestora apar datorita lipsei de experienta, modelelor de afaceri pe care le-au adoptat si specificului mediului de afaceri autohton.

Firma romaneasca nu are o traditie mai mare de douazeci de ani. In aceasta perioada antreprenorul a trebuit sa evolueze de la "one man show" - omul care controleaza si incearca sa faca totul in firma - la intelegerea si aplicarea guvernantei corporatiste. Cea mai mare revolutie pentru firmele autohtone a fost angajarea de manageri profesionisti si organizarea firmei dupa principii corporatiste. Nu multe firme au parcurs, pana in prezent, aceasta faza.

Pe de alta parte, mediul de afaceri a favorizat dezvoltarea modelelor de afaceri speculative. Averile ultimelor doua decenii au fost initiate prin speculatii, fie in relatia cu statul prin privatizari, fie prin "tunuri" imobiliare. Putine dintre acestea si-au schimbat modul de a genera bani de la modelul speculativ la modelele bazate pe asigurarea de incasari stabile, centre de profit, cote de piata etc. Peste aceasta situatie s-a suprapus intrarea pe piata romaneasca a firmelor si bancilor straine.

O parte au venit cu modele de afaceri viabile vizand obtinerea de cote de piata stabile pe termen lung sau generarea de exporturi pentru economia romaneasca bazat pe avantajele competitive specifice. O alta parte au fost firme care au accentuat tendintele speculative de pe piata romaneasca si goana dupa gasirea de oportunitati care sa aduca profituri pe termen scurt.
Criza a venit cand spiritul speculativ in afaceri se ridicase la un nivel extrem de inalt si a dat multor antreprenori, care s-au bazat exclusiv pe modele oportuniste, senzatia ca au ramas suspendati in aer. Primele reactii au fost de a incerca sa se pastreze status-quo-ul: "Nu vand nimic si astept sa treaca criza".

A urmat presiunea creata de obligatiile de plata ale datoriilor, in conditiile in care creditul bancar a inghetat. Pentru a iesi din aceasta situatie reactia uzuala a fost de a taia fara discernamant costurile. Folosind o metafora din lumea medicala, am spune ca: intr-o criza trebuie extirpate straturile de grasime adunate in perioadele de prosperitate. Problema este cum stii sa te opresti pentru a nu taia si tesuturile bune si cum stii sa stimulezi aceste tesuturi pentru a asigura in continuare viabilitatea organismului.