Banca Centrală a Elveţiei a reuşit în demersul ei de a deprecia francul, iar aceste mişcări s-au resimţit imediat şi în România. În ultima săptămână, fiecare zi a însemnat o întărire a leului faţă de moneda elveţiană, până la o scădere considerabilă de doi lei pe unitate. O gură de aer pentru proprietarii de astfel de credite problematice, dar va continua această situaţie?
Leul s-a apreciat marţi în raport cu francul elveţian, pentru a şaptea şedinţă
consecutiv. Dacă pe 19 august cursul era de 3,76 lei/unitate, acum vorbim despre un nivel de 3,5 lei/unitate. Această ajustare a fost determinată de doi factori: pe de o parte, aprecierea
leului a fost cauzata de întărirea euro în raport cu dolarul. Şi asta după ce vineri, preşedintele Fed, Ben Bernanke, a ridicat aşteptările investitorilor privind o posibilă nouă rundă de
măsuri de stimulare a economiei SUA. Pe de altă parte, s-au făcut observate eforturile susţinute ale Băncii Centrale Europene.
„Investitorii internaţionali s-au refugiat în active considerate mai sigure. Francul elveţian este unul dintre ele, este printre cele mai sigure active. Şi atunci s-a produs o apreciere foarte puternică a francului elveţian în raport cu principalele valute internaţionale, în principal cu euro şi dolarul. Şi cum Banca Naţională a României calculează cursul francului elveţian prin intermediul cursului euro, sigur că francul a ajuns la cote extrem de ridicate. Însă acest lucru a dezavantajat Elveţia, care a luat măsuri foarte dure pentru deprecierea francului elveţian, pentru că exporturile elveţiene erau puse în mare pericol din cauza acestor aprecieri bruşte şi masive ale francului elveţian.", explică Radu Zilişteanu, profesor doctor în economie.
Pe piețele internaționale au apărut imediat reacții. Toți investitorii au început să se gândească de două ori înainte să își plaseze banii în valuta elvețiană. Lucrurile au devenit brusc mai complicate.
„Motivele deprecierii francului se refera la stabilizarea pieţelor financiare internaţionale în general (faţă de volatilitatea imensă de la începutul lunii august) dar şi la temeri potrivit cărora banca centrală a Elveţiei ar putea ancora rigid francul de moneda unica europeana.", arată Mihai Michisoiu, international market analyst la Tradeville.
Evoluţia francului depinde de apetitul investitorilor
Totuşi, nici măcar Banca Naţională a Elveţiei nu poate face faţă avântului investitorilor. Instituţia nu dispune de resurse nelimitate pentru a pune în mişcare franci elveţieni, astfel încât să ieftinească moneda. Aşadar, această parţială stabilitate poate fi zdruncinată uşor, la o mişcare investiţională puternică.
„Sigur că Elveţia are tot interesul să ţină francul mai jos decât vârfurile la care s-a ajuns, însă nu va fi neapărat şi capabilă să facă asta. Pentru că dacă investiţiile în francul elveţian vor continua, francul se va aprecia din nou. Situaţia este volatilă pe pieţele internaţionale, iar cei care au contractat credite în franci elveţieni împotriva recomandărilor - atât a băncilor naţionale, cât şi a specialiştilor internaţionali - se pot aştepta şi pe viitor la surprize neplăcute de genul acesta.", continuă Zilişteanu.
Lucrurile sunt cu atât mai nesigure cu cât întregul context economic european este catalogat drept sumbru, iar în acest context francul elvețian va continua să fie o monedă de refugiu, așa cum se întâmplă și cu yenul japonez. De asemenea, o luptă continuă de țintuire a cursului ar costa prea mult statul elvețian.
„O ancorare rigidă a francului va presupune reactivarea intervențiilor Forex împotriva monedei elvețiene. Banca Centrală a Elveției va fi obligată la acțiuni brutale împotriva propriei monede, deși după pierderi record de aproape $20 miliarde în 2010, instituția a fost reticentă vizavi de reinițierea unei asemenea campanii. Apoi, o ancorare rigidă va accentua presiunile speculative pro-franc, întrucat jucătorii vor fi tentați atunci să plaseze poziții long importante știind că riscul acestor expuneri va fi limitat la distanța pe care francul o poate parcurge în interiorul intervalului oficial de variație.”, demonstrează reprezentantul Tradeville.
Evoluţia pozitivă a economiei globale poate stabiliza francul
Iar acest lucru este cu atât mai probabil, cu cât cele mai multe credite au fost contractatate pe perioade lungi, de până la 30 de ani, timp suficient pentru ca astfel de puseuri să apară şi în viitor. Totuşi, exact această perioadă lungă poate însemna garanţia unei perioade de linişte.
„Francul elveţian este considerat o investiţie bună în timp de criză, la fel ca aurul, de exemplu. Deci acestea sunt bunuri în care se plusează masiv la nivel investiţional mai ales în vremurile grele. Dacă economia globală dă semne de redresare, ceea ce se întâmplă deja, este de aşteptat ca investitorii să renunţe la franc pentru alte tipuri de investiţii. Abia atunci vom putea vorbi despre scăderea cursului sau rate mai mici", arată Alexandru Iorgulescu, broker financiar.
Între timp, datoria populaţiei cumulată cu cea a companiilor către banci însumează 310 miliarde lei, adică 63% din produsul intern brut. Numărul restanţierilor a trecut deja de 700.000, adică 16,5% din numărul total al debitorilor la bănci. Cele mai multe credite în franci au fost contractate în perioada februarie 2007 - iulie 2008 şi au o valoare totală echivalentul a 2,5 miliarde euro.
Citește și Creditele în franci
elveţieni păgubesc mii de familii. Care sunt soluţiile?
31 August 2011
