Emblemă a Bucureștiului de azi, Hanul lui Manuc a jucat un rol crucial în istoria țării noastre. Acolo s-au purtat negocierile pentru terminarea războiului ruso-turc și s-a pecetluit soarta României, în Primul Război Mondial. Tot acolo însă, elita Capitalei a petrecut fastuos, cu piease de teatru, iluzionism, acrobație sau concerte conduse de artiști faimoși ai momentului. Hanul a trecut prin mâinile mai multor proprietari, dar toți par să fi prețuit locul exact ca și cel care l-a ctitorit: Manuc Bei.

36111-hanulmanuc.jpgHanul lui Manuc este o emblemă a Bucureștiului astăzi, statut pe care l-a obținut în urmă cu multă vreme. De mai bine de două secole, locul ocupă o poziție-cheie în viața socială a Bucureștiului, în ciuda istoriei zbuciumate a clădirii. Hanul lui Manuc a fost visul lui Manuc Mârzaian, numit Dragoman și Bei, încă de prima oară când a pășit în Țara Românească. Cronicile spun despre el că a fost un om înzestrat cu multe haruri: frumos și impunător, foarte inteligent, cult, distins, un fin cunoscător al firii oamenilor, abil, mărinimos, curtenitor și voluntar. Un om care vorbea perfect 12 limbi străine și se înțelegea deopotrivă cu cei mai înalți oficiali, precum și cu oamenii de rând. Dar cea mai mare calitate pe care Manuc o avea era aceea de a vedea cu claritate mersul lucrurilor, finalul unei decizii, înainte ca aceasta să se producă. Își iubea familia, dar scopul lui în viață a fost să fie tot mai bogat, în bani și proprietăți.

Manuc a preluat afacerile tatălui său la doar 16 ani și a avut un succes neașteptat

Manuc Mârzaian s-a născut într-o familie înstărită, dar la numai 16 ani, în 1785, după moartea tatălui său, a trebuit să preia afacerile acestuia. Era tânăr și fără prea multă experiență negustorească, dar a reușit să sporească averea tatălui într-un mod surprinzător. Hanul care îi poartă numele a fost plănuit, conform cronicilor, încă de la primele călătorii de afaceri în Țara Românească. El a căutat să construiască ceva care să contravină ideilor de negoț de prăvălie ale momentului.

  • Construcția a început în a doua jumătate a anului 1806. Ideea a fost una surprinzătoare, pentru vremurile respective, iar Manuc chiar asta a vrut
  • Construcția a fost o ciudățenie chiar și prin comparație cu alte hanuri-cetăți ale secolului al XVIII-lea, prin arhitectura mai prietenoasă, mai atractivă, mai puțin dură
  • Galeriile în arcade sculptate, scările largi și monumentale, ornamentele care încadrau ușile și ferestrele, toate au fost un spectacol pentru privitori, la vremea respectivă
  • Hanul avea peste 100 de camere, 10 magazii și un tunel în care încăpeau 500 de persoane

Nu se știe clar cum arăta hanul pe atunci, dar primele însemnări referitoare la acest lucru arată că hanul avea subsol, parter și etaj. La subsol se găseau 15 pivnițe, la parter se aflau 23 de prăvălii, 2 saloane mari, 10 magazii, 16 camere de servitori și bucătari, 4 camere laterale și un tunel în care încăpeau 500 de persoane. La etaj, se aflau 107 camere, iar în curte se afla o cafenea și o grădină cu fântână arteziană. În aceste locuri au fost găzduiți demnitarii care au purtat negocierile de pace care aveau să curme războiul ruso-turc din 1806-1812.

Potrivit legii, străinii nu aveau voie să cumpere proprietăți în București, dar pentru Manuc s-a făcut o excepție

Locul pe care a fost construit hanul a făcut parte anterior din Curtea Domnească. Faptul că aparținea acum lui Manuc, a fost un alt lucru neobișnuit. Legile vremii interziceau străinilor să cumpere proprietăți în București, dar se pare că s-a făcut o excepție pentru beiul Manuc, drept răsplată pentru faptul că acesta reușise să îndepărteze de Capitală bandele lui Marat Ibrahim și să salveze orașul și pe boieri. Însuși Mitropolitul, împreună cu marii boieri, au recunoscut în scris meritul lui Manuc, care a mai cumpărat în aceeași perioadă și moșiile Dragomireștii din Vale și din Deal, Curma Veche din Bolasca, Trămudeasca, Giulești, Popești, Mudurgan, Brobodeț, Tâncăbești, Pasărea, Hagi-Gheorghe și altele, cele mai multe în jurul Bucureștilor, după cum arată testamentul său din 1815. Aceste terenuri au fost transformate în avere prin agricultură, iar Manuc Bei decide să se mute cu familia moșia Hâncești din Basarabia. Din acest motiv decide să vândă hanul din București, de care nu se mai putea îngriji de la distanță. Dar înainte să reușească acest demers, Manuc a murit în circumstanțe necunoscute, la 20 iunie 1817. Cum toți copiii săi erau minori, averea este administrată de o epitropie, din care făcea parte mama lor, Mariam și fratele acesteia, Asvadur Avedian. Doar că și Mariam moare în septembrie 1828, când cel mai mare fiu al familiei, Ioan-Murat, abia împlinise 18 ani.

Cutremurul din 1838 afectează puternic Hanul lui Manuc. Este recomandată demolarea

Zece ani mai târziu, în 1838, un cutremur important afectează serios construcția hanului, iar arhitectul-șef al Bucureștiului recomandă dărâmarea și reconstrucția clădirii. Murat, fiul cel mare al lui Manuc, nu este de acord cu această soluție și se luptă cu autoritățile locale timp de patru-cinci ani, până când decide să vândă hanul. Cumpărătorului, pitarul Dimitrie Iconomidis, i s-a pus o clauză prin care se obligă să se poarte elegant cu orice client al hanului, pentru a nu strica reputația acestuia. Iconomidis acceptă, dar după moartea lui, hanul este vândut din nou unui investitor care îl transformă în ceea ce a fost cunoscut drept "Marele Hotel Dacia". În sălile spațioase ale hanului au început să se țină petreceri pentru lumea bună a Capitalei, pentru diferite evenimente mondene sau spectacole de teatru ori bal mascat. Chiar marele iluzionist american James Lwone a ținut acolo un spectacol. Tot acolo, în anii care au precedat Primul Război Mondial, s-au ținut întâlnirile politicienilor care doreau intrarea în război și unirea României cu Transilvania și Bucovina. Nume precum Take Ionescu, Octavian Goga sau Barbu Ștefănescu Delavrancea erau de-ai locului. Locul a rezistat timpurilor, dar a fost menținut cu grijă, cu renovări dese și constante, cele mai recente dintre ele fiind în anii 1991 și 2009.

CITEȘTE ȘI:

 

7 January 2015