Are 52 de ani și școala vieții. Așa se descria, adesea, Piedone. În comunicatul de presă care îi anunța demisia din postul de primar al sectorului 4, a semnat demn: Cristian Popescu, „de meserie: om”. Istoria lui îl descrie însă mult mai complex de atât. Piedone este un personaj care s-a organizat în așa fel încât să îi meargă bine și în vremea regimului comunist, și de la prăbușirea dictatorului până în prezent. Piedone s-a născut într-o familie privilegiată și, chiar dacă a terminat liceul la 32 de ani, a ocupat, de-a lungul timpului, numai funcții sociale cu influență. Perspectivele păreau să fie tot mai bune: nu mai departe de acum o lună, era pe lista favoriților pentru a conduce Primăria Capitalei. Între timp, 25.000 de oameni l-au catalogat drept incapabil să gestioneze un singur sector, cu doar două cluburi. Cine este Cristian Popescu Piedone, primarul de sector căzut în dizgrația unei țări întregi?

38653-piedone_primar.jpgCristian Popescu Piedone s-a născut la 15 februarie 1963, într-o familie privilegiată. Primii ani din viață i-a petrecut la Cairo, acolo unde părinții săi lucrau ca funcționari ai ambasadei României din Egipt. Ei s-au întors în țară când Piedone avea șapte ani, pentru ca acesta să înceapă școala aici. Învățătura nu au fost însă activitatea preferată viitorului primar, dat fiind faptul că acesta a încetat cursurile imediat după clasa a opta. A început să muncească în turism, unde a ajuns rapid șef de restaurant și de complex hotelier, la mare.

Imediat după Revoluție, Piedone s-a apucat de bișniță cu marfă din Turcia, afaceri cu restaurante și …. de liceu

La momentul Revoluției, Cristian Popescu Piedone avea 26 de ani și deja strânsese bani, dar și influență. În 1991, la 28 de ani, a luat trei decizii importante pentru carieră: prima, aceea de a importa bunuri din Turcia pe care să le vândă la tarabele pe care urma să le desființeze brutal chiar el, un deceniu mai târziu. A doua, aceea de a-și deschide restaurantul „Ciocârlia”, din zona Unirii, pe care l-a închis în scurt timp, din cauza problemelor pe care i le aduceau controalele financiare. A treia decizie a fost aceea de a-și relua școlarizarea, motiv pentru care s-a înscris la liceul Dimitrie Gusti din București, pe care l-a absolvit cu diplomă de bacalaureat, în anul 1995.

În 1996, începe cariera lui Piedone la nivel instituționalizat, cu funcții care l-au propulsat pe scena publică

Un  an mai târziu, în 1996, cariera lui Piedone a ajuns la un nou nivel: el a devenit consilier local în cadrul Consiliului Local Sector 5, Președinte al Comisiei de Comerț și Relații cu Sindicatele, funcție care l-a propulsat pe scena publică și pe care a ocupat-o până în anul 2000. Motivat, Piedone a decis chiar să urmeze cursurile unei facultăți. Nu a ales însă o facultate din București, deși aici locuia, iar opțiunile erau multiple. În mod surprinzător, el a ales Universitatea din Petroșani, unde a fost licențiat în Științe Economice.

Piedone a reinventat emisiunile TV, făcând publice raziile din piețe și restaurante, dărâmând tarabe și închizând afaceri

Apoi, în 1999, Piedone susține că a absolvit un curs de management pentru Administrația Publică, la Munchen. Un nou start, pentru o nouă funcție: din 2000, Piedone a devenit consilier municipal în cadrul Consiliului General al Municipiului București, Președinte al Comisiei de Comerț și Protecția Consumatorului, precum și director al Direcției Inspecție Generală, din cadrul Primăriei Sectorului 6 București. Acesta a fost momentul în care Piedone a devenit celebru, în adevăratul sens al cuvântului. A revoluționat emisiunile TV ale momentului, fiind primul personaj care invita presa la raziile pe care le făcea cu Protecția Consumatorului, prin piețe și restaurante, lovind, trântind, dărâmând și închizând produse și afaceri care nu corespundeau standardelor.

Carisma lui Piedone i-a făcut pe oameni să uite de permisul auto obținut ilegal, de locuința primită de la ANL când era funcționar al Primăriei sau de bișnița care l-a propulsat

În scurt timp, a devenit apărătorul poporului, prin propria lui agenție obscură care se ocupa de drepturile cetățenilor. Imaginea pe care și-a construit-o i-a făcut pe bucureșteni să uite de bișnița care l-a propulsat, de permisul auto pe care l-a obținut ilegal la 19 octombrie 2007, când a trecut într-o singură zi examenul pentru cinci categorii, de casa ANL pe care a primit-o de la Primărie, chiar în perioada în care făcea controale cu televiziunea. Avea dreptul la această locuință, explica Piedone. Stătea înghesuit cu familia și doi frați în casa părintească, se justifica viitorul primar, făcând apel la sensibilitatea publicului. Aparent, carisma lui Piedone a copleșit rațiunea alegătorilor, care l-au votat cu un procent covârșitor (80%) la Primăria Sectorului 4, în anul 2012, unde a stat în funcție fără probleme, până recent. 

Anul 2015 putea fi cel mai bun an, pentru Piedone. A fost propus pentru postul de Primar General al Bucureștiului. În schimb, cariera sa politică pare să fi luat sfârșit

Anul 2015 a început cu probleme pentru Piedone. Mai întâi, o plângere formulată de Asociația Salvați Bucureștiul a condus la urmărirea penală a primarului de sector de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4.  Reprezentanții Primăriei au încercat să justifice cu acte faptul că demolarea în cauză s-a făcut în baza unei decizii a fostului edil al sectorului, Adrian Inimăroiu. Aceeași strategie a încercat-o Piedone și în cazul tragediei de la Colectiv, unde, la câteva ore de la incendiu, edilul a adus un dosar cu acte, în baza căruia a spus că nu se simte răspunzător în niciun fel de ceea ce s-a întâmplat. Acest gest pare să fi fost însă picătura care a umplut paharul. 25.000 de oameni au ieșit în stradă pentru a cere demisia lui Piedone, alături de cea a premierului Victor Ponta și cea a lui Gabriel Oprea. Așa se încheie, măcar momentan, cariera politică a unui primar de sector despre care se zvonea că va deveni chiar edil-șef al Capitalei, deși el nega un asemenea scenariu, spunând că rămâne să servească interesul cetățenilor din Sectorul 4. Tragedia de la clubul Colectiv a demonstrat însă, în modul cel mai dureros cu putință, incapacitatea primarului de a exercita un drept de bază al cetățenilor: dreptul la siguranță.

CITEȘTE ȘI:

5 November 2015