MAI
|
|
|
Reabilitare termică, dar şi schimbare de conţinut estetic
Îmi amintesc că acum opt-nouă ani, directorul unei importante firme care produce elemente de izolare a faţadelor îmi spunea plin de speranţă că programul de reabilitare termică a blocurilor din România, demarat cu mare tam-tam de Guvernul vremii se va termina într-un deceniu şi va fi un real succes. Din nefericire, lucrurile s-au mişcat cu viteza melcului datorită unei metodologii greoaie, a dificultăţilor de atragere şi însumare a fondurilor necesare şi a lentorii de-a dreptul suspecte cu care firmele autorizate s-au înscris la licitaţii şi au executat lucrările propriu-zise.
CUM E LA ALŢII
Nici în acest domeniu, ca de altfel în multe altele, nu era nevoie să inventăm noi roata. Ţările mult mai avansate din vestul continentului, operând sub rigurozitatea solicitărilor Uniunii Europene, au derulat cu real succes programe de reabilitare termică a clădirilor vechi, urmărind două idei esenţiale: economii la consumurile energetice şi îmbunătăţirea calităţii estetice a faţadelor.
Aşa a fost posibil ca vechi cartiere muncitoreşti din fosta Germanie comunistă să se transforme în adevărate zone rezidenţiale. Polonia şi Cehia, ţări ieşite şi ele de sub umbra totalitarismului, au utilizat programe coerente de reabilitare şi în termene record au finalizat acţiunea la nivel naţional.
În toate aceste cazuri, ca şi în altele similare, investiţiile iniţiale au început să fie amortizate prin economii la consum în sezonul rece şi prin creşterea valorii de piaţă a condimioanelor reabilitate.
