În România, recuperatorii de datorii sunt văzuți mai degrabă ca o tagmă cu îndeletniciri suspecte, decât ca niște cinstiți oameni ai legii. Atunci când vine vorba de ei, datornicii se simt amenințați, în pericol, nicidecum ajutați să rezolve problemele financiare pe care le au. Cu toate acestea, firmele de recuperări de creanțe asta ar trebui să fie: o terță parte care să stingă conflictul dintre bancă și clientul îndatorat. Pentru a schimba această percepție pentru ei, recuperatorii au întocmit un nou Cod de Conduită, care oferă mai multe privilegii datornicilor, în așa fel încât să dispară imaginea de hărțuitori sau abuziv profesional.
Până acum, experiențele datornicilor cu recuperatorii de creanțe au aruncat o lumină
nefavorabilă asupra acestui domeniu. Clienții povestesc despre telefoane sau chiar vizite în toiul nopții, limbaj trivial sau amenințări. Industria recuperărilor însă este una complet
legală și agreată de instituțiile bancare, iar un comportament de tipul „scopul scuză mijloacele” nu ar trebui să își găsească locul în acest context.
„Prezența recuperatorilor nu trebuie să comporte conotații negative, nici prin vestimentație, nici prin discurs. Aceștia trebuia să aibă la ei și să prezinte întotdeauna actul de identitate, precum și autorizația de acționare. Iar în situațiile în care face încasări în numerar, atunci recuperatorii trebuie să emită chitanțe, care să conțină parafa companiei de recuperare a debitelor”, explică pentru IMOPEDIA.rospecialiștii Recupit & Asociații.
Recuperatorii de datorii trebuie să fie o prezență discretă și să ofere confdențialitate totală
La fel de discretă trebuie să fie și prezența recuperatorilor de datorii în viața debitorilor. Dacă până acum, ei puteau să îi sune pe debitori în orice zi lucrătoare a săptămânii, între orele 07.00 și 21.00, iar în weekend de la 08.00 la 20.00, de acum sunt permise doar două apeluri pe săptămână. În plus, orele de contact s-au modificat în 08.00 – 21.00 în timpul săptămânii, și 09.00 – 14.00 în weekend. Agenții de recuperare mai pot contacta însă clienții și prin poștă sau prin vizite la domiciliu.
„În cazul corespondenței, aceasta trebuie să fie trimisă în plic sigilat, fără informații la vedere, care pot indica în vreun fel calitatea de debitor sau suma datorată. Orele de comunicare telefonică pot fiomodificate de comun acord, în cazul în care debitorul solicită alte ore în afară de cele stabilite prin Codul de Conduită”, se arată într-o comunicare a Asociației de Management a Creanțelor Comerciale.
Agenții de recuperare pot apela la vecinii debitorului, dacă acesta nu este de găsit
Confidențialitatea datelor este un aspect important pentru întreg demersul de recuperare datorii. Comunicarea acestor date către terți, sau chiar copiilor minori ai debitorului, precum și amenințarea acestora, este complet inacceptabilă. Totuși, agentul de recuperare poate să solicite informații despre debitor de la vecinii acestuia, cu mențiunea că nu trebuie să spună nimic despre faptul că există o datorie sau suma datorată. Similar, și clienții au obligații față de recuperator.
„Există cazuri, deloc izolate, în care debitorii care nu pot sau nu vor să achite sumele datorate, apelează la tertipuri legale sau nu, pentru a trage de timp, în speranța că la un moment dat vor putea să reia plata, iar bunul să nu mai fie executat. Asemenea cazuri ajung în instanță, dar acest lucru nu este de dorit. În instanța de judecată se merge foarte greu, din punct de vedere al termenelor de judecată. Instanțele sunt foarte aglomerate și documentele/sentințele judecătorești se eliberează cu foarte mare întârziere. Poți să te judeci de la câteva luni până la câțiva ani”, arată spun specialiștii Recupit&Asociații.
Dar la fel cum companiile de recuperări pot acționa în instanță clienții, și debitorii au pârghii de sancționare a recuperatorilor care nu respectă Codul de Conduită. Plângerile depuse de clienți la firmă trebuie soluționate în maximum 30 de zile de la primirea acestora. În cazul în care reclamația este catalogată drept neîntemeiată, compania de recuperare trebuie să arate clar motivele respingerii, precum și eventualele proceduri ulterioare. Dacă aceste soluții nu sunt pe placul clienților, atunci aceștia mai pot apela la ANPC sau la instanțele de judecată.
CITEȘTE ȘI:
23 September 2015
