România este o țară frumoasă, iar aceasta nu este doar o replică de promovare. Există documente care să certifice acest statut. Pe lista patrimoniul mondial UNESCO, România figurează cu șase monumente culturale, un monument natural și alte 15 monumente trecute pe listele de intenție. Fiecare dintre acestea este un punct de atracție turistică bine cunoscut la noi în țară, locuri menite să taie respirația prin frumusețea lor, monumente istorice, antice sau medievale, dintre care unele chiar cu caracter de unicat.
România este cunoscută pentru frumusețea locului și tradiția spectaculoasă, care
continuă să modeleze prezentul. Există monumente neschimbate de secole, edificii care au inspirat o lume întreagă sau construcții care nu au putut fi reproduse nicăieri altundeva în lume. Cele
mai importante dintre acestea se regăsesc pe lista patrimoniului mondial UNESCO, cu care România a semnat convenția de acceptare la mijlocul anilor 1990. Astfel, la scurt timp după aderarea la
UNESCO, în 1991, Delta Dunării a fost inclusă în patrimoniul mondial.
„Apele Dunării, care se varsă în Marea Neagră, constituie cea mai mare și cea mai bine conservată deltă din Europa. Delta Dunării găzduiește peste 300 de specii de păsări, precum și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele lacuri și mlaștini sale”, descriu reprezentanții UNESCO.
În anul 1993, primele trei categorii de monumente au intrat în patrimoniul UNESCO
Doi ani mai târziu, în 1993, opt biserici pictate din nordul Moldovei au fost incluse în patrimoniul mondial: Arbor, Mănăstirea Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Suceava, Gura Humorului și Sucevița. Acestea au fost construite între secolele XV-XVI și sunt catalogate drept adevărate capodopere inspirate din vechea artă bizantină.
„Aceste opt mănăstiri din nordul Moldovei sunt autentice și deosebit de bine conservate. Departe de a fi doar niște banale decorații de perete, picturile acestora acoperă în mod sistematic toate fațadele și reprezintă cicluri complete ale unor teme religioase. Compoziția lor excepțională, eleganța caracterelor și armonia culorilor se combină perfect cu împrejurimile naturale”, se arată în descrierea din paginile UNESCO.
Tot în anul 1993 au fost incluse în patrimoniul UNESCO și așezările săsești cu biserici fortificate
din Transilvania. Acestea sunt: Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor și Viscri. Aceste sate sunt catalogate drept reprezentative pentru cultura Transilvaniei de sud, dar cu
adevărat spectaculos este modul în care clădirile medievale s-au păstrat de-a lungul timpului.
„Aceste șapte sate, fondate de sași, sunt caracterizate printr-un sistem specific de utilizare a terenului, tiparul așezării și modul de organizare a gospodăriei de familie, care s-au păstrat din perioada Evului Mediu târziu. Ele sunt dominate de bisericile fortificate, care ilustrează stilurile de construcție din secolul XIII până în secolul XIV”, arată descrierea UNESCO.
Tot în anul 1993, și Mănăstirea Horezu a fost decretată drept patrimoniu UNESCO. Această 
construcție
este unică în lume prin stilul ei, fiind ctitorită la sfârșitul secolului al XVII-lea de Constantin Brâncoveanu. Stilul brâncovenesc este apreciat pentru bogăția detaliile, portretele închinate
divinității și lucrările decorative.
„Mănăstirea Horezu este recunoscută pentru puritatea și echilibrul arhitectural. Școala de pictură murală și de icoane existentă în mănăstire, în secolul al XVIII-lea a fost celebră în întreaga regiune balcanică”, se arată pe paginile UNESCO.
Alte trei monumente românești au intrat în patrimoniul UNESCO în anul 1999
Din 1993 până în anul 1999, doar acestea au fost monumentele românești aflate în patrimoniul mondial UNESCO. În 1999 însă, alte trei locuri au intrat în această categorie. Primul dintre ele a fost centrul istoric al Sighișoarei.
„Fondat de meșteșugari și negustori germani, cunoscuți sub numele de sași din Transilvania, Sighișoara este un bun exemplu de un mic oraș fortificat medieval care a jucat un rol strategic și comercial important la marginea Europei Centrale pentru mai multe secole”, se arată în descrierea UNESCO.
A 
doua categorie de monumente istorice intrate în patrimoniul UNESCO
în anul 1999 este constituită de bisericile de lemn din Maramureș. Este vorba Bârsana, Budești, Desești, Ieud, Plopiș/Șisești, Poienile Izei, Rogoz/Târgu Lăpuș și Șurdești/Șisești.
„Aceste opt biserici sunt exemple remarcabile pentru o serie de soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele aduc varietate de modele si măiestrie în aceste construcții
din lemn înguste înalte, cu turnurile-ceasornic înalte caracteristice, situate la capătul vestic al clădirii, având fie un acoperiș simplu, fie unul dublu. Ca atare, ele sunt o expresie a
peisajului cultural din această zonă muntoasă din nordul România”, arată descrierea UNESCO.
Ultimele monumente recunoscute de către UNESCO sunt fortărețele dacice din Munții Orăștie, intrate în patrimoniul mondial tot în anul 1999. Este vorba despre Sarmizegetusa Regia, Costești Cetățuia, Costești Blidaru, Luncani-Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna.
„Construite de daci, aceste cetăți demonstrează o fuziune neobișnuită de tehnici arhitecturale militare și religioase, care îmbină atât concepte din lumea clasică, greco-romană, precum și elemente din cultura Epocii Fierului. Cele șase lucrări defensive, nucleul dacic Regatului, au fost cucerite de romani la începutul doilea secol d.Hr. Ruinele lor extinse și bine păstrate se îmbină cu spectaculosul mediu natural pentru a da o imagine dramatică a unei civilizații viguroase și inovatoare”, se arată în descrierea UNESCO.
Pe lista UNESCO se mai găsesc în așteptare alte 15 monumente sau ansambluri care așteaptă certificarea mondială. printre ele se numără Mănăstirea Neamțului, bisericile bizantine și post-bizantine de la Curtea de Argeș, Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, centrul istoric din Alba Iulia, Masivul Retezat precum și centrul istoric al Sibiului.
CITEȘTE ȘI:
15 January 2017
