Spitalele mobile si codul roșu de urgență, în România: procedura standard în calamități

Spitalele sunt construite pentru a face față incidentelor cotidiene, cazurilor individuale. Însă atunci când este vorba de calamități sau accidente colective, numărul răniților poate depăși cu mult numărul paturilor din spitale. Pentru aceste situații există spitalele mobile. Ele sunt funcționale doar prin activarea Planului Roșu de Intervenție, așa cum a fost aprobat acesta în anul 2010. Doar prefectul sau, în lipsa lui, inspectorul-șef ISU pot decide activarea spitalelor mobile.

În cazul unui cutremur major, al inundațiilor, incendiilor devastatoare, atunci când numărul răniților este mult mai mare decât capacitatea spitalelor, se poate apela la spitalele mobile. Acestea pot fi descrise ca niște corturi care se pot amplasa oriunde, inclusiv la locul calamității. Montarea lor durează 15 minute și fiecare poate primi 50 de pacienți. Spitalele mobile sunt dotate cu echipamente speciale, care se folosesc doar pentru această situație și au o autonomie de 24 de ore. Potrivit secretarului de stat Raed Arafat, în București sunt trei astfel de spitale, iar toate celelalte județe dispun de câte unul. Dar pentru a fi folosite, trebuie instituit Planul Roșu de Intervenție.

„Planul rosu de interventie este documentul care prevede modalitatea de răspuns, în cazulproducerii de accidente colective și dezastre cu manifestari deosebit de rapide și efecte limitate în timp, în funcție de numărul de victime stabilit sau estimat, gravitatea stării acestora, capacitatea de intervenție aflată la dispoziție în timpul programului normal de lucru, precum și în funcție de gradul de asigurare a continuității serviciilor implicate”, se arată în ordinul pentru aprobarea structurii-cadru a Planului Roșu de Intervenție.

Inspectorul-șef ISU este cel care solicită activarea Planului Roșu de Intervenție

Cel care trebuie să solicite activarea Planului Roși de Intervenție este inspectorul-șef ISU. Prefectul este cel care aprobă sau nu instituirea Planului, iar dacă acesta este plecat sau nu poate fi contactat în cinci minute, atunci decizia revine la inspectorul-șef al ISU. Odată instituite măsurile de urgență, toate ambulanțele, inclusiv cele private – dacă situația o impune, intră sub coordonarea ISU. Toate cadrele medicale sau conexe sunt alertate și îndrumate către posturile de urgență, unde vor asigura triajul, primul ajutor, evacuarea și redistribuirea pacienților și acordă asistență medicală avansată de urgență. Există două tipuri de spitale mobile. Primul dintre ele, numit post medical avansat din categoria I, este format dintr-un cort de triaj și unul de tratament. Acesta include medicamentele și materialele sanitare necesare îngrijirii simultane a 15-20 de pacienți, dintre care cel puțin cinci aflați în stare critică.

„Postul medical avansat de categoria II este format din trei corturi, unul de triaj și două detratament, adecvate pentru a trata simultan cel puțin 30 de victime. Corturile sunt transportate într-un mijloc specific de transport care permite accesul în zonele greu accesibile, având capabilitățile de deplasare ale unui vehicul de teren. Postul include sisteme de încălzire a cortului și sisteme de iluminat la exterior și interior, medicamente, materiale sanitare si echipamentele necesare acordarii asistentei medicale de urgenta la un nivel avansat pentru cel puțin 50 de victime. De asemenea, mai include echipamentele proprii de ventilație și monitorizare pentru cel puțin trei pacienți simultan” se arată în ordinul pentru aprobarea structurii-cadru a Planului Roșu de Intervenție.

Cand victimele nu pot fi evacuate cu autoturisme, se folosesc elicopterele

În situația în care evacuarea victimelor de la locul evenimentului nu este posibilă cu mijloacele auto, comandantul operațiunilor de salvare poate solicita intervenția elicopterelor din cadrul Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Administrației și Internelor sau al Statului Major al Forțelor Aeriene din Ministerul Apărării Naționale, prin inspectorul-șef al I.S.U. Elicopterele pot fi folosite și pentru transportul de materiale sau personal de intervenție, dacă acesta nu este posibil pe cale rutieră. Comunicarea informațiile legate de eveniment este și ea bine reglementată.

„Comunicarea cu mass-media se va face doar de către persoanele care au acest drept (purtători de cuvânt din cadrul MAI sau al Ministerului Sănătății etc) și doar după o informare completă cu date referitoare la cauzele, locul și gravitatea accidentului. Prin comunicarea cu mass-media se vor transmite populației măsurile ce trebuie luate de către persoanele afectate sau posibil a fi afectate de accident” arată același ordin.

În plus față de spitalele mobile, în vara acestui an, Ministerul Sănătății a achiziționat 26 de autospeciale numite unități mobile menite să intervină la accidente colective și calaimități. Acestea au destinații diferite, de la transport de multiple victime până la transport de nou-născuți, au echipaje de câte minimum trei cadre medicale și funcționează de asemenea ca spitale mobile.