Stoparea crizei financiare necesita o interventie mai ferma a BNR

Tot mai multe banci au inceput sa stopeze creditarea pentru populatie, intr-o forma mai mult sau mai putin vizibila, iar fenomenul se extinde si in sectorul IMM. Depasirea crizei financiare necesita ca BNR sa furnizeze mai multe lichiditati bancilor si la costuri mai mici decat rata lombard. 

Mai citeste si ...Clienţii “de criză” ai băncilor plătesc mai puţin pentru un creditCreditul in lei a intrat in blocaj psihicBNR limiteaza creditarea la bancile cu multe restanteBNR, INS şi Uniunea Notarilor lansează în 2009 un indice al pieţei imobiliareMajoritatea crizelor financiare au inceput cu o crestere abrupta a ratelor de dobanda, reiese din experienta tarilor occidentale. Asa s-a intamplat si la noi, cand in luna octombrie, dobanzile interbancare la lei au urcat extrem de mult. Au urmat apoi cresteri repetate ale dobanzilor la imprumuturi. Rata medie a dobanzii la creditele ipotecare in lei a urcat de la 11% in septembrie pana la 15% in noiembrie, nivel la care se mentine in continuare. Si dobanzile in euro au fost afectate, desi pe plan extern, acestea au inregistrat scaderi. La noi, creditele pentru locuinte in euro sunt oferite acum la o dobanda medie de 9,3%, fata de 7,5% in septembrie.

Creditarea se blocheaza

 Primele semne ale crizei financiare nu au intarziat sa apara. Pentru a intelege mai bine ce se intampla e bine ca aceste termen sa fie clarificat. Potrivit literaturii de specialitate, criza financiara se manifesta prin faptul ca banii din sistemul financiar nu mai ajung in economie si se produce un blocaj al intermedierii financiare.  La noi, sistemul bancar joaca rolul principal in alocarea banilor in economie, bursa fiind inca subdezvoltata. Iar, faptul ca tot mai multe banci incep sa stopeze anumite tipuri de credite arata ca ne aflam intr-un inceput de criza financiara.  

In zona creditelor pentru populatie, s-a inceput cu renuntarea la creditele in franci elevetieni, justificandu-se ca ele nu mai sunt atractive. Insa, daca ne uitam pe pietele monetare, observam ca, din contra, ele au devenit si mai avantajoase. Libor CHF la 3 luni a coborat la finele lui noiembrie la 1,25% de la aproape 3% in septembrie. In paralel, multe banci au inceput sa elimine diverse produse de creditare. De exemplu, Bancpost ofera credite cu ipoteca doar in euro, Millenium Bank a suspendat creditele de nevoi personale, iar Raiffeisen a renuntat la refinantarile de imprumuturi cu garantii ipotecare.  

Dobanzile mari duc la rationalizarea creditului

Totodata, bancile au devenit mai restrictive, nu din cauza noului regulament BNR, ci din propria initiativa. Multi jucatori au redus perioada maxima de acordare, chiar pana la 10 ani in cazul creditelor ipotecare. Aceste masuri reprezinta o modalitate eleganta de a scoate de pe piata anumite produse, protejand in acelasi timp imaginea bancii.  Alte banci au facut in principiu acelasi lucru, dar prin cresterea excesiva a dobanzilor. Ofertele de credite ipotecare in lei cu o DAE de peste 20% s-au inmultit semnificativ. La aceste costuri, evident, niciun client nu doreste sa se imprumute, dar nici banca nu este dornica sa acorde finantari.  

Dobanzile mari atrag indeosebi clientii mai riscanti, deoarece doar acestia sunt singurii motivati sa se imprumute la astfel de costuri. In cazul in care investitia lor va avea succes, ei vor avea foarte mult de castigat, asumandu-si riscuri mari. Din acest motiv, bancile acorda mai putine imprumuturi, chiar daca exista cerere pe piata. Pe langa limitarea creditarii pentru populatie, este posibil ca multe dintre banci sa fi luat masuri similare si in zona creditelor pentru IMM. Aici, practicile de creditare sunt insa mult mai putin transparente.  

Sondajul realizat de curand de BNR in randul bancherilor arata insa ca acestia percep IMM-urile ca fiind mult mai riscante in aceasta perioada, ceea ce a condus la limitarea sumei maxime imprumutate si la reducerea perioadei maxime de rambursare.  

BNR trebuie sa furnizeze mai ieftin lichiditate

Depasirea crizei financiare necesita o interventie mult mai ferma din partea bancii centrale, prin injectarea de lichiditati in sistemul bancar, astfel incat proiectele viabile din economie sa poata fi in continuare finantate.   Pana acum BNR s-a limitat la furnizarea de lichiditati sub forma de credite lombard si prin reducerea rezervelor minime obligatorii la lei de la 20% la 18%. Aceste masuri nu au reusit insa sa coboare dobanzile intebancare in jurul valorii de 10%, acolo unde este si rata dobanzii de politica monetara. Rata Robor la 3 luni - dobanda care influenteaza costul creditului in lei - stationeaza de ceva timp la 15%, ceea ce denota ca in piata exista in continuare o criza de lichiditate. 

Practic, dobanzile interbancare stau in apropierea ratei lombard, ceea ce inseamna ca bancile se alimenteaza de la BNR doar cu sumele necesare pentru a-si asigura nevoile urgente de lichiditate. Iar, institutiile de credit nu sunt in niciun fel stimulate sa imprumute mai multi bani pentru a-i aloca in economie. Pe de alta parte, economisirea interna nu poate rezolva nici ea aceasta problema, deoarece bancile au ajuns sa atraga depozite in lei la dobanzi de 14%, ceea ce inseamna ca imprumuturile nu se vor putea acorda la dobanzi mai mici de 20% (in cel mai bun caz) din aceste surse. Astfel, creditarea nu va putea fi reluata.  

Deblocarea situatiei impune ca BNR sa apeleze la noi instrumente de politica monetara si sa imprumute bancile nu la rata lombard, ci la o dobanda apropiata de politica monetara, asa cum Federal Reserve face de ceva timp pe piata americana. La fel procedeaza si banca centrala a Ungariei. Din 20 octombrie 2008, ea a introdus doua noi facilitati de finantare pentru banci, la o dobanda mai mare cu numai 0,25 puncte procentuale peste dobanda de baza. In schimb, la noi, BNR ofera lichiditati la o marja de 4 puncte procentuale peste dobanda cheie. 
 
In lipsa unei interventii ferme a bancii centrale, situatia de la noi are sanse mari sa se inrautateasca. Experienta occidentala arata ca o criza financiara conduce la falimente in mediul de afaceri si poate pune in pericol intreg sistemul bancar, chiar si daca o mica banca intra in incapacitate de plata.