Întreaga criză economică a fost o tragedie inutilă. Semnale au existat cu suficient de mult timp înainte pentru ca întregul sistem să fie salvat de la colaps, soluţiile au fost identificate şi ele în timp util şi totuşi, nu au fost aplicate. Acum nu ne rămâne decât să învăţăm lecţia care trebuie învăţată şi să nu ajungem să repetăm greşelile trecutului. IMOPEDIA.ro a discutat cu Andreea Mocofan, consultant Ensight Management Consulting, despre cum se poate interveni pentru prevenirea sau minimizarea efectelor unei viitoare crize.

33763-andreea-mocofan2.jpgAu trecut cinci ani de la debutul crize economice. Care este lecţia pe care ar trebui să o învăţăm? Ce concluzii putem trage?

Principala lecţie ar fi iminenţa crizelor economice. Pentru că, pe lângă toate ecuaţiile, precedentele istorice şi ciclurile economice, natura umană este intrinsec neschimbată, iar în anumite condiţii de incertitudine şi volatilitate, va reacţiona iraţional. Pentru viitor, ar trebui însă ca semnalele de alarmă să nu mai fie ignorate. Aşa cum spunea şi Krugman (n.r. Paul Robin Krugman, laureat Nobel pentru economie) Marea Criză a fost o “tragedie inutilă” ce ar fi putut fi uşor evitată prin injecţii masive de capital, care ar fi contracarat scăderea cererii efective. Dar ce a fost dramatic a fost că, în anii ’90, economiile asiatice au trecut printr-o criză similară, pentru că semnalele de alarmă au fost ignorate şi asumpţia că FMI va implementa măsuri de urgenţă care să prevină reapariţia unei asemenea crize s-a dovedit falsă. Aşa că, o criza pe care keynesiştii ar fi recunoscut-o de la bun început, cel puţin în teorie, a menţinut Japonia în recesiune economică în anii ’90.

Există o cale de a preveni asemenea episoade în viitor?

Pe toate planurile se poate interveni pentru prevenirea sau minimizarea efectelor unei viitoare crize. De la utilizarea instrumentelor macroeconomice, îmbunătăţirea deficienţelor instituţionale care au permis existenţa în anumite ţări a unor sisteme laxe, înţelegerea gradului de toleranţă la risc etc. Dar se pare că teoria economică neoclasică nu mai corespunde în totalitate realităţii, motiv pentru care răspunsurile ar putea fi căutate şi în teoria “heterodoxă”, care porneşte de la premisa că starea normală a economiei este dezechilibrul şi că starea naturală, nu doar a pieţelor financiare, dar şi a economiei în general, este caracterizată de un nivel ridicat de entropie care nu poate fi cuantificat în totalitate şi, cu atât mai puţin, prevenit.

Crizele prezente ne pot ajuta să găsim soluţii şi pentru crizele viitoare, sau acestea sunt complet imprevizibile şi imposibil de controlat?

Pentru a putea fi găsite soluţii perfecte sau măcar aplicabile, natura crizei trebuie înţeleasă. Pentru că sunt din ce în ce mai mulţi economişti care afirmă că s-au produs două crize în paralel: cea financiară, pornită din Statele Unite din cauza activelor “toxice”, care s-a extins în ţările dezvoltate, precum şi o criză secundară, a deficitului de cont curent, declanşata de prima, în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv în România. Din acest motiv, înţelegerea cauzelor crizelor ne poate ajuta să controlăm sau măcar să reducem impactul crizelor viitoare.

Există şi o parte a crizelor financiare care, pradoxal, ajută la dezvoltarea şi maturizarea economiilor pe termen lung?

În mod cert, în urma unei crize ar trebui să fie reluată o creştere economică sustenabilă şi instituite reforme structurale care să trateze nu doar simptomele, ci şi cauzele care au generat criza. Dar, dacă am cunoaşte instrumentele exacte şi reţeta perfectă, poate că nu am mai vorbi de crize.

Istoric vorbind, fiecare criză financiară a avut ca şi componentă principală piaţa imobiliară. Care consideraţi că este explicaţia acestui lucru?

Desigur, piaţa imobiliară constituie o cauză structurală, dar ponderea sau specificul pieţei imobiliare variază profund. Dacă în SUA, dereglementarea a permis ca securitizarea creditelor ipotecare substandard să dea naştere la pachete complexe şi aproape indescifrabile de derivative, în ţară, ponderea creditelor imobiliare este încă mică. Dar, într-adevar, aspectul comun ambelor economii a fost balonul speculativ imobiliar care a umflat artificial preţurile activelor imobiliare. Pentru oricare dintre motive, explicaţia ţine iar de natura umană şi de valoarea asociată proprietăţii.

CITEȘTE ȘI: Cum supravieţuieşti în afaceri, în 2014? Trebuie să îţi găseşti propria nişă


8 April 2014