Marii vinovați ai crizei financiare – AFLĂ cine sunt și ce fac ei acum

Într-o economie care pare să își redobândească echilibrul, ne putem uita înapoi pentru a trage învățăminte. Cine a greșit, unde și ce consecințe a suportat? Lista vinovaților pentru criza economică este imensă, dar fiecare actor a acesteia a jucat un rol crucial. Fiecare în parte a fost la fel de vinovat, iar eșecul personal a fost poate cea mai aspră pedeapsă pe care au primit-o. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre aceștia și-au revenit rapid și au ocupat poziții care le permiteau să facă exact același lucru ca și înainte, doar că, uneori, într-un context restrictiv.

Alan Greenspan, fostul președinte FED

Alan Greenspan a salvat economia globală de prabușirea bursei, din 1987. A condus economia americană către stabilitate, după atacurile din septembrie 2011. A fost numit „oracol” sau „Maestrul”. A condus Rezerva Federală a Statelor Unite timp de 19 ani și s-a pensionat în 2006, cu puțin înainte de destabilizarea economiei mondiale. Nimic din toate acestea nu pare să îl incrimineze pe Alan Greenspan în așa fel încât să intre pe lista oamenilor responsabili de marele declin. Cu toate acestea, creșterea pe care Greenspan a generat-o cât timp a controlat banii Americii a fost nesustenabilă. Fostul președinte al Fed a jucat un rol crucial în criza creditelor. Sub conducerea lui, dobânzile au scăzut alarmant de mult, iar instrumentele financiare derivate au devenit o piață uriașă, deși marii analiști economici au atras atenția că aceste sunt „arme financiare de distrugere în masă”. Astfel, americanii au fost încurajați să contracteze credite pentru a-și cumpăra case, chiar dacă nu aveau economii, nu aveau venituri și nici măcar perspective pentru a obține un loc de muncă. Aceasta situație s-a transformat în unealta perfectă pentru îngenunchierea economiei. În anul 2008, atunci când se investigau cauzele crizei financiare, Greenspan a recunoscut că a făcut o greșeală atunci când a crezut că marile companii financiare ar putea să știe când să se oprească și care le sunt limitele.

„Am fost șocat de situația creată. De 40 de ani, poate chiar mai mult, am lucrat cu dovezi clare că sistemul pe care îl promovam funcționa excepțional de bine. Dar practica a dovedit că viziunea mea, ideologia mea, nu au funcționat”, a declarat Greenspan la audieri.

După pensionarea de la FED, Greenspan a continuat să ofere consultanță financiară pentru Pimco, o companie pe care a reușit cu ușurință să o ridice pe culmile succesului.

Mervyn King, guvernatorul Băncii Centrale a Angliei

King a declarat în mai multe rânduri că ambiția lui ca și guvernator a fost să facă băncile plicticoase. Acest lucru ar fi fost de folos, în perspectiva crizei, dar, din păcate, nu s-a și întâmplat. King a reacționat foarte încet din momentul în care criza s-a instalat și inițial a refuzat să îl urmeze pe Greenspan în ideea de a pompa bani în sistem. I s-a reproșat atunci că ar fi trebuit să vadă că bula imobiliară a devenit instabilă și că ar fi trebuit să fie mai pro-activ în a o stabiliza. King a recunoscut ulterior că întreaga criză a fost rezultatul a ceea ce el a numit o greșeală majoră a celor care reglementează piața, și nu doar vina bancherilor lacomi.

"Am observat că întreaga sitiuație degenerează într-o criză, ne-am întâlnit constant la Fondul Monetar Internațional, dar nu am făcut nimic pentru a rezolva în comun problema. Și nu cred că aceasta a fost o problemă pe care să o putem rezolva individual”, a explicat King.

Bill Clinton, fost președinte SUA

Înainte ca Bill Clinton să se urce în scaunul de președinte, băncile erau legate de mâini atunci când venea vorba de manevre riscante din punct de vedere financiar. Existau reglementări făcute special pentru asemenea situații, iar actul Glass-Steagall este un exemplu. Clinton a cedat însă presiunilor făcute de bancheri și a suspendat acest document. În anul 2000, Clinton a semnat Commodity Futures Modernization Act, un document de modernizare a contractelor futures, care permitea folosirea unei noi clase de instrumente financiare. Acestea introduceau asigurările pentru neplată. Tot Bill Clinton a insistat ca băncile să fie mai atente la nevoile clienților care doreau să cumpere o locuință, chiar dacă nu erau eligibili.

George W. Bush, fost președinte SUA

Prăbușirea s-a resimțit sub conducerea lui George W. Bush. Acesta nu a arătat un interes crescut pentru a opri ceea ce Clinton a început, așa că împrumuturile au continuat să fie posibile și pentru clienții bancari numiți „NINJA ” - No Income No Job Applicants (trad. „Aplicanți fără venit și fără serviciu”).

Lista continuă cu senatori care au luptat puternic pentru ridicarea reglementărilor, așa cum erau ele funcționale până atunci, precum Phil Gramm. Acesta a fost nominalizat în topurile de specialitate drept una dintre cele mai puternice influențe înspre prăbușirea sistemului. Deși s-a retras din Senat, acesta nu a suferit pe plan profesional. Din 2002, a fost angajat al UBS AG, în calitate de vicepreședinte al diviziei de investiții, iar din 2012 a rămas consultant al băncii, în urma pensionării. Urmează bancherii de pe Wall Street, angajații-cheie ai Goldmann Sachs, Standard&Poor’s, AIG Asigurări, RBS, Lehman Brothers sau Bear Sternn - sunt doar câteva nume din această vastă categorie, ce au condus la falimentul personal al firmelor și populației, făcând să dispară peste noapte miliarde de dolari.