Mai mult decât imobiliare!!!!!!
 
Mareste fontul | Trimite pe yahoo messenger | Trimite pagina unui prieten | Printeaza pagina

Cum putea fi controlată spargerea balonului imobiliar

Publicat: | Autor: IMOPEDIA.ro | Numar afişări: 12893

BLOGOSFERA nu mai este demult un simplu pionierat jurnalistic. De ani buni a ajuns un important mediu de informare şi comunicare pe teme dintre cele mai diverse. Piaţa imobiliară a intrat şi ea în atenţia bloggerilor încă din 2007, pe când tranzacţiile erau la cota lor maximă. Unul dintre cele mai vechi şi mai bine documentate bloguri imobiliare şi-a cules posturile sub numele BALONUL-IMOBILIAR. Am avut ocazia să purtam o amplă discuţie cu MANOLE, autorul acestui blog. Merită lecturată până la capăt, iar apoi vă invităm să o comentăm pe BLOG.

Balonul ImobiliarIMOPEDIA: Manole, esti printre primii bloggeri din ".RO" care au abordat segmentul imobiliar. Dintre toate "baloanele" din România, de ce l-ai ales pe cel imobiliar?

MANOLE: Răspunsul e destul de simplu. La data deschiderii blogului, în august 2007, în imobiliare se putea observa cel mai clar dezmăţul cheltuielilor exuberante de care fusese cuprinsă toată Romania, proaspăt intrată în NATO şi UE. Creşterea pe imobiliare o luase mult înaintea creşterii veniturilor oamenilor şi totuşi chestia asta nu parea să dea nimanui de gândit, ca şi cum ar fi fost normala. La data aceea cateva minţi mai inţelepte, în special din zona BNR, erau preocupate mai ales de lipsa de corelare dintre creşterea salariilor şi creşterea productivităţii. Şi domnul Isărescu şi consilierul dumnealui, domnul Vasilescu, ştiu că au atras atenţia asupra acestei probleme. Nimeni nu părea preocupat însă de faptul ca excesul de salarizare, oricum greu de susţinut pe termen lung în lipsă unor creşteri de productivitate pe măsură, se ducea mai departe într-un exces de cheltuieli simbolizat de preţurile nefireşti din imobiliare, pe care oamenii le acceptau fără niciun fel de reţinere, deşi erau cu mult peste posibilitătile lor reale. Nu mai zic de faptul că se intampla să vezi elevi de liceu cu Blackberry sau mărunti patroni de agenţie imobiliară conducând cine ştie ce maşină scumpă. Treburile astea erau la ordinea zilei. Desigur, au fost destule lucruri care au putut întreţine iluzia normalităţii. Să luăm cazul romanului simplu. Atunci când vii după un deceniu întreg în care venitul mediu e in jur de 150 de dolari - cu tot cu micile şpăguţe şi ciubucuri la negru - şi ajungi apoi, brusc, in 2-3 ani, la 4-500 de euro, taman în perioada în care ţara intră în NATO şi UE, nu poţi să nu te gândeşti că există, probabil, o legătură directă, linistitoare, puternică, între aceste evenimente politice şi creşterea veniturilor personale. Şi uitandu-te mai departe, şi superficial, în curtea nemţilor sau a francezilor, e simplu să crezi că dacă în caţiva ani ţi-ai triplat veniturile, doar aşa, pur şi simplu, fără să munceşti mai mult sau mai bine, probabil că treaba asta se datorează integrării, şi dacă se datorează integrarii, păi atunci probabil în alţi câţiva ani salariile vor ajunge ca în Germania şi Franţa - că doar de-aia am intrat în UE, nu? Deci nu rişti nimic azi dacă te imprumuţi ca şi cum ai avea salariul de maine pentru a cumpăra o casă la preţurile de maine. Sau pentru a cumpăra cel mai smecher frigider double-side sau cea mai şmecheră plasmă sau cea mai şmecheră maşină. E in firea lucrurilor ca oamenii să gandească mai degrabă magic decât raţional, şi să spere mai degrabă în bine decât în rău. Pe de altă parte a fost agitat pe toate canalele media şi mitul "alinierii" preţurilor. Nimeni nu stătea să-şi pună întrebarea şi să vadă că nici măcar în Europa (sau în America) preţurile nu sunt "aliniate", că între preţurile unor metropole precum Londra, Parisul şi Madridul şi preţurile din Palermo sau Salonic sunt nişte diferenţe ca de la cer la pământ. Toată lumea a luat de bună prostia cu alinierea preţurilor. Era atat de evident că se intâmpla ceva greşit, şi totuşi atât de puţină lume îndrăznea să se opună. Cred că noi, românii, avem un defect genetic, încă nu am ieşit cum trebuie din opinci şi punem mai mult preţ pe "gura lumii" decât pe ceea ce putem gândi noi inşine.

Legat de faptul că blogul meu ar fi fost printre primele cu tematică imobiliară, aşa e. Ţin minte că atunci, în vara lui 2007, am vrut să mă informez, să văd ce se zice dinspre mediul imobiliar, dacă există temeri, îndoieli. Nu am găsit decât vreo 3 bloguri, din care unul singur având într-adevăr ceva de spus, Monitorul Imobiliar al regretatului Artur Silvestri. Mediul imobiliar nu comunică decât şabloane prin intermediul presei. Ceea ce e anormal. Acum constat cu placere că s-au inmulţit blogurile cu tematică imobiliară, realizate de profesionişti din domeniu, ceea ce inseamnă că industria e pregătită să se deschidă către public şi să inceteze cu şabloanele. E drept, cred că şi criza a avut un rol aici pentru că i-a obligat pe toţi să se profesionalizeze. Când românii se îngramadeau ca disperaţii la Caritas să ia credit şi să se indatoreze pe 30 de ani pentru patru pereţi, şi un copil ar fi putut fi agent imobiliar. Acum nu mai e aşa. Criza va decanta profesioniştii de amatori în toate domeniile. În domeniul imobiliar, sunt convins ca oamenii care şi-au făcut treaba cu profesionalism vor reuşi să treacă de criză. Am auzit însă şi de agenţi care pentru 2-3000 de euro în plus erau gata să-şi trădeze clienţii. Aceştia nu vor supravieţui. Probabil că mulţi au intrat deja in faliment.


IMOPEDIA:
Declarai în blogul tău: "am deschis blogul ca să-mi susţin ideea: există balon imobiliar în Romania". Cui vroiai să te adresezi în mod special?

MANOLE: La drept vorbind, nimănui şi tuturor. Eram convins însă că am dreptate şi că blogul va ajunge să fie citit tocmai pentru că are dreptate.


IMOPEDIA: Crezi că putea fi preîntâmpinată spargerea balonului din România? Cine ar fi putut-o realiza?

MANOLE: Spargerea nu ar fi putut fi preîntâmpinată, pentru că asta e destinul unui balon de săpun, spargerea. Dar putea fi intuită şi puteau fi luate măsuri pentru o "spargere controlată". Nu era mare filozofie, trebuia doar să urmăreşti câteva grafice pentru a observa că în ultimii 5 ani salariile crescuseră în Romania de 3 ori şi preţul caselor de vreo 10 ori, iar creditele pentru populaţie crescuseră de la virtual 0 la mai multe miliarde de euro. Ori, astea erau semne clare că se intamplă ceva în neregulă. În cartea "Manias, Panics and Crashes: A History of Financial Crises" de Charles Kindleberger, o lucrare clasică pentru descrierea bubble-urilor, este subliniat rolul pe care îl are creditarea excesivă în declanşarea crizelor. La fel s-a intamplat şi în Japonia în anii 80, înaintea "deceniului pierdut", sau în ţările Asiei de Est in anii '90. Mai există şi modelul recent al crizei argentiniene, o criză născută tot din exuberanţa şi creditare excesivă. Toată lumea era de acord în vara lui 2007 că leul e supraevaluat dar nimeni nu a mers mai departe cu gândirea consecinţelor acestui lucru. Deşi cuvântul "supraîncalzire", dacă ţineti minte, a fost rostit foarte des de domnul Isărescu. Nu e însă treaba BNR să decidă politica guvernului. Guvernanţii de la acea dată, din pacate, au fost total iresponsabili si neprofesionişti. Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar cred că s-ar fi putut face mai mult, de exemplu, pentru educarea populaţiei. S-ar fi putut face mai mult in direcţia impozitarii, este anormal să plăteşti 100 de lei impozit pe o proprietate care valorează, chipurile, 100.000 de euro. Veţi spune că anumite categorii sociale, cum ar fi pensionarii, ar fi fost impozitate pe nedrept, dar eu vă garantez că dacă s-ar fi aplicat o grilă de impozitare corectă, europeană, nu s-ar fi ajuns la nişte niveluri aberante de preţ, pentru că oamenii s-ar fi gândit de 2 ori înainte să cumpere. Plus impozitarea profitului. Cota de 16% a atras fel de fel de tunari de prin alte zări, care au construit cu profituri fabuloase impozitate pe nimic. Şi dupa 5 ani, ce observăm? Capitalul romanesc e acolo unde se află şi în 2004, adică la cota 0. 0 productivitate, 0 afaceri româneşti cu reprezentare europeană, 0 afaceri româneşti care să poată deţină sau construi resurse strategice (subsol, telecomunicaţii, autostrăzi...) . Cota unică nu a ajutat cu nimic dezvoltarea capitalului românesc, în schimb a fost magnet pentru toţi tunarii de aiurea care au venit in adidaşi şi au plecat cu valiza plină de bani.

De cheltuielile nesimţite ale statului nu mai vorbesc. Trebuia facut din timp un fond special pentru zile negre. Orice student la economie ştie că in perioade de criză e nevoie de un "lender of last ressort". În esenţă, rolul acesta e jucat la nivel naţional de stat care poate oferi bail-outuri şi lucrări publice. La noi criza a prins statul cu pantalonii în vine. E inacceptabil ca statul să nu îşi plătească datoriile faţă de furnizorii săi, ca ultimul bandit, provocând astfel blocaj în economie. În acest caz, ce pretenţii să mai ai ca statul să dea o mână de ajutor sectorului privat de construcţii, comandând autostrăzi şi alte lucrări publice? De unde bani?

Inconştienţa guvernanţilor de la acel moment este singura vinovată pentru tot ceea ce va urma în 2009 şi în 2010. Vorbind strict de imobiliare, domeniul trebuia supravegheat din primele momente ale derapajului. L-am auzit pe domnul Vasilescu de la BNR vorbind de un "asset price bubble" ca în Japonia încă din 2004. A ascultat cineva? S-a gandit cineva ca domeniul ar avea nevoie de un indice care să ofere o imagine clară a ceea ce se petrece, aşa cum e în orice ţară civilizată? Credeţi că nemţii, englezii, americanii, francezii etc. de idioţi au indici imobiliari pe care ii fac publici lunar? Cu cât o piaţă e mai transparentă cu atât e mai puţin supusă derapajelor. Ce mare scofala să faci o bază de date pe web la care toţi notarii din ţară asta să se logheze şi să raporteze tranzacţiile semnate? Si un elev de la liceul de informatica ar putea face aşa ceva. Dar nu a existat voinţă politică. Acum toată această lipsă de transparenţă se întoarce împotriva noastră, a tuturor. Totul se prabuşeşte ca un castel de nisip. Dacă oamenii ar fi avut de ce să se agaţe, nici nu ar mai fi crescut preţurile ca nebunii, nici nu le-ar scădea acum ca istericii. Din păcate platim tribut primitivismului şi lipsei de civilizatie, incapacităţii noastre cronice de a face ceva pe baze deschise şi oneste. În lipsa unor informaţii serioase isteria se instaurează mult mai uşor atât la creştere, cât şi la scadere.


IMOPEDIA: Dacă nu am avut "spargere controlată", se observă în mass-media tendinţa unor oameni de afaceri cu mult cash de a face o "spargere forţată", anuntând prăbuşiri spectaculoase de preţuri într-un interval foarte scurt. Cât de sănătoasă este această abordare, cu atat mai mult cu cât e făcută fără argumente economice, punându-se în faţa "flerul/notorietatea omului de afaceri"?

MANOLE: Sincer? Cred că oamenii la care vă referiti, probabil Patriciu şi Prigoană, au nişte polite de plătit, şi în contextul actual chiar le face placere să le mai dea o (in)directă adversarilor. Nu mai amintesc de faptul că 50% din personalitătile amintite au o puternica propensiune spre histrionism si agitaţie. Dacă ar fi avut într-adevar fler ar fi avertizat populaţia înainte de producerea inevitabilului. Singurul scenariu realist privitor la scăderea preţurilor mi se pare cel avansat zilele acestea de studiul Century21, care porneşte de la datele fundamentale. De altfel cam la acelasi nivel am "profetit" si noi - "noi", adică eu şi comentatorii mei - pe blog, cu menţiunea că am lăsat deschisă ipoteza asupra preţului de bottom pentru că nu putem şti cum va evolua cursul euro-leu. Dacă euro va ajunge la 4,8 sau chiar la 5 lei vom vorbi de alte limite minime de preţ decât cele de care vorbeam la 3,5 sau la 4.


IMOPEDIA: Printre posturile tale se identifica mulţi reprezentanţi ai agenţiilor imobiliare. Lecturând aceste posturi, un agent imobiliar e tentat sa te perceapă ca fiind pe cealalta parte a baricadei. Este corectă aceasta percepţie?

MANOLE: Nu sunt de nicio parte a baricadei. Prin natura meseriei mele am cunoscut mulţi oameni în ultimii ani, inclusiv oameni din imobiliare sau din construcţii. Constructorii mai ales ar trebui să zica "mersi" ca nu am publicat niciodată poze de pe santierele lor. Am văzut însă imagini la care am ras cu lacrimi. "Dorel" ăla nu e doar un personaj de reclamă.


IMOPEDIA:
Tot legat de percepţie, există cel puţin două puncte de vedere: pe de o parte brokerii de credite şi agentii imobiliari au fost cosiderati "maşinaria" din faţa naivitatii bancilor, respectiv a lăcomiei proprietarilor; iar pe de alta parte mulţi îi văd principalii manipulatori ai pieţei imobiliare. Ce părere ai?

MANOLE: În niciun caz nu sunt de acord cu o asemenea caracterizare. Sa fim serioşi, domeniul imobiliar a creat oportunitaţi de câştiguri pentru multa lume, pur şi simplu oamenii au ales aceste meserii pentru a caştiga o pâine, nu pentru a-i jecmani pe ceilalţi. Oare de ce vor toate fetiţele să devină fotomodel, şi toţi băieţeii, fotbalişti, nu pentru că ştiu că se câstigă bani uşor şi într-un mod placut? Aşa a fost şi aici. Dacă mâine se descoperă aur în munţii Bucegi vă garantez că jumatate din populatia Romaniei va lăsa baltă tot ce face acum pentru a deveni căutatoare de aur. Asta e economia de piaţă. Oamenii muncesc acolo unde vad oportunităţi. Şi dacă ai un client care plăteste 4 lei pentru ceva, de ce să-i vinzi celui care dă doar 3? Fiecare încearcă să-şi facă meseria cât mai bine şi sa obţină cât mai mult de pe urma muncii sale. Mai degrabă eu cred că a fost vorba de o lacomie generalizată, răspândită în mod egal şi nediscriminatoriu între agenţi, clienţi, brokeri, evaluatori, bancheri, vânzători. Toţi au intrat cu lacomie în schema Ponzi fără să ia în seama riscurile. Nu e nimeni mai vinovat sau mai nevinovat ca alţii, totul a fost un joc al pieţei şi al lacomiei.

Pe de alta parte, e fals să credem că băncile au fost "naive". Băncile au intins coarda cât s-a putut, fără nicio umbră de regret. Trebuiau să raporteze profituri! Şi în fond nu aveau nimic de pierdut. În România nu există, ca în SUA, instituţia falimentului personal, aşa că oamenii vor fi nevoiţi să strângă din dinţi şi să-şi plătească în continuare creditele umflate pe care le-au contractat. N-au de ales. Se pare că băncile sunt mult mai descoperite taman unde se aşteptau mai puţin, pe creditele de consum, unde lăcomia le-a împins să crediteze pe orice dubios care le trecea pragul, şi acum foarte multi oameni refuză plăţile, mai ales că e şi criză. Acesta este reversul unui sistem care se bazează pe targeturi care trebuie atinse cu orice pret, chiar şi cu pretul scăderii pretenţiilor de calitate. Probabil in viitor se va ajunge şi la noi la o acoperire mai mare a pieţei de creditare de către brokeri, pentru că e mai sănătos pentru o bancă sa aibă clientela deja pre-filtrată de partenerii brokeri de credite.


IMOPEDIA:
Daca ar veni un prieten la tine şi ţi-ar spune ca are un apartament de vânzare, l-ai sfătui să contacteze agenţii imobiliari sau să vândă doar pe cont propriu?

MANOLE: Ar trebui sa discute numai cu agenţii imobiliari şi să stabilească un preţ realist de vanzare. De ce sa alergi ca fraierul dupa clienţi când o poate face agentul pentru tine? Plus ca agentului ii poti spune franc căt poţi lăsa la pret, ce fel de cumparator să-ţi caute.


IMOPEDIA: Dar dacă ar veni un prieten cumpărator?

MANOLE: La fel. Numai pentru inchirieri sfătuiesc pe toată lumea să inceapă întâi din cercul de prieteni, de cunoştinte, şi abia în ultima instantă să apeleze la agenţii.


IMOPEDIA: IMOPEDIA este citită de mulţi agenţi imobiliari. Menţionai mai sus "oamenii care şi-au făcut treaba cu profesionalism vor reuşi să treacă de criză". Cum arată în viziunea ta profilul unui agent imobiliar profesionist?

MANOLE: Dacă păstrează un echilibru în maniera de reprezentare a ambelor parţi implicate într-o tranzacţie - atat cumpăratorul, cât şi vânzătorul - atunci e un profesionist. Atlfel, nu. Să vă dau un exemplu. Exista imperii financiare care s-au cladit in intregime pe "buzz words" . Lumea a consumat produsele şi le-a recomandat mai departe. De exemplu, Body Shop sau Herbalife. Evoluţia Body Shop e un exemplu clasic in manualele de marketing. Fiecare agent ar trebui sa se întrebe: "E criza. Eu am 10 foşti clienti cărora să le pot da telefon şi să-i întreb dacă nu cumva imi pot recomanda pe cineva care vrea să închirieze sau să cumpere ceva?" Agenţii buni sigur îşi vor găsi 10 prieteni printre foştii clienţi. Iar aceşti prieteni ii vor ajuta să treacă puntea


IMOPEDIA: Piaţa imobiliară traversează o perioadă de aşezare, iar consecinţa imediată este blocarea tranzacţiilor. Când consideri că se va incheia această perioadă de blocaj imobiliar şi care ar fi instrumentele de care încă mai avem nevoie pentru a o debloca?

MANOLE: Mă tem că e prea târziu să ne mai punem problema "deblocarii". Pentru că totul a fost o schemă Ponzi care a scapat de sub control. E ca atunci când ţipi iarna pe munte şi declanşezi o avalansă şi apoi te întrebi ce naiba să faci ca s-o opreşti. Nu o poţi opri. Supravieţuieşti sau mori. Casele deveneau tot mai scumpe, şi pentru achiziţia lor era nevoie de împrumuturi tot mai mari, care la rândul lor aveau nevoie de salarii tot mai mari, pentru cât mai mulţi salariaţi. La un moment dat sistemul a cedat pentru ca nu a mai avut cine şi cu ce să-l alimenteze. E o schema Ponzi clasică, sau, mai pe romaneste spus, un Caritas. Acum trebuie să stăm şi să vedem ce se întâmplă. Colac peste pupăză, ne-a ajuns şi criza financiară care deja trimite oamenii în şomaj, deci nici nu se pune problema creşterii substanţiale a masei de salarii mari. Dacă ne mai dă şi zona Vrancei vreun cutremur, tot tacâmul de ghinioane va fi complet. Aşa cum am zis şi pe blog, însă, studiile internaţionale arată că o perioadă de scadere a pieţei imobiliare dureaza in medie cam 5-7 ani şi se pierde cam 70% din ceea ce s-a caştigat în perioada de creştere. Deci dacă s-a pornit de la un pret de 10.000 şi s-a ajuns la 100.000, ar trebui să găsim limita de jos a scăderii pe la 33.000. Din păcate nu există studii pe situaţii în care preţurile au crescut cu 1000%, cum s-a întâmplat la noi, pentru că aşa ceva e ciudat. Un an de stagnare a trecut, probabil vor mai urma 2 (2009-2010) şi abia din 2011 e posibil să vedem o revigorare a tranzacţiilor. În orice caz, trebuie să stăm cu ochii pe numărul de tranzacţii raportat de notari şi pe randamentul chiriilor. Când randamentul chiriilor pe rezidenţial se va apropia de nişte valori acceptabile pentru România, adică 10-11%, probabil vom vedea o creştere a tranzacţiilor pentru că în piaţă se vor crea iarăşi condiţiile pentru revenirea cererii speculative, care a format grosul cererii în ultimii 5 ani. Până atunci blocajul va dura. Partea proastă e că blocajul acesta nici nu are un singur aspect, fiind de natură financiară - nu mai sunt lichiditaţi în piaţă, băncile tremură şi nu creditează; psihologică - lumea nu mai vrea să cumpere fiindcă e o perioadă proastă, "de scadere"; socială - preţurile încă sunt departe de fundamente; economică - suntem in recesiune, leul e prea slab... Deci sunt multi factori care se suprapun şi formează împreună "blocajul". Trebuie să-i rezolvi pe toţi, şi nu e uşor. Pur şi simplu la un moment dat preţurile se vor reîntalni cu fundamentele şi va fi iar oportun să cumperi, fie că vrei să locuieşti, fie că vrei să investeşti. Dar nu cred că reîntalnirea dintre preţuri şi fundamente se va petrece mai devreme de 2011.


IMOPEDIA: Acest profil de anonim ar fi trebuit sa-ţi confere o oarecare protecţie în faţa celor despre care scriai. Au fost totuşi ameninţări?

MANOLE: Au fost, mai ales la început. Şi nici acum nu inteleg de ce. Acum nu mai primesc amenintari, dimpotriva, îmi scriu oameni care nu ştiu cum să-mi mulţumească. Şi nu mă refer (numai) la oameni care zic "dragă Manole, mulţumesc că m-ai făcut să nu cumpăr" ci "dragă Manole, mulţumesc că mi-ai deschis ochii şi m-ai facut să-mi vând apartamentele luate de investiţie chiar pe varf". Ştiu, sună cinic. Dar trebuie să întelegem că există şi oameni care au caştigat bani frumoşi tocmai fiindcă au fost grijulii cu investiţiile lor. Au căutat să rămână informaţi, nu s-au culcat pe o ureche.

La un moment dat m-am gândit să-mi relev identitatea, pentru că ar fi foarte instructiv pentru toata lumea să afle cine şi ce sunt. Lumea îşi închipuie că aş fi cineva din anturajul lui Patriciu, sau că aş fi nu stiu ce politician. Ma rog, aiureli. Din păcate chiar în perioada în care cochetam cu această idee Andrei Văcaru, de la Imondo.ro, a scris un post la adresa blogerului care işi zice "AristotelCostel" şi am avut surpriza să citesc reacţiile câtorva oameni care ziceau ceva de genul ăsta: "Ăsta m-a facut să pierd bani, îi stâlcesc faţa", "Bine că-l ştiu, îi rup picioarele" etc. - ceea ce m-a facut să amân decizia. Oamenii încă nu sunt dispuşi să accepte ideea că au pierdut bani şi nu cred că e tocmai indicat să fii ţap ispaşitor în perioada asta. Noi, românii, avem o vorba, pe care din păcate am uitat-o: "Pierzi, câstigi, negustor te numeşti." Oamenii acceptă cu greu ideea că in viaţă mai şi pierzi. Toţi sunt încrâncenaţi să câstige. Păcat. Unul din lucrurile care te frapează când te plimbi pe stradă într-un oras occidental e să vezi cât de calmă e lumea. În Romania toată lumea e nervoasă.


IMOPEDIA: Ai avut vreo propunere de advertorial? Ţi-ai propus să faci bani din blog?

MANOLE: Am fost abordat de cateva persoane în acest sens, dar am refuzat chiar şi deschiderea discuţiilor. Din fericire imi permit să refuz asemenea propuneri. La drept vorbind eu nici nu sunt un bloger adevarat, probabil ati observat ca scriu in general odata la 5-6 zile şi de multe ori nici nu cred că zic ceva interesant. Asta şi pentru că n-am prea mult timp la dispoziţie. Chiar nu ii inţeleg pe cei care reuşesc să scrie câte un post pe zi. In plus, ceea ce aveam de spus momentan, am cam spus.


IMOPEDIA: Sunt voci care spun ca blogosfera este un spaţiu al defularilor. Sunt multe atacuri la persoana şi denigrari acoperite de anonimat (ma refer în special la comentarii). Care ar fi profeţiile lui Manole despre blogosfera: crezi că există şi aici un balon care riscă să piardă din credibilitate?

MANOLE: Fără îndoială, este mult mai uşor să te defulezi pe un blog anonim decat la televizor. Momentan însă nu cred ca avem "un balon" pe blogosfera, pentru simplul motiv ca nu prea avem blogeri serioşi. România ar fi mult mai bună dacă mai mulţi oameni deştepti, care au ceva de spus, ar îndrăzni să ia cuvântul. Şi există mulţi oameni serioşi în ţara asta care, din păcate, tac. Blogăreala ar putea oferi o viziune alternativă faţă de cea transmisă de mass-media. E vorba despre felul în care ne raportăm la adevăr. Nu degeaba blogul e anonim şi nu degeaba am ales să-l gazduiesc pe serverele Google, pentru că Google a refuzat să se supună chiar şi solicitărilor guvernului american privind dezvăluirea identităţii unor useri. Cei care manipuleaza informaţia în epoca noastră trebuie să inţeleagă că există o opinie publică anonimă care, dacă are destule instrumente tehnice şi critice la dispoziţie, nu mai poate fi manipulată ba dimpotrivă, îşi poate impune vocea. Repet, oamenii care au ceva de spus in tara asta trebuie să vorbească. Este mai bine pentru noi toţi. Este mai democratic. Nu putem să punem ştampila o dată la 4 ani şi apoi să avem pretenţia ca politicienii să gândească pentru noi. Politicienii vor gandi mereu cum ii taie capul şi de regulă o vor face prost. Trebuie să ne implicăm, să participăm la formarea opiniei colective si să gândim noi însine, cei anonimi. Acum se poate. Internetul a produs o mutaţie definitivă în felul în care ne raportăm la informaţie, comparabilă cu mutaţia produsă de apariţia tiparului în urmă cu jumătate de mileniu.

COMENTARII PE BLOG

Voteaza articolul:
| Aprecierea vizitatorilor:

Ai un comunicat de presă de publicat?

 
RSS
Primeste stirile pe e-mail

OFERTE RECOMANDATE
Baneasa , SC: 390 mp
Prelungirea Ghencea , SC: 50 mp, 1 cam.

Primul ghid imobiliar autentic! Sfaturi pentru realizarea unei tranzactii imobiliare, termeni imobiliari, financiari, precum si descrieri detaliate ale zonelor,doar pe ghid.imopedia.ro

Blog RUN
Adrian Crivii
Gabriel Alexandru
Dragos Dragoteanu
Daniel Dobre
Adrian Niculescu
Ilias Papageorgiadis

Cele mai noi si importante stiri din segmentul imobiliar iti sunt redate intr-un format inedit, menite a te tine la curent cu tot ceea ce inseamna noutati si ultimele tendinte in domeniul imobiliar, doar pe media.imopedia.ro

Ştiri imobiliare
Analize imobiliare
Evenimente imobiliare
Ghidul Prima Casă
Știri Prima Casă
Comunicate de presă
Arhiva video