Afacerile cu sau pe terenurile agricole sunt notorii pentru profitul pe care îl pot aduce, indiferent de cât de dificile sunt circumstanțele economice. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre proprietari se mulțumesc cu încasări minime, indiferent dacă acestea vin din vânzarea terenului sau din exploatarea lui. Toată lumea așteaptă, în mod absolut justificat, o implicare mai mare din partea Statului, dar puțini știu că ajutorul cel mai mare poate să vină chiar din partea fermierilor. Dacă aceștia ar reuși să rupă modelul învechit în baza căruia lucrează, atunci încasările ar crește rapid și fără eforturi majore.
România este o țară cu potențial agricol uriaș, dar foarte slab exploatat. Principala cauză identificată
de cei implicați în domeniu este lipsa de implicare a Statului, raportat la beneficiile care sunt acordate domeniului în alte țări europene. La nivelul Uniunii Europene, 40% din buget este
alocat Politicilor Agricole Comune. Procentul reprezintă cea mai mare parte din buget, departe de situația care se întâlnește în România. Această problemă este acutizată de tehnicile și
utilajele învechite de care se folosesc agricultorii locali. Dar în așteptarea unor soluții venite din exterior și menite să rezolve fără efort aceste situații, agricultorii tind să omită că pot avea o
implicare directă în bunăstarea fermei lor.
„Se resimte o lipsă de informare corectă și corespunzătoare. De multe ori, fermierii află despre regulile pe care ar trebui să le respecte doar în momentul unui control în urma căruia sunt și sancționați. Tranziția fermei agricole de la ocupație rurală la business este absolut necesară, deși nu și suficientă, pentru a reduce din decalajul dintre ferma agricolă românească și cele din restul Uniunii Europene. Iar acest lucru nu este posibil fără înțelegerea mediului economic, anticiparea efectelor globalizării pe termen scurt, mediu sau lung precum și prin folosirea canalelor de informare și comunicare adecvate”, au declarat pentru IMOPEDIA.ro specialiștii Ensight Management Consulting.
Afacerile din domeniul agricol sunt gândite ca un business de subzistență, nu cu scopul de a realiza sau maximiza profitul
Această teorie sună pretențios și este adesea luată în derâdere de cei care vor să obțină venituri din domeniul agricol. Aceștia sunt concentrați în special să facă lucrările la timp și abia apoi se gândesc la costuri directe cât mai reduse. De asemenea, obiectivul acestora este să obțină venituri suficiente cât să acopere cheltuielile, să permită formarea culturilor în anul ce urmează și, uneori, extinderea sau schimbarea echipamentelor. Similar, cei care vând terenurile agricole se mulțumesc să obțină prețul încasat de vecini, când valoarea reală poate fi mult mai mare. Astfel, afacerile din domeniul agricol sunt gândite de la început ca un business de subzistență, nu cu scopul de a realiza sau maximiza profitul.
„Conservatorismul, inerția, rezistenta la schimbare sunt bariere mentale importante care blochează evoluția. Institutele locale de cercetare agricolă au încetat demult să livreze soiuri noi competitive, permițând astfel companiilor multinaționale să ocupe fără prea mare luptă piața semințelor. În general se produce doar ceea ce a "mers bine" în anul precedent, dar acest lucru se stabilește prin analiza exclusivă a fermelor învecinate. Se produc doar cele mai ieftine produse, nu se încearcă nimic nou iar marja procentuală obținută pentru un anumit produs este foarte rar analizată”, continuă oficialii Ensight.
Conștientizarea acestor probleme este un prim pas. Acceptarea soluțiilor este însă cea care face diferența
Nivelul veniturilor este întotdeauna incert, pentru că fermele mici și mijlocii livrează doar foarte rar direct la marile companii de intermediere sau la fabricile din industria alimentară sau chimică. Din cauza chiriilor mari la depozite sau silozuri, fermierii vând direct din câmp, la un preț al zilei, asupra căruia nu au niciun control.
„Lichiditățile sunt gestionate pe principiul „văzând și făcând” iar fermele sunt adesea în dificultate financiară. Fermierii sunt blocați an de an cu profituri mai degrabă minime, sub capacitatea lor, din cauză că sunt reticenți la participarea în diferite forme asociative. Cash-flow-ul obținut în urma vânzărilor se duce în investiții fundamentate pe argumente precum „am văzut acest echipament la fermierul vecin și sunt încântat de performanță”, „vreau și eu” sau „am destui bani pentru a-l cumpăra". Planurile de afaceri și studiile de fezabilitate sunt instrumente utilizate doar atunci când sunt solicitate de bancă sau de instituțiile de finanțare europeană”, arată oficialii Ensight Management Consulting.
Soluțiile de comunicare modernă sunt aproape necunoscute în omeniul agricol, iar faptul că 71% din cei care conduc exploatările agricole au peste 55 de ani ar explica acest lucru. Conștientizarea acestor probleme este un prim pas. Acceptarea soluțiilor este însă cea care face diferența. Tranziția la o agricultură modernă este posibilă și chiar la îndemână pentru cei determinați să susțină un efort coordonat și de durată. Ajutorul statului este necesar, însă cel mai mare ajutor și-l pot oferi fermierii, transformându-și fermele în business-uri moderne.
CITEȘTE ȘI: În agricultură, o idee bună aduce venituri triple
18 August 2014
