Cea mai frecventă greşeală atunci când se compară două credite este de a folosi drept criteriu de departajare rata lunară. Acesta este modelul prin care se vând creditele în special în magazine, multe dintre ele fiind împrumuturi scumpe.
Rata lunară este indicatorul pe care orice bancă îl poate controla însă foarte uşor.
Simpla extindere a perioadei de rambursare face ca rata lunară să scadă foarte mult, creând falsa impresie că este un împrumut ieftin. De exemplu, un credit de 5.000 lei acordat la o rată a
dobânzii de 10% are o rată lunară de 160 lei, dacă este acordat pe 3 ani. Acelaşi împrumut acordat la o rată a dobânzii de 25%, dar pe o perioadă de 5 ani, are o rată lunară de numai 145 lei.
În acest mod, un împrumut de peste două ori mai scump poate fi „aranjat" astfel încât să pară extrem de tentant. Pe lângă acest aspect, rata lunară nu reflectă costul total al creditului. Ea nu
include comisioanele plătite la acordare sau comisioanele anuale, dacă este cazul.
De asemenea, nici rata dobânzii nu reprezintă un criteriu relevant pentru a compara costul creditelor. Importanţa comisioanelor în costul total al creditelor a crescut considerabil în ultimii ani, pe fondul restricţiilor impuse de BNR la acordarea de credite pentru populaţie. În aceste condiţii, multe bănci au transferat o parte din costul cu dobânda în comisioane.
Un indicator mai util decât cele menţionate mai sus este suma totală de rambursat. Aceasta include toate costurile pe care le implică un credit, fiind astfel mult mai relevantă decât rata lunară sau rata dobânzii. Însă, spre deosebire de DAE, suma totală de rambursat nu ţine cont de valoarea în timp a banilor. Inflaţia face ca valoarea în timp a banilor să se modifice.
O bancnotă de 100 lei nu are aceeaşi valoare în prezent ca în urmă cu un an. În plus, valoarea banilor este influenţată şi de costul de oportunitate. Cei 100 lei deţinuţi în prezent pot fi plasaţi într-un depozit bancar, astfel că peste un an valoarea lor va fi majorată cu dobânda primită la depozit.
DAE ţine cont şi de valoarea în timp a banilor, astfel că, şi din acest punct de vedere, este cel mai bun criteriu pentru a compara costul creditelor.
Ce tipuri de credite oferă băncile?
Instituţiile de credit acordă mai multe tipuri de credite de consum, cele mai des întâlnite ¬fiind: creditele pentru nevoi personale - cu şi fără ipotecă, creditele pentru achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată şi creditele de vacanţă. Mai puţin utilizate sunt creditele pentru studii, respectiv cele pentru efectuarea unor tratamente medicale.
Creditele pentru achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată, cele de vacanţă, de studii şi pentru tratamente medicale sunt acordate strict pentru acea destinaţie. Ele sunt adaptate la specificul produsului/serviciului achiziţionat. Prin urmare, dacă o persoană are o cerinţă specifică pentru care există un produs dedicat, este recomandat să apeleze la un credit specializat.
Alternativa o reprezintă apelarea la un credit pentru nevoi personale, care permite folosirea banilor în orice scop. Nu de puţine ori, creditele pentru nevoi personale au reprezentat surse de constituire a avansului pentru achiziţionarea unei locuinţe prin credit.
Perioada maximă pe care se acordă fiecare dintre aceste categorii de credite este o altă deosebire importantă. Împrumuturile pentru studii, tratamente medicale, vacanţă şi cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată se acordă, în general, pe maximum 5 ani. La creditele pentru nevoi personale, scadenţa maximă este de 10 ani, în vreme ce la cele pentru nevoi personale cu ipotecă se poate ajunge chiar până la 30 de ani.
De ce să garantez cu casa un credit pentru nevoi personale?
Împrumuturile garantate cu ipoteci au fost inventate la mijlocul anilor '80, pe măsură ce preţul imobilelor a început să crească vertiginos în Occident. Apariţia acestui tip de produs
pe piaţa românească a avut loc, cum era firesc, tot într-un moment de creştere accelerată a preţurilor caselor şi terenurilor.
Principalul avantaj al acestor produse îl reprezintă dobânzile mici la care este oferit creditul. Rata dobânzii este practic la fel de scăzută ca la un credit pentru locuinţă, cel mai ieftin produs de finanţare pentru populaţie. Garanţia ipotecară oferă băncilor siguranţa rambursării ratelor la timp, pentru că, în caz contrar, debitorul îşi poate pierde casa.
Paradoxal, acesta este şi principalul dezavantaj al creditelor pentru cei care decid să apeleze la această variantă. O evoluţie nefericită a situaţiei financiare a împrumutatului poate duce la pierderea acoperişului de deasupra capului.
Creditele de acest tip sunt foarte populare în Occident, pentru finanţarea achiziţiilor de mare valoare. Cele mai frecvente utilizări se regăsesc în zona modernizării şi reamenajării locuinţelor. Există şi cazuri când acest tip de împrumut, având dobânda mai redusă, este folosit pentru stingerea datoriilor acumulate la produse de creditare cu dobânzi foarte mari (cardurile de credit). Însă, dobânda atractivă îl face să fie folosit şi pentru finanţarea cheltuielilor legate de educaţie, pentru cumpărarea unui autoturism sau pentru achiziţionarea unei reşedinţe de vacanţă.
2 February 2011
