Problemele de mediu ale aglomerărilor urbane din Europ au puţine rezolvări şi nu fără costuri de natură financiară şi electorală. În vreme de criză proiectele ecologice găsesc cu greu finanţare, dar şi mai grea decât găsirea banilor este găsire curajului de a trece peste costurile electorale. Giuliano Pisapia, primarul din Milano a reusit să finaţeze un proiect de acest gen, dar este pe cale să piardă încrederea a peste 70% dintre milanezi.
Area C este un program al primariei din Milano care prevede
restrictionarea accesului autoturismelor în inelul central al metropolei italiene în scopul reducerii aglomeraţiei şi emisiilor de noxe.
Impusă la finele anului trecut, ca masură pentru reducerea aglomeratiei în zona centrala a orasului si a poluarii, Area C este un succes ecologic si administrativ, dar nu si unul social.
În ce consta Area C?
O suprafata delimitata de o serie de strazi în interirul careia accesul este determinat de normele de poluare pe care le respecta autovehicolul. Area C înlocuieşte fostul ECOPASS, intordus la sfârşitul anului 2008
Intervalul orar vizat este 07:30 şi 19:30.
Motocicletele, scuterele şi maşinile electrice au acces gratuit. De asemenea, pâna la sfârsitul acestui an, se bucură de gratuitate şi vehiculele hibride sau cele cu motoare alimentate cu GPL sau metan, dar din 2013 vor plăti şi taxe şi acestea.
Autoturismele cu emisii poluante mari (Euro 0 la motoare pe benzină sau Euro 0, 1, 2 sau 3 la motoare diesel) au interdicţie în zona centrală în intervalul vizat, cu excepţia serviciilor publice.
Restul autoturismelor pot accede în Area C prin plata unei taxe de cinci euro pe zi. Rezidenţii au un număr de intrări gratuite, după consumarea acestora trebuind să păteacă o taxă diminuată la 2 euro pe zi.
Raportul publicat de autorităţile milaneze la finele primelor nouă luni de activitate arată că traficul a fost redus cu 32,8%. De asemenea, s-a calculat că rezidenţii anu au depăşit cele 40 de intrări gratuite, ceea ce însemnă că deja erau obişnuiţi să nu folosească maşina în fiecare zi.
Cel mai mare beneficiu, conform comunicatului oficial este reducerea cu 36% a emisiilor de CO2 atribuite traficului rutier.
Emisiile de particule solide în gazele de eşapament a scazut cu 11% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Emisiile de particule in aer atribuite traficului rutier (incluzând patricule de la sistemul de franare, particule de cauciuc, etc)
Conform aceluiaşi studiu, viteza medie de deplasare al mijloacelor de transport în comun a scăzut cu 6%.
Şi totuşi...
Desi a redus semnificativ emisiile de particule atribuite traficului rutier, a redus durate medie a deplasarilor cu mijloacele de transport în comun în interiorul zonei şi a contribuit la o reducere cu 28% a numarului de accidente rutiere, 73% dintre milanezi ar prefera ca aceste restrictii sa fie ridicate. Cel putin aşa reiese din sondaje.
Deoarece autorităţile nu au progrmat o dezvoltare suficientă a sistemului de transport public, care să poată înlocui în mod eficient transportul personal. Astfel, pentru o persoană care trebuie să ajungă de la periferie în interiorul Area C, reducerea cu 6% a timpului de deplasare pe ultumul sfert al călătoriei nu este un câştig prea mare. Transportul în comun va fi dezvoltat din fondurile acumulate din taxă însă trebuie amintit şi faptul că în Italia, mai ales în partea nordică, cultul autoturismului personal este foarte puternic, motiv pentru care adoptarea transportului în comun nu este la fel de uşoară ca în Stockholm, unde un sistem similar a fost adoptat cu succes încă din 2006.
Versiunea italiană este încă în faza de experiment şi promite să se dezvolta graţie resurselor acumulate prin încasarea taxei de 5 euro pe zi. Astfel mai multe linii de metrou au for optimizate, iar altele noi vor fi inaugurate în viitorul apropiat.
Experimentul italienilor l-ar putea costa mandatul pe actualul primar, ceea ce reduce probabilitatea ca o alta administraţie sa riste un astfel de deznodământ. Curajul primarului din Milano va aduce comunităţii uriaşe beneficii pe termen mediu şi lung în ceea ce priveşte sănătatea, graţie emisiilor poluante reduse şi reducerii nivelului de zgomot şi stres, dar nu putem şti dacă cei 70% dintre alegători vor fi convinşi de aceste beneficii până la următoarele alegeri (2015).
Mai mult decât în cazul italienilor, un eşec pe linia electorală al experimentului milanez va face ca primarul Bucureştiului, oricare ar fi el, să nu ia în considerare o măsură de acest tip. Electoratul român s-a învăţat că banii daţi statului ajung în buzunare private într-un procent prea mare şi vor penaliza electoral orice iniţiativă care le bagă mâna în buzunar, indiferent ce beneficii AR PUTEA aduce pe termen mediu sau lung.
Sursa
5 November 2012
