A investi sau a nu investi în piaţa imobiliară din România? Aceasta este întrebarea care nu le dă pace celor care până nu demult făceau bani frumoşi din tranzacţii cu terenuri şi case.
Ei bine... e cu dus şi întors. Dezvoltatorii sunt atraşi, printe altele, de
forţa de muncă ieftină, de costurile de construcţie reduse, dar şi de faptul că necesarul de locuinţe noi potrivite e departe de a fi acoperit.
Pe de altă parte, cei care activează în domeniul imobiliar sunt îngrijoraţi de şomajul în creştere, de nivelul mic al salariilor, de lipsa infrastructurii şi de greutatea cu care băncile acordă credite ipotecare sau instabilitatea politică.
Potrivit unui studiu realizat la cererea organizatorilor Timon, în perioada următoare, până în 2012, preţurile nu vor mai ajunge la nivelul halucinant din anii precedenţi. Vânzările vor scădea, iar mulţi vor rămâne cu banii blocaţi.
Cei care vor rezista crizei şi care-şi vor reface strategia de marketing şi poziţionare a viitoarelor produse în paralel cu eficientizarea la maxim a unităţilor deja construite, vor fi cei care vor dicta direcţia şi tendinţele pieţei pentru anii următori.
Specialiştii apreciază că unităţile nevandabile vor fi închiriate, sau vândute chiar sub cost, fiindcă banii trebuie să circule pentru a permite dezvoltarea altor proiecte cu costuri mici şi mult mai bine poziţionate în raport cu nevoile şi dorinţele clienţilor, generând astfel profit şi istoric pozitiv.
Din stocul existent în acest moment la vânzare pe piaţa rezidenţială aproximativ 40 % este reprezentat de apartamente de 2 camere, 30% apartamente cu 3 camere şi doar 20% de garsoniere şi apartamente mai mari de 3 camere.
În present, stocul de locuinţe noi în România este foarte mic în raport cu nevoile cumpărătorilor. O dimensiune corectă a preţurilor în unităţile locative, corelată cu locaţia şi puterea de cumpărare a clientului ţintă, este cheia succesului în anii ce vor urma.
2 October 2009
