Proiectele imobiliare "fantomă" ale Irlandei încep să dea semne de viaţă. Ansamblurile rezidenţiale începute înainte ca bula imobiliară să se spargă, au sfârşit neterminate sau ocupate parţial, scrie The Wall Street Journal.

14348-12-jos-realestate-ss.jpgDar scăderea puternică a preţurilor a crescut interesul cumpărătorilor pentru astfel de investiţii, chiar dacă economia Irlandei se clatină serios.

Cu toate că irlandezii nu sunt încrezători că ţara va reuşi să depăşească rapid criza economică, unii dintre aceştia profită de oportunităţile din piaţă ca urmare a a licitaţiilor publice de vânzare şi a discounturilor importante.

Bula imobiliară din Irlanda a început să se umfle în anii 1980 şi 1990 atunci când multinaţionalele americane din domeniul IT, cum ar fi Dell sau Microsoft, au hotărât să îşi coordoneze de aici operaţiunile din Europa.

Corporaţiile americane au fost impulsionate să se mute pe tărâm irlandez datorită taxelor mici şi forţei de muncă calificate şi vorbitoare de limba engleză.

Astfel, la mijlocul anilor 2000, Irlanda abunda de locuri de muncă în domeniul construstrucţiilor şi în cel high-tech.

Poveste cu început frumos, dar final nefericit

Sute de mii de imigranţi din ţări cum ar fi Polonia şi China, cât şi irlandezii reîntorşi în ţara natală s-au alăturat generaţiei tinere în căutarea unui loc de muncă şi a unei case.

Fenomenul a început sub forma cererii crescute pentru proprietăţi imobiliare din partea unei populaţii din ce în ce mai prospere.

Treptat s-a ajuns la o "goană după aur" pentru a cumpăra cât mai ieftin sau pentru a cumpăra şi a vinde ulterior mai scump.

Preţul mediu al caselor din Irlanda a crescut vertiginos de la valoarea de 75.000 de euro în 1996 până la 311.000 de euro în 2006, conform Institutului de Cercetare Economică şi Socială şi Permanent TSB Bank. Băncile au împrumutat miliarde de euro în ultimii 15 ani dezvoltatorilor imobiliari, care au plasat proiectele rezidenţiale pe terenuri agricole şi industriale.

După ce bula imobiliară s-a spart, se estimează că 620 de proiecte rezidenţiale au rămas nefinalizate sau sunt sub 50% ocupate, conform unui raport emis de Institutul Naţional pentru Analiză Teritorială şi Regională de la Universitatea din Maynooth.

Economiştii spun că acele cupluri care cumpără acum o locuinţă sunt nevoiţi să suporte un procent de îndatorare de 22% din venitul combinat net.

Acesta este mult mai sustenabil decât gradul de îndatorare de 48% din timpul boom-ului imobiliar.

Preţurile nu se mai opresc din scădere

Preţurile caselor din Irlanda au scăzut cu 17% în cel de-al doilea trimestru alături de cele 19 procente pierdute în primul trimestru, iar estimările arată o nouă posibilă scădere în cel de-al treilea trimestru, conform Institutului de Cercetare Economică şi Socială.

Amatorii de chilipiruri imobiliare se arată siguri că preţurile sunt aproape de stabilizare şi se orientează catre proiectele finalizate sau care se află aproape de finalizare.

David Browne, director executiv la agenţia imobiliară HT Meagher O'Rilley, spune că "există un număr mare de persoane din Irlanda cu bani cash" şi că "în ultimele 12 luni a crescut interesul clienţilor, numărul de vizionări şi cifra de vânzări".

Deţinerea unei case de către irlandezi este o preferinţă istorică ce datează de la jumătatea secolului trecut. În anii 1980, închirierea unei locuinţe era privită ca o practică specifică celor de pe Europa continentală.

"Tranziţia de la închiriere către proprietate a fost făcută datorită fezabilităţii economice. Numărul proprietarilor de locuinţe a crescut, în valori absolute, de la 794.000 în anul 1996 până la 1,09 milioane în anul 2006, însă numărul relativ al proprietarilor a scăzut de la 80% în 1996 până la 75% în 2006", susţine Tony Fahey, profesor de politici sociale la Universitatea din Dublin.


Sursa

15 October 2010