Înverşunarea clienţilor BCR care au dat banca în judecată creşte după ce Tribunalul Bucureşti a decis să respingă cererea acestora de a li se suspenda plata ratelor pe durata procesului. Chiar dacă unii dintre clienţi s-au lăsat intimidaţi de această decizie şi au renunţat la lupta cu banca, procesul continuă spune avocatul Gheorghe Piperea într-un interviu acordat în exclusivitate pentru imopedia.ro.

16382-piperea3.jpgNu este un singur proces, sunt mai multe. În această lună februarie şi în primele zile ale lui martie sunt patru procese de fond, am ajuns să ne judecăm pe fond. Sunt două grupuri Volksbank şi două grupuri de clienţi BCR. Mai reprezint şi alte grupuri, dar deocamdată acolo nu a început acţiunea. Sunt în total în jur de 1500 de clienţi.

Cum au decurs lucrurile până acum?

Până în momentul de faţă în ce priveşte ordonanţele preşedinţiale de suspendare a plăţilor lucrurile au decurs foarte prost, aş spune, pentru că toate cererile au fost respinse de acelaşi Tribunal Bucureşti, asta în condiţiile în care în toate celelalte instanţe din ţară ordonanţele de acest gen au fost admise.

Cum au privit clienţii dumneavoastră această decizie? Sunt descurajaţi?

O parte dintre ei sunt descurajaţi, chiar au renunţat la proces şi nu neapărat din cauza rezultatului. Descurajarea provine dintr-o tensiune care a intimidat, ultima ordonanţă, a patra a fost respinsă, dar în acelaşi timp clienţii au fost obligaţi să achite cheltuielile de judecată în mod solidar, nu pro-rata. Sunt cheltuieli mari, vorbim de 100.000 lei care au fost puşi în sarcina tuturor celor 88 de clienţi BCR, dar în acelaşi timp fiecare dintre ei ar putea să fie executat. Dincolo de aceste situaţii excepţionale de oameni care s-au intimidat, s-au speriat şi pot să renunţe la proces, toţi ceilalţi clienţi au încredere în continuare în sistemul judiciar şi aş putea spune că sunt mai înverşunaţi ca până acum pentru că mesajul a fost perceput ca un mesaj de intimidare din partea sistemului judiciar. Totuşi vorbim de ordonanţe preşedinţiale care sunt supuse recursului. În fond se va vedea, adică acum în februarie vom vedea dacă clienţii au dreptate sau nu când spun că în contracte sunt clauze abuzive. În general, atitudinea în proporţie de peste 95% este pozitivă faţă aceste procese, este una mult mai înverşunată împotriva băncilor.

Care sunt principalele cereri formulate în instanţă?

Sunt clauze de genul indicelui de referinţă internă a băncii, care este un indice compozit al băncii şi după care dobânda, care ar trebui să fie fixă, variază în funcţie de cum interpretează instituţia financiară conjuncturile pieţei, iar aceste conjuncturi sunt întotdeauna cunoscute doar de bancă.

A doua clauză, cea mai delicată este cea referitoare la comisioane (comisioanele de risc, de monitorizare a riscului, de administrate ş.a.m.d.) care deşi ar trebui să fie nişte plăţi făcute pentru nişte operaţiuni punctuale, în realitate aceste comisioane se plătesc lunar şi deşi par mici, să zicem 0,20% în realitate ele sunt foarte mari pentru că sunt percepute lunar şi ajungi la un 2,5% pe an. Trebuie spus că aceste comisioane sunt dobânzi mascate pentru că la momentul în care clientul a iniţiat contractul, să zicem în 2006, a încheiat contractul în baza faptului că este o dobândă care pare să fie mai mică faţă de băncile concurente, dar nu a ştiut cu exactitate că plăteşte acel comision, l-a descoperit însă după trei-patru luni în contract şi că îl plăteşte în fiecare lună. El reprezintă uneori şi 30% din totalul costurilor plătite lunar. Multe bănci au înregistrat aceste comisioane în situaţiile lor financiare anuale cu titlul de venituri din dobânzi, deci confirmă ceea ce spun eu că sunt comisioane mascate.

Ar mai fi o grămadă de alte clauze. Vă mai dau un exemplu. În mod normal ar trebui, pentru a uşura sarcina clientului când există o obligaţie restantă să iei mai întâi rata din credit, apoi dobânda, apoi comisioanele şi apoi eventualele penalităţi. Întotdeauna această ordine este inversată. Mai întâi se iau penalităţile, apoi se i-au comisioanele, dobânzile şi la final rata de credit.

Ordonanţa 50 ar fi trebuit să se modifice în Parlament, exista un amendament care inversa această ordine în favoarea clientului, dar bineînţeles că nu a fost accepta de către cei care fac lobby pentru bănci.

Cât de mult s-ar putea întinde acest proces?

Procesul pe fond are şanse să se termine până la sfârşitul lui martie 2011, deşi dacă vă aduceţi aminte iniţial termenele erau de un an de zile, undeva în octombrie-noiembrie 2011. Acum legislaţia s-a modificat şi permite, ba chiar obligă în anumite situaţii judecătorul să judece un proces de pe o zi pe alta fără să mai dea termene de o lună, două luni ş.a.m.d. Sunt optimist în privinţa duratei, sunt optimist şi în privinţa rezultatului, dar nu aş vrea să anticipez.


8 February 2011