Românul învaţă că trebuie să devină proprietar de locuinţă înainte să înveţe literele. Ne este scris în ADN că trebuie să cumpărăm o locuinţă imediat ce acest lucru este posibil. Este un instinct. Dacă nu, intervine panica. Lipsa locuinţei înseamnă un pericol pentru noi. Pentru alţii, înseamnă libertate. Mobilitate. Este mai bine ca noi sau ca ei?
Nu orice moment al vieţii este potrivit pentru a deveni proprietar
97% dintre români sunt proprietari. Chiria este pentru studenţi sau, cel mult, pentru tinerii aflaţi la primul loc de muncă. Încă de atunci însă, se fac planuri care încep cu: „Atunci când o să am casa mea...". Chiar dacă este un efort financiar, chiar dacă un credit ipotecar îţi triplează costul real al locuinţei până la ultima rată, românii merg înainte către o destinaţie clară: achiziţia unei locuinţe.
„Desigur, nu în orice moment al vieţii tale este un moment potrivit pentru e deveni proprietar. Dacă eşti tânăr, să spunem între 20 şi 30 de ani, s-ar putea să nu fi norocos, să zicem cu o familie înstărită, cu o avere moştenită, cu un job foarte bine plătit, astfel încât să îţi permită să devii proprietar. Poate nu îţi permiţi nici măcar un credit la o bancă. Dar este întotdeauna mai bine să investeşti în viitorul tău, într-o posesiune a ta, decât să plăteşti o taxă pentru a folosi un bun al altuia pe o perioadă determinată şi nici măcar nu îţi rămâne ţie la final.", spune Luciana Petrescu, director general Net Worth Advisory.
Totuşi, acest comportament general al românilor nu porneşte dintr-o raţiune pur economică, o gândire clară, pe termen lung. Este mai degrabă o reacţie firească a unui popor care a fost privat de dreptul de proprietate. O dorinţă care se întinde deja şi la a doua, chiar a treia generaţie.
„Casa proprietate personală este un vis al unui popor care a trăit 50 de ani în comunism. Suntem ca nişte copii care nu au voie să mănânce bomboane, dar care apoi au scăpat într-un magazin de dulciuri. Aşa ne-am apucat noi să cumpărăm, imediat ce am putut, orice, oriunde, la orice preţ.", este de părere Dragoş Şerban, sociolog.
A dori să fii proprietar nu este un defect
Un comportament departe de a fi echilibrat, dar nu neapărat nesănătos. Este un comportament motivaţional.
„Decizia de cumpărare nu e o tară. A dori să fii proprietar nu este un defect, este pur şi simplu o raţiune economică mult mai bună dacă gândeşti pe termen lung. E normal să speri la mai mult şi la mai bine. Asta ar trebui să ne motiveze să fim mai ambiţioşi, mai muncitori, să gândim mult mai raţional şi mai economic. Pentru că până la urmă, în fiecare om este adânc întipărit instinctul de supravieţuire, care are câteva nevoie de bază de acoperit: mâncare şi adăpost. Este mai normal să vreau să vreau să am adăpostul meu în care să mă ascund, chiar dacă nu am bani de un pantof nou sau de un concediu în străinătate. Însă am acele nevoi de bază acoperite.", arată reprezentantul Net Worth Advisory.
Totuşi, există popoare la care ne uităm cu admiraţie, la al căror mod de viaţă tânjim, care au ales să nu fie proprietari. Germania, de exemplu, are cel mai mare număr de chiriaşi din întreaga Europa: 60% dintre locuitorii ţării aleg să trăiască toată viaţa plătind lunar pentru a sta în casa altcuiva. De ce?
„Pentru că au alt stil de viaţă. Pentru că le este mai uşor aşa, proprietarul preia cele mai multe griji domestice. Asta înseamnă că per total, ies mai ieftin. Oferta de chirii de calitate este mare, deci se pot muta oricând. Oferte multe înseamnă şi preţuri bune. Dar mai ales, nu îşi construiesc viaţa în jurul unui loc de muncă, nu au nicio reţinere în a se muta în diferite oraşe pentru un loc de muncă.", arată Dragoş Şerban, sociolog.
Românii consideră chiria riscantă
Pentru români însă, acest tip de mentalitate este considerat riscant.
„Este mai facil, ai acces mai uşor la orice şi ai mobilitatea mult mai mare, dar asta dacă nu vrei să îţi întemeiezi o viaţă foarte stabilă. Nu neapărat o familie, cât şi un job. Sigur, mă mut cu serviciul azi în Bucureşti, mâine în Timişoara, apoi în Cluj, dacă asta este personalitatea mea. Dar până la urmă, banii aceia se duc pe a folosi un obiect şi la final, dacă proprietarul poate nu mai are chef de actualul chiriaș, chiar dacă acesta este liniştit, nu face stricăciuni. Deci de mâine ce se întâmplă cu tine?", continuă Luciana Petrescu.
În plus, în acest moment ar trebui să ne îngrijoreze mai puţin modul în care obţinem o locuinţă cât calitatea acesteia.
„Mai degrabă ar trebui să se facă un efort care să răspundă nevoii actuale din piaţă. Fie că este vorba de proprietate sau chirie, toate produsele ar trebui să aibă un anume standard, un anume preţ, anume facilităţi. Pentru că dacă vorbim despre timpuri moderne, post-comuniste, nu ar trebui să mai vorbim despre blocuri în mizerie, nu ar trebui să mai existe blocuri noi, care să se surpe după şapte ani de zile sau mai puţin şi să se facă reparaţii repede, să nu vadă proprietarii care au dat sute de mii de euro pe proprietate.", încheie Luciana Petrescu, director general Net Worth Advisory.
Citeşte şi:
27 June 2011
