În domeniul imobiliar nu există o legislaţie clară, prin care să se stipuleze criteriile de eligibilitate, un anumit capital social, un anumit profil profesional. În cazul firmelor de tip offshore nu există documente justificative de niciun fel.
Legislaţia precară sau, mai bine spus, absenţa actelor normative pe domeniul imobiliar şi
cel pentru serviciile de consultanţă, în special consultanţa privind înfiinţarea unor firme de tip offshore, favorizează spălarea de bani.
"Domeniul imobiliar şi cel privind serviciile de consultanţă, în special consultanţa pentru înfiinţarea unor firme de tip offshore, sunt extrem de sensibile din punct de vedere al spălării banilor. Vulnerabilitatea este dată de absenţa unei legislaţii clare, prin care să se stipuleze criteriile de eligibilitate, un anumit capital social, un anumit profil profesional care să fie respectat şi să poată fi monitorizat, astfel încât să se prevină spălarea de bani", a declarat pentru Curierul Naţional Adriana Luminiţa Popa, expert în domeniul de prevenire şi combatere a spălării banilor.
Ea a exemplificat cazul dezvoltatorilor imobiliari, care-şi pornesc afacerea cu un capital social de numai 200 lei, aşa cum prevede legea în momentul de faţă, şi care nu pot oferi niciun fel de garanţii că-şi vor respecta obligaţiile contractuale tocmai din acest motiv. "Aşa cum există în alte domenii, şi în cel imobiliar ar trebui să existe o legislaţie secundară care să prevadă normele de acces pe piaţa imobiliară în calitate de agent imobiliar. Să existe un anumit profil profesional clar reglementat. Aceeaşi problemă există şi în domeniul serviciilor de consultanţă, în special cea referitoare la înfiinţarea unor firme de tip offshore. În această din urmă situaţie nu există documente justificative de niciun fel, există doar un contract încheiat între firma de consultanţă şi beneficiar care nu poate fi comensurat, lăsând astfel loc spălării de bani", a mai spus Adriana Popa.
Evaziunea fiscală ar trebui să genereze cel puţin suspiciunea de spălare de bani
În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, expertul a precizat că, în ciuda faptului că, prin Convenţia de la Varşovia, spălarea de bani este încadrată ca o infracţiune de sine stătătoare, în România evaziunea fiscală rămâne infracţiunea predicat de spălare de bani. "Această Convenţie de la Varşovia, care a fost ratificată, încadrează spălarea de bani drept infracţiune de sine stătătoare. La noi nu se face o legătură clară între evaziune fiscală şi spălare de bani. Or, din infracţiunea de evaziune fiscală ar trebui să rezulte cel puţin suspiciunea de spălare de bani. Vă dau exemplul mitei, care este uneori stocată în conturi, prin depuneri succesive, ca apoi să fie integrată în circuit prin folosirea legală a sumelor obţinute ilegal. Este schema clasică de albire, spălare a banilor", a încheiat Adriana Popa.
Unii dezvoltatori cesionează acţiunile până li se pierde urma
Explicaţiile expertului în prevenirea şi combaterea spălării banilor sunt confirmate chiar de problemele apărute în ultimii doi ani în domeniul imobiliar. Imposibilitatea acestora de a-şi gestiona afacerile pe timp de criză, în lipsa unor planuri viabile pe termen lung, i-a dus în pragul falimentului. În ultimul timp, tot mai mulţi dezvoltatori au intrat în insolvenţă, lăsând cu buza umflată clienţii de bună credinţă care au plătit avans sau chiar au achitat integral apartamentele care n-au mai fost făcute. Pe lista proiectelor care se confruntă cu probleme se află: Planorama, Cortina Residence, Terra Residence, Blue Tower, My Dream şi Green City.
Spre exemplu, un dezvoltator care în 2008 şi-a propus să construiască trei blocuri, încheie contracte de vânzare-cumpărare de apartamente, apoi construieşte fundaţia şi câteva etaje la primul bloc pentru a le arăta clienţilor că se lucrează. După aceea începe să vândă apartamente din al doilea şi al treilea bloc. Ulterior, ia un credit ipotecar de la o bancă, punând garanţie apartamentele deja contractate. Un an mai târziu, banca cesionează creanţele către o altă firmă, care la rândul său execută silit dezvoltatorul şi scoate la licitaţie apartamentele deja vândute clienţilor. În acelaşi timp cu efectuarea procedurilor de executare silită, firma vinde însă creanţele către o altă societate, şi ea înfiinţată cu numai câteva zile înainte să le cumpere. Aparent, cazul este unul clar de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi de evaziune fiscală, nepunându-şi nimeni problema dacă nu este vorba şi de spălare de bani... Deşi ar trebui.
17 June 2011
