Interesul pentru creditele imobiliare, în uşoară stagnare

Avansul împrumuturilor pentru locuinţe s-a temperat în luna martie faţă de nivelul înregistrat în 2007

În ciuda diminuării apetitului pentru credite, analiştii spun că nu avem de-a face cu un blocaj pe piaţa imobiliară.

Imobiliarul nu a intrat, încă, în declin. Analiştii spun că, deşi la o primă vedere, datele Băncii Naţionale a României (BNR) indică o posibilă stagnare a creditării pe segmentul imobiliar, în fapt, evoluţia din primele trei luni ale anului reprezintă o tendinţă normală a pieţei. "Trebuie să avem în vedere faptul că 2007 a fost un an excepţional pentru activitatea de creditare din România, aşa că orice raportare la datele de anul trecut ne putea induce în eroare, indicând o scădere", explică Lucian Anghel, economist-şef la BCR.

Manifestări pe termen scurt

Buletinul lunar al BNR arată că în luna martie avansul anual al împrumuturilor pentru locuinţe, în termeni reali (adică ţinând cont de fluctuaţiile cursului valutar). s-a temperat uşor.

Astfel, în intervalul februarie 2007 - februarie 2008, creditele pentru locuinţe au crescut cu 72,81%, în timp ce în perioada martie 2007 - martie 2008 dinamica a fost de 71,97%. Anul acesta, în luna martie, faţă de februarie, ritmul de creditare pe segmentul imobiliar a crescut cu 3,62%, uşor mai puţin faţă de valorile de anul trecut. Totuşi, nici analiştii din mediului bancar şi nici specialiştii din piaţa imobiliară nu se arată îngrijoraţi de aceste statistici. Cu alte cuvinte, o scădere, chiar şi una uşoară a apetitului pentru creditare, raportată la datele din 2007, nu indică un posibil blocaj pe piaţa imobiliară. "La urma urmei, o stagnare ar putea fi chiar benefică, pentru că o creştere a intermedierii financiare cu 10 puncte procentuale, cum a fost cazul anul trecut, nu este sustenabilă pe termen lung", spune economistul-şef la BCR.

Unii români stau în expectativă

Deşi creditele imobiliare au devenit din ce în ce mai scumpe, cererea pentru locuinţe rămâne în continuare ridicată. Asta în ciuda deprecierii leului, începută din vara anului trecut, care a contribuit semnificativ la scumpirea imobilelor.

Aşa că, pe lângă preţurile mai mari în euro, valoarea imobilelor, exprimată în lei, a urcat şi mai mult. Analiştii spun că, în aceste condiţii, nu este exclus ca o parte dintre români să aştepte fie scăderea a costului de creditare, fie aprecierea leului. "Pe măsură ce preţurile cresc, clienţii constată că nu sunt eligibili să ia un împrumut pentru locuinţă. Per ansamblu, întreaga tevatura iscată în jurul pericolului furnizat de riscul valutar a descurajat, într-o oarecare măsură, creditarea în valută", spune Cătălina Constantinescu, analist la ABN Amro.

Constantinescu este de părere că trebuie să mai aşteptăm câteva luni pentru a putea spune cu exactitate pe ce trend va intra piaţa imobiliară.

Locuinţele vechi, tot mai puţin căutate

Analiştii imobiliari suntde părere că încetinierea tranzacţiilor de pe piaţa imobiliară reprezintă o tendinţă normală a pieţei. "Am observat, într-adevăr, o scădere a tranzacţiilor, mai ales în cazul locuinţelor vechi’’, spune Ioan Rusu, broker Apulum 94.

C auza principală nu este reprezentată nici de deprecierea leului şi nici de înăsprirea condiţiilor de creditare, cât mai degrabă de faptul că atractivitatea imobilelor vechi a scăzut semnificativ, ne-a explicat Rusu. În plus, analistul este de părere că tranzacţiile au scăzut, inclusiv pe seama faptului că o parte a cererii de imobile a fost satisfăcută anul trecut. Iar mare parte dintre aceste locuinţe vor intra în folosinţă anul acesta şi e normal ca, după activitatea intensă de anul trecut, în 2008 lucrurile să se mai calmeze.

Nu este şi cazul terenurilor. "Nu putem vorbi, în niciun caz despre o scădere a tranzacţiilor pe segmentul terenurilor", adaugă Rusu.

Potrivit ultimelor estimări ale analiştilor Coldwell Banker, piaţa creditelor imobiliare va atinge până la sfârşitul anului viitor nivelul de opt miliarde de euro.

În ciuda acestei evoluţii însă, creditele ipotecare nu reprezintă decât 3,4% din PIB-ul României, faţă de 50% în cazul ţărilor dezvoltate din Europa.