Vremurile în care se lansau anual câte două-trei unităţi de producţie ce atrăgeau fonduri de peste 100 mil. euro au apus de ceva timp. În ultimul an, majoritatea investiţiilor a venit din partea antreprenorilor locali, iar volumul cumulat al acestora depăşeşte uşor pragul de 50 mil. euro.
Astăzi, nu cererea este indicatorul care dictează creşterea
capacităţilor de producţie, ci dorinţa de a mări plaja de clienţi potenţiali, care determină producătorii de materiale să îşi extindă gama de produse. Majoritatea investiţiilor care au crescut
capacităţile producătorilor s-au realizat fie în retehnologizare, fie în deschiderea unei noi linii de producţie şi rar depăşesc 5 mil. euro. Planurile pentru fabricile de tip „greenfield"
rămân deocamdată în aşteptarea unei pieţe mai efervescente.
Printre producătorii cu capital românesc care au investit în ultimul an în fabricile pe care le deţin se numără Cemacon, Duraziv - deţinut de omul de afaceri Daniel Guzu, Adeplast - controlat de Marcel Bărbuţ, Arcon - al cărui acţionar principal este Ioan Ţiţeiu şi Final Distribution - afacerea de familie a lui Dan Mircescu. „Cele 50 de milioane investite în ultimul an reflectă exact situaţia economică a României şi a pieţei construcţiilor.
Este o sumă infimă faţă de perioada în care erau inaugurate câte două-trei fabrici pe an cu investiţii de ordinul zecilor de milioane de euro. Un lucru pozitiv este faptul că aceste investiţii au venit din sectorul de mijloc al pieţei de materiale şi s-au făcut, în principal, cu capital românesc. Pentru a vedea tabloul general, nu trebuie să ignorăm pierderile şi scăderile afacerilor cu care se confruntă majoritatea producătorilor. Uitaţi-vă la Cemacon care a închis fabrica de la Zalău", a declarat Claudiu Georgescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Materiale de Construcţii din România (APMCR).
Cazul Cemacon este elocvent pentru piaţa construcţiilor. Producătorul de blocuri ceramice din Zalău va închide, începând cu această lună, pentru o perioadă de circa şase luni, linia de producţie de la Recea, inaugurată în august anul trecut în urma unor investiţii de 28 mil. euro. Măsura este luată din cauza stocurilor mari de cărămidă rezultate din calibrarea liniei de producţiei.
„Linia de producţie de la Recea a fost dată în funcţiune anul trecut şi este obligatoriu să parcurgă nişte etape tehnologice, de calibrare. Minimum un an de zile trebuie să produc la o capacitate care să-mi permită să fac preluarea liniei de la furnizor în condiţiile prevăzute. În acest fel, noi am ajuns să avem, la jumătatea anului, un stoc foarte mare de produse finite. Acest stoc mie îmi acoperă vânzarea pe şase luni de zile", ne-a explicat Liviu Stoleru, directorul general al Cemacon.
Oportunităţile crizei
Sectorul construcţiilor s-a confruntat, în ultimii doi ani, cu un aflux de fabrici intrate în faliment din lipsă de activitate. În această situaţie, unele companii au văzut o oportunitate pentru extindere, în perspectiva revenirii pieţei.
Unul dintre cei mai agresivi cumpărători din acest domeniu a fost fondul suedez Oresa Ventures, care a investit, prin intermediul Somaco Grup Prefabricate, peste 8 mil. euro în creşterea capacităţii de producţie de prefabricate din beton. Investiţiile au vizat echipamente tehnologice pentru elemente de hale industriale, o nouă fabrică de elemente pentru sisteme de apă şi canalizare la Roman (funcţională din aprilie 2011), o nouă fabrică de prefabricate la Teiuş, preluată în mai 2011 de la firma italiană G&D, achiziţia unei noi staţii de betoane la fabrica din Buzău (funcţională din primăvara anului 2010) şi modernizarea fabricii de BCA de la Adjud, printr-o automatizare nouă a sistemului de dozare, investiţie realizată în prima jumătate a lui 2010.
„Investiţiile de la cele trei fabrici ale Somaco, precum şi achiziţia celei de-a patra fabrici duc la o creştere cu 70% a capacităţii de producţie la produsele din prefabricate beton şi cu 15% la fabrica de produse de zidărie din BCA", spune Gabriel Colobaţiu, directorul general al Somaco.
Capacitatea totală anuală de producţie a pieţei prefabricatelor din beton se ridică în acest moment la aproximativ 400.000 metri cubi, iar cea a produselor de zidărie din BCA, la circa 2,5 milioane metri cubi. Unul dintre oamenii de afaceri care au avut curajul să realizeze o nouă fabrică de la zero este Marcel Bărbuţ. Producătorul de adezivi şi mortare uscate, Adeplast, a realizat la Ploieşti o fabrică de polistiren cu o capacitate anuală de 700.000 metri cubi, în care a investit circa patru milioane de euro. Adiţional, a mai plasat trei milioane de euro într-o bandă de uscare a nisipului la fabrica de mortare din Ploieşti, un uscător de nisip la fabrica din Oradea şi două linii de ambalare pentru saci de 5 kg.
„Planul nostru de dezvoltare ţine de etica noastră internă. Dacă vrei să fii cel mai important jucător din piaţa ta, trebuie să te dezvolţi permanent, criză, an electoral sau în lipsa lui", declară Marcel Bărbuţ. Pentru anul viitor, omul de afaceri are în plan o nouă fabrică de polistiren care va necesita o investiţie de 10 mil. euro şi va fi amplasată în Republica Moldova.
Reţeta fondurilor europene
Una dintre soluţiile financiare mai puţin accesate de antreprenorii români, când vine vorba de extinderea activităţii, sunt fondurile europene. Daniel Guzu poate fi un exemplu în acest sens, în contextul în care a pus bazele noii sale afaceri Duraziv tocmai cu ajutorul banilor europeni. Guzu a lansat anul trecut linia de vopsele Duraziv, în care a investit un milion de euro, iar în acest an a extins capacităţile existente printr-un proiect care a atras 500.000 de euro din fonduri europene.
Tot anul trecut, compania a derulat un proces de înnoire a utilajelor din secţia de profiluri metalice, în care a investit 400.000 euro. În această perioadă, Guzu are în derulare un program de investiţii de circa cinci milioane de euro, din care jumătate sunt fonduri nerambursabile. Planul presupune dezvoltarea unei noi linii de producţie de adezivi la fabrica din Popeşti-Leordeni care va dubla capacităţile actuale, de circa 200.000 de tone.
„Situaţia din piaţa construcţiilor nu ne-a afectat activitatea într-un mod substanţial. Nu am fost în postura de a fi un jucător cu stocuri foarte mari, care să lupte din greu pentru a le lichida", spune Daniel Guzu. Capacitatea totală de producţie a pieţei de adezivi este estimată la peste 4,7 mil. tone pe an. Competiţia este acerbă în condiţiile în care Henkel va demara, luna viitoare, lucrările la cea de-a treia fabrică de adezivi, la Roznov, lângă Piatra Neamţ, în care va investi circa 10 mil. euro. Noua facilitate va ridica cu 40% capacitatea de producţie a companiei.
Producătorul bulgar de plăci ceramice Kai Group, controlat de fondul de investiţii Advent International, este un alt jucător care a apelat la bani de la UE pentru dezvoltarea afacerii. Compania a achiziţionat anul trecut o nouă linie de producţie în valoare de cinci milioane de euro, la care s-au mai adăugat investiţii de un milion de euro pentru punerea ei în funcţiune.
Chiar dacă fabrica este în Bulgaria, România reprezintă principala ţară de export pentru Kai, care livrează circa 15% din totalul plăcilor ceramice din piaţa locală. În România, capacitatea totală de producţie instalată nu depăşeşte 6,5 milioane metri pătraţi. Piaţa, în schimb, este evaluată la aproximativ 25 de milioane de metri pătraţi.
Miza exporturilor
Un alt proiect aflat în derulare este cel al francezilor de la Saint-Gobain. Aceştia au investit până acum în platforma industrială de la Călăraşi circa 170 mil. euro şi intenţionează să devină un jucător important la nivel regional. Consolidarea poziţiei i-a determinat să investească încă cinci milioane de euro într-o nouă linie de producţie de sticlă laminată ce urmează a fi finalizată în următoarele cinci luni.
„Pe termen scurt, mizăm în primul rând pe extinderea şi diversificarea sortimentelor de sticle cu depuneri speciale oferite în România şi pe piaţa regională, dar ne concentrăm şi asupra consolidării capabilităţilor noastre de export", explică Ovidiu Păscuţiu, directorul general al Saint-Gobain Glass România.
Chiar dacă sectorul construcţiilor profită enorm de pe urma anilor electorali, nu toţi jucătorii din piaţa materialelor beneficiază de aceste oportunităţi. Investiţiile realizate în asemenea ocazii sunt direcţionate în primul rând către infrastructură, însă o mare parte din piaţă trăieşte din rezidenţial, cel mai afectat segment al pieţei imobiliare.
2,2% este scăderea înregistrată de volumul lucrărilor de construcţii, ca serie ajustată, în primul semestru al anului 2011.
22 September 2011
