Ion Mincu îşi leagă numele de apariţia unei şcoli naţionale în arhitectură.După ce a absolvit, în 1875, Şcoala de ingineri de poduri şi şosele din Bucureşti, studiază arhitectura la Şcoala de arte frumoase din Paris.
Pentru crearea unui stil propriu, Mincu studiază patrimoniul artistic medieval, descoperind
repertorii ornamentale, soluţii stilistice şi tehnice, pe care le preia într-o sinteză originală. Cele mai izbutite dintre creaţiile sale sunt caracterizate de o proporţie ideală între volumele
clădirii, între gol şi plin, între funcţional şi decorativ.
Lucrarea care îi va asigura afirmarea şi consacrarea este Casa Lahovary, considerată manifestul arhitecturii sale. De o mare simplitate, casa dă impresia unui volum compact, susţinut de un plan simplu, cu camere de o parte şi de alta a tindei. Streaşina adâncă, cu căpriori sculptaţi, este unul din motivele pe care Ion Mincu le va relua şi le va folosi mereu în lucrările cu teme similare.
Arhitectul a imprimat Casei Lahovary monumentalitatea simplă a arhitecturii noastre ţărăneşti, aducându-i, prin intermediul foişorului, nota de intimitate de care avea nevoie. Cu toate că activitatea lui se întinde pe o perioadă de 30 de ani, lucrările lui Ion Mincu sunt puţine, dar diverse ca abordare.
Pe lângă Casa Lahovary, numele lui Mincu se leagă şi de Casa Vitzu, Casa Monteoru, Casa Robescu şi Casa Vernescu, unde armonia marmurei cu decoraţii aurite, care înzestrează mai cu seamă
tavanele şi pereţii, vitraliile şi oglinzile masive i-au dat acesteia un fast impresionant.
14 December 2009
