JURIDIC

 Garantarea dreptului de proprietate presupune protectia tuturor prerogativelor acestui drept si in mod special a dreptului de dispozitie.

      Dreptul de proprietate are un caracter absolut si inviolabil, fiind in acelasi timp perpetuu si transmisibil.

     Dreptul de proprietate reprezinta baza economicojuridica a libertatii si demnitatii umane. Avand in vedere importanta proprietatii private imobiliare, legislatia noastra acorda o importanta deosebita inventarierii bunurilor imobile precum si inregistrarii acestora in registrele publice de drepturi reale. Operatiunea tehnica, juridica si economica prin care se inventariaza si inregistreaza proprietat ile imobiliare se realizeaza prin cadastru.

      In anul 1996, in cadrul procesului de reforma economica s-a promulgat Legea nr. 7/1996, referitoare la cadastru si publicitate imobiliara. Potrivit art.1 din aceasta lege, "cadastrul general este un sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica, prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea, prezentarea pe harti si planuri cadastrale a tuturor terenurilor si a celorlalte imobile de pe intreg teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor si de proprietar".

      Este cunoscuta marea importanta pe care o au hotarul si hotarnicia in asigurarea pacii sociale si a ordinii juridice, economice si administrative, deoarece prin aceste operatiuni se asigura atat precizarea intinderii proprietatii, cat si recunoasterea proprietarului. Acesta din urma are posibilitatea sa traga foloasele pe care i le confera dreptul de proprietate asupra acelui bun. Intr-o societate bazata pe o ordine de drept reala, hotarnicia a devenit o problema de ordine economica, politica si juridica, dandu-i-se importanta cuvenita, ceea ce a condus la eliminarea proceselor pentru incalcarea hotarelor proprietatii si infractiunile care se savarsesc prin aceste incalcari.

       Delimitarea exacta a hotarelor proprietatii in acord cu titlurile de proprietate este finalizata prin plantarea semnelor de hotar.

       Legea nr.18/1991, cu modificarile ulterioare, a facut primul pas pentru restabilirea dreptului de proprietate funciara si a indicat ceea ce urmeaza a fi intreprins pentru garantarea dreptului de proprietate.

       Anterior aparitiei Legii nr. 7/1996, existau situatii in care suprafata inscrisa in titlul de proprietate nu corespundea situatiei reale, deoarece nu se efectuau masuratorile reale, lezandu-se astfel drepturile de proprietate fie ale celor inscrisi in titluri, fie ale vecinilor, carora nu li s-au masurat terenurile si nu au fost consultati pentru a fi pusi in posesie.

        In acest sens, Legea 1/2000, cu modificarile ulterioare, in lipsa unui cadastru si a unei publicitati reale, nu a putut fi aplicata in asa fel incat titlurile de proprietate emise sa poata reda proprietarului sau siguranta exercitarii dreptului de proprietate.

      Astfel, aceasta lege nu a lamurit situatia mutatiilor de proprietati facuta de stat prin organele sale administrative, sub forma schimburilor si a comasarii de terenuri, situatia acestora a ramas incerta, fapt ce a condus la anularea unor acte de schimb legal intocmite in baza actelor normative in vigoare la data efectuarii schimburilor, fara a solicita in prealabil anularea acestor acte de catre instantele judecatoresti.

      Din aceasta cauza existau, de multe ori, doi titulari ai dreptului de proprietate pe acelasi teren: unul