Casele sociale sunt un proiect amplu discutat, cu atât mai mult în perioada de criză. Constanţa este unul dintre primele oraşe care a demarat un proiect atipic: un complex uriaş de blocuri cu parter şi două etaje. Acesta le va oferi locuitorilor un confort maxim pentru o chirie lunară minimă. În unele cazuri, locuitorilor acestor apartamente le va fi permis să plătească doar utilităţile sau chiar să nu achite nimic. Dar un asemenea demers este catalogat drept riscant de către cei mai mulţi constructori, motiv pentru care şansele să fie extins în Bucureşti sunt mici, pentru moment.

25321-9kfx5cyyt1qat99uo1_500.jpgCampusul social Henri Coandă a stârnit vâlvă în Constanţa. Municipalitatea a anunţat că ridică un cartier-gigant, de peste 1.600 de locuinţe, dublu faţă de unul dintre cele mai mari proiecte din Bucureşti, Asmita Gardens. Primele 800 apartamente pot fi livrate. Este vorba despre locuinţe care pot avea până la cinci camere şi două băi. Investiţia totală în proiect a fost de aproximativ opt milioane euro, iar fiecare apartament a avut un buget mediu de 2.300 euro. Dar chiar dacă preţul este mai mult decât atrăgător, specialiştii sunt de părere că aceste apartamente, scoase la vânzare, nu ar avea succes la cumpărători. Mai ales că, pentru a fi construite repede, aceste apartamente sociale sunt construite pe structură metalică şi panouri termoizolante.

„Nu îmi dau seama în acest moment cât de mulţi clienţi va avea, având în vedere concepţia românilor vis-à-vis de case. Casele trebuie să fie trainice, să fie validate de timp. Iar o astfel de soluţie atipică de construcţie este un pic importată din industrial şi e destul de greu de luptat cu mentalitate pentru aşa ceva. Există o cultură a consumatorului şi trebuie să o iei în calcul”, spune Sorin Roşu, oficial Apulum 94.

Chiriile variază între 30 şi 70 de lei, dar unii locatari pot sta gratis în apartamente

Nici pentru proiectul social Henri Coandă nu s-a luat în calcul vânzarea apartamentelor, ci închirierea lor. Dată fiind destinaţia locuinţelor, chiria va varia între 30 şi 70 lei/lună, dar vor exista şi excepţii. Primăria va selecta locuitorii care vor putea locui în ansamblu plătind doar utilităţile sau, pentru unii dintre ei, se va accepta chiar să stea în ansamblu gratis.

„Dintr-un anumit punct de vedere, statul face o concurenţă neloială dezvoltatorilor privaţi, dar este absolut necesar să se întâmple aşa, pentru persoanele care  nu au nicicun acces la finanţare. Totuşi, mie mi-ar fi greu să lupt pe această piaţă, ca dezvoltator, pentru că eu am costuri mai mari faţă de stat. Eu plătesc terenul, utilităţile, clientul meu trebuie să ia un credit în timp ce statul poate să asigure plata în rate sau gratuităţi”, continuă Sorin Roşu.

În plus, investiţia pe care trebuie să o facă locuitorii din apartamentele sociale este infimă. Locuinţele sunt complet utilate: au o chicinetă cu plită electrică, frigider, chiuvetă şi o baie completă. Fiecare încăpere are pat şi calorifere.

Preţurile mici pot aduce carenţe de calitate

Dar dacă toate aceste argumente pot părea interesante pentru clienţi, specialiştii din industrie sunt mai sceptici. Ei sunt de părere că neajunsurile sunt prea multe pentru ca un asemenea proiect să fie extins la nivel de construcţii în masă.

„Orice construcţie modulară se pretează pentru locuinţele de urgenţă, dar similitudinea clădirilor creează probleme de habitat, oamenii diferiţi au nevoie diferite. De asemenea, pot apărea şi probleme la nivel urbanistic, din cauza designul monoton şi repetat. Există posibilitatea ca exigenţele de  funcţionalitate, rezistenţă, stabilitate şi siguranţă în exploatare să fie respectate, însă în detrimentul confortului psihologic al utilizatorului”, arată ing. Bogdan Georgescu, managing partner Cross Projects.

Totodată, costurile mici de producţie ar putea conduce la carenţe de calitate. Și mai grav, problemele de construcţie pot fi de aşa natură încât să nu poată fi depistate decât la mult timp după achiziţie.

„Preţul mic poate afecta calitatea materialelor, însă nu neaparat la predarea construcţiei, finisajele pot fi chiar de o calitate rezonabilă. Durata de viaţă proiectată a unei construcţii este de 50 ani, iar pentru a răspunde exigenţelor pe întreaga durată e nevoie de o investiţie mare fie la inceput, fie pe durata exploatării”, completează reprezentantul Cross Projects.

Cu bune şi rele, locuinţele sociale demonstrează două lucruri: în primul rând, faptul că preţurile locuinţelor pot merge mult mai jos decât sunt acum. Dar dacă acest lucru se va întâmpla, atunci proprietarii trebuie să renunţe la pretenţiile de calitate, iar în aşteptările lor pe termen lung, ar trebui să ia în calcul faptul că, mai devreme sau mai târziu, locuinţa trebuie schimbată sau îmbunătăţită.

CITEȘTE ȘI: Cum să construieşti o casă cu 6.500 euro?

 

19 June 2012