Cotidianul american a analizat, într-un articol-reportaj, sistemul spaniol al creditelor ipotecare, în care un cetăţean care nu-şi mai poate plăti ratele, rămâne dator vândut băncii şi după ce aceasta îi pune sechestru pe locuinţa cumpărată.

14697-69119-0-se_vinde.jpgCotidianul american "The New York Times" susţine că "excesele" imobiliare şi bancare din Spania "seamănă mult" cu cele din Statele Unite, dar jurnaliştii americani nu-şi ascund o doză de uimire când constată că în cazul spaniol execuţiile ipotecare sunt "doar începutul problemelor" pentru cetăţenii care nu îşi pot plăti împrumuturile, dat fiind că "severitatea" sistemului spaniol face ca, inclusiv după punerea sub sechestru a imobilului, spanioli încă rămân datori vânduţi băncii.

Într-un articol-reportaj, publicaţia americană explică faptul că pe durata "boom"-ului construcţiilor din Spania, preţurile au crescut într-un ritm "surprinzător" şi băncile acordau credite în acelaşi ritm galopant. "Dar acele zile au trecut. Spania are acum cea mai mare rată a şomajului din Zona Euro şi preţurile locuinţelor continuă să scadă. Pentru mulţi spanioli, care nu îşi mai pot plăti ipotecile, clauzele scrise cu litere mici de pe contractele semnate acum câţiva ani i-au prins în cleşti", scrie New York Times.

"Spaniolii nu îşi pot declara falimentul când vine vorba de credite ipotecare"

În acest sens, articolul explică faptul că proprietarii de ipoteci din Spania nu sunt doar responsabili de suma totală a împrumutului, ci trebuie să facă faţă şi penalizărilor şi costurilor juridice, ceea ce face ca mulţi cetăţeni să se confrunte cu "un munte de datorii" la care "falimentul nu este un răspuns posibil aici".

Cotidianul american dă exemplul lui Juan Marban, un mic întreprinzător din Toledo, care şi-a pierdut casa şi afacerea şi tot mai datorează băncii peste 140.000 de dolari (100.000 de euro). În aşteptarea ordinului de evacuare, susţine că va trebui să muncească toată viaţa pentru a-şi plăti datoriile la bancă şi că niciodată nu va mai putea avea nimic în proprietate, nici măcar o maşină.

Totodată, reportajul subliniază situaţia imigranţilor, care au fost primii care şi-au pierdut locurile de muncă atunci când a început criza. "New York Tmes" menţionează cazul unui cetăţean ecuadorian care datorează 260.000 de euro la bancă, pe care soţia l-a părăsit şi care este pe punctul de a nu mai primi nici ajutorul de şomaj. "Mă gândesc să îmi iau viaţa", susţine Jaime Abelardo, care spune că nu are nici bani să se întoarcă la el în ţară.

Publicaţia nord-americană subliniază că partidele politice spaniole au făcut presiuni pentru modificarea legilor spaniole de executare silită, incluzând posibilitatea ca datornicii să poată scăpa de datorii odată ce banca le confiscă proprietatea. "Totuşi, Guvernul lui Jose Luis Rodriguez Zapatero s-a opus schimbărilor majore în practica împrumuturilor bancare şi membrii Executivului susţin că sistemul spaniol de garanţii persoanele a salvat băncile de criza care s-a produs în Statele Unite".

1,4 milioane în situaţia de a fi executaţi silit

Pe de altă parte, remarcă articolul americanilor, conform datelor Adicae, 1,4 milioane de spanioli sunt în pericol de a fi executaţi silit. În plus, cifrele arată că numărul acestor executări silite creşte foarte rapid, ajungând de la 26.000 de persoane în 2007 la 93.000 în 2009.

Astfel, unii experţi susţin că aceste proceduri sunt "mult prea favorabile băncilor" şi subliniază că persoanele care nu îşi pot plăti ipoteca "ajung să datoreze sume importante de bani chiar şi după ce îşi pierd casa".

Pe aceeaşi linie, semnalează că, deşi ipotecile cu garanţii personale sunt comune întregii Europe, unele aspecte ale acestor proceduri din Spania, precum rapiditatea cu care băncile execută datornicii sau plata dobânzilor impuse de acestea sunt "exagerat de severe în cazul particular al Spaniei".

La începutul crizei, băncile erau mai înţelegătoare

În Spania băncile au dreptul să scoată la licitaţie locuinţele executate silit. Dacă nici un cumpărător nu apare, ceea ce se întâmplă frecvent în această perioadă, banca poate să preia dreptul de proprietate a casei la 50% din valoarea ei, conform valorii estimate la momentul achiziţionării sau la momentul actual, în funcţie de ceea ce se specifică în contract. Apoi, băncile au 15 ani la dispoziţie să-şi recupereze datoriile de la fostul proprietar.

La începutul crizei, spun experţii, băncile erau mai blânde cu imigranţii care nu aveau alte bunuri în propritate şi acceptau casa ca plată a datoriei. Dar acum sunt mult mai dure. Conform legii, băncile au dreptul să-şi colecteze singure un procent din venitul datornicului, dacă venitul acestuia este peste 835 de euro pe lună.


Sursa

1 November 2010