Romania, încotro?

Cursul valutar s-a întors la valorile la care era în anul 2004. Băncile anunţă relaxarea creditelor. Piaţa imobiliară dă semne că ar putea să se dezmorţească. România pare că simte ieşirea din criză. Dar o asemenea realitate pare, în acest moment, atât de perisabilă încât unii preferă să nu o accepte.

Într-un interviu exclusiv pentru imopedia.ro, Ionuţ Popescu - fost ministru de finanţe, explică de unde vin aceste semnale pozitive, ce este de făcut pentru ca ele să fie transformate în realitate economică şi ce ar putea să ne împingă din nou un pas înapoi.

Băncile anunţă constant că relaxează condiţiile de creditare. Care sunt limitele acestor tactici pro-client?

Pe măsură ce se reduce deficitul bugetar al statului şi statul se împrumută tot mai puţin de la bănci, băncilor le rămâne tot mai mult cash pe care vor trebui să îl plaseze către creditul neguvernamental, deci către companii şi persoane fizice. Dar sigur că acum, dincolo de ce vor băncile, doritorii de credite sunt destul de puţini pentru că ştiu prin ce au trecut cei care au luat credite şi au fost necumpătaţi. Chiar şi banca preferă să împrumute statul cu o dobândă bună, fără dureri de cap, decât să stea de vorbă cu mii şi mii de companii sau indivizi. Dar încet-încet se va relua ciclul acesta. Creditarea va creşte, dar nu cu ritmul de acum câţiva ani, când creditarea creştea cu 60% pe an, ceea ce era o nebunie, aşa ceva nu se putea susţine.

Mai multe credite pe termen lung înseamnă mai multe ipoteci. Duce asta la o creştere a pieţei imobiliare?

 În mod cert, deja sunt semne în acest sens, dar pe acest segment e o inerţie mai mare. Piaţa imobiliară va fi ultima care îşi va reveni. Ea oricum a fost ultima care a intrat în criză, tocmai datorită acestei inerţii. Iar faptul că în ultimii doi ani de zile mai toate proiectele imobiliare au fost îngheţate sau au mers la viteza de avarie, îngreunează şi mai tare lucrurile. Dacă mâine vin toţi investitorii în România, nu se deblochează poimâine piaţa imobiliară. E o inerţie, nu ai cum să sari peste ea.

Dar vin investitorii de la primele semne de dezmorţire?

Preţurile sunt bune în momentul de faţă, trendul e pozitiv. Dar oricum e o perioadă în care toată lumea stă în expectativă, analizează ce urmează. Nu poţi să ai agitaţie investiţională în România când peste tot e o reticenţă generală. Stai să vedem ce se întâmplă în zone euro, ce se întâmplă în ţările arabe.

Cursul valutar a marcat record după record, în ultima perioadă. Este un motiv suficient să devenim optimişti?

Asta este o dovadă de stabilitate. Nu s-a produs deprecierea enormă a monedei pe care o apreciau tot felul de apostoli ai apocalipsei. Acest lucru arată că economia merge mai bine decât ceea ce se vede la televizor şi decât propovăduiesc unii. Moneda şi cursul sunt principalul barometru, acolo se vede cum e percepută de fapt evoluţia economiei româneşti. Faptul că leul se întăreşte arată că perspectivele se îmbunătăţesc. Dacă ne uităm cât era cursul acum şase ani, în toamna lui 2004, era tot pe aici: 4,15 - 4,2 lei. Deci în şase ani de zile a fluctuat şi s-a întors tot pe aici.

Vorbiţi despre apostolii apocalipsei. Au fost ei fatalişti, nerealişti sau a existat o strategie bine pusă la punct? Sau poate noroc. Care au fost argumentele care au ţinut cursul în nişte marje atât de bine determinate?

Noi, Guvernul, am făcut ceea ce trebuia. Oricât de paradoxal ar părea în corul ăsta de bocitoare, Guvernul a făcut în Aceşti doi ani ceea ce trebuia. A redus cheltuielile, a scăzut deficitul bugetar, a tăiat de unde era de tăiat.. nu existau soluţii miraculoase. Nu a găsit nimeni o soluţie miraculoasă care să poată fi aplicată. Astea erau soluţiile: să nu faci mari prosti în perioada aceasta şi să repari prostiile făcute în 2007-2008. Iar rezultatele se văd acum, cursul este principalul argument. Altfel, dacă Guvernul ar fi făcut prostii mari, nu am fi văzut în niciun caz cursul acesta acum şi în niciun caz acest trend de întărire a leului.

În martie ar trebui să marcăm ieşirea tehnică din recesiune - două trimestre consecutive cu creştere economică. Credeţi că reuşim acest lucru? Şi dacă nu, ce se întâmplă?

Eu cred că vom avea şi în trimestrul unu creştere economică. Dar chiar dacă nu vom avea, dincolo de chestiunile care pot fi dezbătute intens în talk-show-uri, e clar că trendul pe care mergem este cel bun şi că răul a trecut, chiar dacă vor mai veni şocuri în Libia sau în lumea arabă. Poate să crească preţul petrolului, acest lucru induce puţină inflaţie, dar nu e îngrijorător.

Să nu devenim totuşi prea optimişti...

Nu cred că există pericolul să devenim brusc prea optimişti, că dacă te uiţi la televizor vezi doar pericole şi dezastre. Criza ne-a adus cu picioarele pe pământ. Ne-a arătat ce înseamnă împrumuturile, cât trebuie să te împrumuţi şi tu ca individ, dar ca şi companie, şi să nu îţi imaginezi că de acum îţi vor creşte veniturile în fiecare an cu 25%, chiar dacă asta s-a întâmplat într-un an sau doi ani, ci să fii foarte prudent. Toate naţiunile bogate, sau cele care au trecut cel mai uşor prin criză, sunt caracterizate printr-un singur cuvânt: cumpătare. Chiar şi când le-a mers foarte bine, ele au fost foarte cumpătate.

Unde o să fim peste un an?

Peste un an vom fi mult mai bine decât aici, o să vedem cum încheiem anul asta, eu zic că vom avea o creştere economică de peste două procente, cum se prognozează oficial. Eu cred că ne vom reveni mai rapid decât se estimează. Dar depinde și de ce se va întâmpla în România și în restul lumii.