În Olanda, pentru jumătate din locuinţele care costă sub 265.000 euro împrumuturile imobiliare sunt garantate de către un Fond de Garantare a Ipotecilor.
În SUA, jumătate din totalul de 12.000 miliarde al ipotecilor este deţinut de instituţii de credit care beneficiază de garanţii de stat.
Posibilitatea ca persoanele cu venituri
reduse să-şi achiziţioneze o locuinţă - prin oferirea unor garanţii instituţiilor de credit sau prin compensarea unei părţi din preţ cu prime nerambursabile - este o preocupare a multor guverne
din lume.
În Olanda, un Fond de Garantare a Ipotecilor (NHG) garantează achiziţia prin credit ipotecar a unei locuinţe pentru cei cu venituri reduse, cărora o bancă nu le-ar acorda un împrumut.
Jumătate din locuinţele care costă sub 265.000 euro sunt cumpărate cu astfel de garanţii. Cumpărătorii primesc dobânzi mai uşor de suportat, în timp ce băncile au garanţia că nu-şi pierd banii dacă clientul lor nu mai poate plăti, în caz de invaliditate, şomaj sau divorţ.
Într-o astfel de situaţie, NHG va plăti suma reziduală pe care banca nu şi-o poate recupera din vânzarea la licitaţie a imobilului unui client rău-platnic. Pentru a beneficia de un credit garantat de statul olandez prin NHG, clientul nu achită decât o taxă cotată la 0,45% din valoarea împrumutului pentru anul 2009.
Şi în Finlanda se poate primi un împrumut garantat de stat pentru o taxă de 2,45% din valoarea împrumutului, taxă la care se renunţă în cazul în care clientul este eligibil şi pentru subvenţionarea ratei dobânzii. Subvenţionarea ratei dobânzii se practică şi în Danemarca şi Norvegia, în timp ce Germania îi încurajează pe cei aflaţi la cumpărarea primei locuinţe prin deduceri fiscale. De-a lungul a patru ani, circa 6% din preţul locuinţei se deduce din impozit.
În SUA, jumătate din totalul de 12.000 miliarde al ipotecilor este deţinut de instituţii de credit care beneficiază de garanţii de stat - aşa-numitele Fannie Mae şi Freddie Mac.
Sursa
23 May 2009
