Marii investitori au un comportament de castă – interesul unora atrage cu ușurință milioanele altora. România rămâne printre puținele opțiuni interesante din zonă, într-o perioadă în care banii marilor companii au început să învârtă din nou economia. Despre tipare comportamentale în sectorul investițiilor, motive de alarmă și tendințe în viitorul apropiat, IMOPEDIA a stat de vorbă cu Silviana Badea, director al departamentului de investiții în România din cadrul JLL.

38155-silviana_badea.jpgDe ani de zile se discută despre potențialul României, însă în practică, lucrurile nu se ridică la nivelul așteptărilor. Care este motivul, ce dezavantaje ne împiedică?

Pentru investitorii din afara țării, România nu are alte dezavantaje decât cele legate de imagine, însă nici aici nu există o explicație prea clară. De exemplu, Ungaria a avut întotdeauna o imagine mai bună peste hotare, deși indicatorii economici nu susțin acest lucru – este o țară cu mult mai mică, piața de desfacere este incomparabilă. Nu a existat o bază economică reală pentru ca Ungaria să se dezvolte mai bine decât România, însă acest lucru s-a întâmplat. Însă suntem la marginea Uniunii Europene.

Problema aceasta a imaginii încă persistă, deși remarcăm că s-a îmbunătățit semnificativ, în ultima vreme. Investitorii străini percep în mod pozitiv anumite schimbări de la noi, precum rezultatele ultimelor alegeri prezidențiale – a existat un declic, am auzit mulți oameni de afaceri străini exprimându-și bucuria și având multe speranțe legate de astfel de schimbări. Totodată, există oameni care sunt în România de o bună bucată de vreme și știu că politica balcanică este diferită de politica vestică. Drept urmare, nu se sperie de această dezordine și toate aceste scandaluri, pentru că știu că economicul merge într-o direcție a lui, mânat de anumite lucruri, în timp ce politicul își vede de treaba lui, într-o lipsă de organizare specifică zonei în care ne aflăm. Pe de altă parte, există și oameni de afaceri străini pe care trebuie să îi convingi că ceea ce văd ei la televizor nu reprezintă o amenințare pentru economie, că toate aceste probleme din politică nu se reflectă și în mediul de afaceri. Business-ul merge înainte.

Și deci investițiile sunt influențate de sfera politică?

Dacă m-ați fi întrebat acum zece ani, aș fi răspuns cu convingere că nu influențează. Însă am început să remarc, în ultimul timp, că întâmplările din sfera politică nu rămân fără impact. Tot ce pot să spun este că încercăm să aducem în vizorul investitorilor lucrurile bune pe care politicul le face în România, este nevoie să evidențiem constant micile schimbări care pot influența puterea de cumpărare, deoarece sunt lucruri la care unii investitori se uită. Este nevoie să amintim lucrurile concrete care deja există, cele abia implementate sau propunerile care vor ajunge să creeze un mediu bun, care să încurajeze investițiile.

Care sunt lucrurile de care se sperie un om de afaceri sau o companie care vrea să plaseze bani în real estate la noi în țară? De ce fug?

Nu vom merge într-atât de departe încât să spunem că investitorii fug de România, există doar ușoare derapaje, nimic grav. Remarcăm totuși un comportament de castă: toți analizează sectorul real estate, toți ar vrea (deoarece, pentru un ochi interesat de profit, 7,25% la o clădire de birouri din centrul Bucureștiului este o propunere foarte bună și extrem de atractivă), dar există anumite piedici. Și aici identificăm câteva categorii de investitori. Sunt unii care au înregistrat mari pierderi în 2008 și au rămas marcați (vorbim totuși despre oameni, iar astfel de lucruri nu se uită atât de repede). Mai sunt unii care au reușit să evite orice pagubă, fapt care îi bucură extrem de mult și îi face să fie mândri, dar și foarte sceptici, astfel că încă mai așteaptă. Sunt și cei care au intrat pe piața locală înainte de 2008, au reușit să depășească cu bine toată perioada zbuciumată – au avut proprietăți bune și au înregistrat profituri interesante în trecut, în ultimii ani nu au mai făcut aceiași bani ca în perioada anterioară crizei, însă sunt tentați să își reia activitatea la capacitate maximă, au început să se uite la piață. Primii care tranzacționează sunt, după cum observăm, cei care sunt confortabili cu mediul economic românesc. Banii vin și nu au alte opțiuni – vor nu vor, există bani pe care nu au unde să îi plaseze. Polonia este suprasaturată, Cehia este prea mică, Rusia nu mai este o posibilitate, Bulgaria este micuță și cu probleme. De voie sau nu, sunt împinși de bani, iar România rămâne singura în care pot intra: țară europeană, de dimensiuni atractive, accesibilă, există numeroase avantaje.

Cum arată peisajul, la momentul acesta? La ce ne putem aștepta? Va reveni segmentul terenurilor?

Există o nevoie reală de dezvoltare pe mai multe zone. Probabil că retailul se îndreaptă către închidere, cel puțin în București, deși și în țară s-a cam stabilizat. Cu excepția cazului în care vom vedea o creștere fabuloasă a puterii de cumpărare în următorii ani (ceea ce sigur că ne dorim), retailul s-a cam așezat, marile loturi s-au dus.

Vom mai vedea proiecte în segmentul birourilor, dar nici aici nu cred că vor mai fi prea multe tranzacții de terenuri, până când nu se vor înregistra creșteri simțitoare. Cea mai fierbinte zonă din București, la momentul acesta, este noul CBD (Central Business District): zona Barbu Văcărescu-Floreasca, despre care știm că este pe mâini bune, companiile care dețin loturi aici fiind preocupate să dezvolte proiecte pe ele. În aceeași situație este și zona Dimitrie Pompeiu, unde își desfășoară activitatea Globalworth, Immofinanz, Athenor, astfel că nu văd prea multe tranzacții. Terenurile bune sunt deținute de companii care au capacitatea și cunoștințele să facă proiecte interesante, negândindu-se deci să vândă.

Pe zona de rezidențial este o cu totul altă discuție, pentru că încă este nevoie de rezidențial de bună calitate, în toată țara. Calitatea locuințelor noastre este încă sub nivelul european, sub ceea ce îți dorești și poți să accepți pentru anul 2015. Pe zona de rezidențial cred că mai sunt niște terenuri care vor mai schimba peisajul. Ce se poate tranzacționa la nivel mare (peste câteva mii de metri pătrați), a fost achiziționat sau se va tranzacționa în următoarea perioadă. Sunt puține și pot fi numărate pe degetele de la o mână terenurile curate, ușor de tranzacționat, pe care să poți dezvolta direct, imediat. Cele rămase până în 2016 vor necesita anumite investiții, câteva mici lucrări – este clar că vorbim de terenuri cu mici probleme, poate o fâșie sau ceva care le scade din atractivitate. Dar totul se rezolvă.

București rămâne prima opțiune, în ochii investitorilor străini?

Da, pentru că oricine vine ca investitor sau ca dezvoltator vrea să poată pleca oricând, la un moment dat, astfel că are nevoie de lichiditate. Nu discutăm de zona rezidențială, deoarece acolo lucrurile sunt diferite, dar pe alte segmente, dacă ești dezvoltator, vii, dezvolți și vrei să vinzi. Sau vii, cumperi și vrei să pleci, indiferent că o faci peste un an, peste trei sau peste cinci. Ori deocamdată, din păcate, singura piață lichidă, cât de cât, cu speranțe, este Bucureștiul.

CITEȘTE ȘI ALTE INTERVIURI:

10 September 2015