Jocurile Olimpice continuă să fie cel mai spectaculos eveniment din lume. Cele două săptămâni de concursuri atrag cei mai buni sportivi din întreaga lume, dar competiţia în sine nu este doar un simbol al sportului, ci şi al speranţei, o punte a relaţiilor internaţionale. IMOPEDIA.ro prezintă clasamentul celor mai impresionante momente din istoria Jocurilor Olimpice.
10. Ian Thorpe, Sydney 2000 – băiatul de 17 ani salvează reputaţia Australiei
Denumit „torpila din Australia”, Ian Thorpe este unul dintre cei mai premiaţi înotători ai tuturor timpurilor. La J.O. din 2000, Australia l-a urmărit cu sufletul la gură, iar presiunea pusă pe umerii băiatului de 17 ani era uriaşă, deoarece ţara-gazdă nu câştigase nicio medalie. „Thorpey” nu a dezamăgit, câştigând finala de 400 metri liber şi stabilind un nou record mondial la 3 minute şi 40,59 secunde. Ian Thorpe a doborât 22 de recorduri mondiale, a câştigat cele mai multe titluri de campion din istorie (11), precum şi numeroase medalii de aur şi de argint.
9. Eric Moussambani, Sydney 2000 – spiritul olimpic dincolo de
performanţe
Eric Moussambi, reprezentând Guineea Ecuatorială, a devenit un superstar cu ocazia J.O. de la Sydney, după ce a câştigat medalia de aur la proba de 100 metri liber. Înotătorului de 22 ani i-a surâs steaua norocoasa, întrucât se apucase de acest sport cu numai opt luni înainte de Olimpiadă şi, mai mult, nu participase la nicio cursă pe o lungime mai mare de 50 metri. Cunoscătorii nu îi dădeau prea multe şanse celui poreclit ulterior „ţiparul”, dar soarta a făcut ca ceilalţi concurenţi să rateze startul, astfel că Moussambi a rămas singurul participant. Deşi a scos cel mai slab timp din istoria J.O. (aproape 2 minute), Moussambi a demonstrat că spiritul olimpic reprezintă mai mult decât deviza „mai repede, mai sus, mai puternic”.
8. Ceremonia de deschidere a J.O. de la Beijing, 2008 – o nouă definiţie a spectacolului
Au existat numeroase îndoieli în legătură cu competenţa Chinei de a găzdui J.O. din 2008. De la capacitatea infrastructurii de a sprijini un astfel de eveniment masiv, până la problemele Chinei legate de drepturile omului, toate acestea au alimentat criticile dinaintea Olimpiadei, toate prevesteau eşecul. Realitatea a fost departe de dezastru, ba mai mult, a fost una dintre cele mai reuşite organizări din istoria recentă. Nenumărate voci au susţinut că a fost cea mai spectaculoasă ceremonie de deschidere din istoria J.O. – sistematizarea, sincronizarea şi creativitatea programului au fost memorabile.
7. Kerri Strug, Atlanta 1996 – accidentarea nu împiedică performanţa
Echipa de gimnastică a Statelor Unite ale Americii (denumită de public „cei 7 magnifici”) concura la proba de sărituri cu reprezentanta Rusiei, care domina scena internaţională de 40 ani. La primul salt, Kerri Strug nu a aterizat bine şi s-a accidentat serios la gleznă, dar toate speranţele stăteau în ea, astfel că şi-a adunat toate puterile şi a executat săritura a doua oară. După o aterizare pe ambele picioare aproape de perfecţiune, gimnasta s-a prăbuşit de durere. Efortul a fost însă apreciat, Strug a primit nota 9,712, iar echipa americană a câştigat medalia de aur.
6. Lawrence Lemieux, Seul 1988 – colegialitatea înaintea
competiţiei
Marinarul de origine canadiană se afla în barca de concurs în timpul Olimpiadei de la Seul, în momentul în care apele au devenit agitate, iar doi reprezentanţi din Singapore s-au răsturnat, s-au rănit şi nu au mai reuşit să se redreseze. Deşi Lemieux se afla pe locul doi, a renunţat la podium pentru a-i ajuta pe concurenţii aflaţi în pericol. Și-a întrerupt cursa, i-a ridicat pe singaporezi la bordul bărcii sale şi a aşteptat patrula de control. Din cauza acestei operaţiuni de salvare a terminat pe locul 22, dar Uniunea Internaţională de Curse a decis ulterior să îi acorde locul doi. Operaţiunea de salvare nu a fost niciodată menţionată în presa din Singapore, întrucât a fost considerată o ruşine pentru organizarea ţării-gazde.
5. Abebe Bikila, Roma 1960 – primul atlet african care a câştigat
desculţ medalia de aur
Cursele de alergare pe distanţă lungă sunt, în general, câştigate de concurenţi africani, cu precădere reprezentanţi ai Etiopiei şi Kenyei. Însă nu întotdeauna a fost aşa, stereotipurile rasiale au împiedicat atleţii de culoare să aibă o participare remarcabilă, dar Abebe Bikila a fost un deschizător de drumuri. La Olimpiada de la Roma, din 1960, Bikila reprezenta Etiopia, iar prezenţa lui nu reprezenta o ameninţare pentru ceilalţi concurenţi din două motive: era atlet de culoare şi nu avea încălţăminte. A câştigat desculţ medalia de aur la maraton, a stabilit un nou record mondial şi a rămas în istorie ca fiind primul african care a plecat cu o medalie de la J.O.
4. Derek Redmond, Barcelona 1992 – cuplul tată-fiu învinge barierele
durerii
Derek Redmond, campion mondial ce reprezenta Marea Britanie la J.O. de la Barcelona, era unul dintre favoriţii la medalia de aur în cursa de 400 metri, deşi suferise numeroase operaţii din cauza unei răni la tendonul de la genunchi. Cu doar 250 metri înainte de linia de sosire, Redmond s-a reaccidentat, dar nu a abandonat, deşi era vizibilă durerea. Tatăl său a trecut de ofiţerii de securitate şi şi-a ajutat fiul să ajungă la finiş, în ovaţiile a peste 65.000 spectatori. Cu toate că a fost ulterior descalificat (regulamentul interzice ajutorul din partea altor persoane), Derek Redmond a rămas în istoria Jocurilor Olimpice.
3. George Eyser, St. Louis 1904 – visul olimpic, mai puternic decât
hadicapul
În zilele noastre, Jocurile Paralimpice sunt dedicate persoanelor cu handicap, dar în urmă cu peste 100 ani lucrurile erau complet diferite. În cadrul J.O. din St. Louis, din 1904, George Eyser a reuşit să participe în ciuda faptului că avea un picior de lemn. Fără a beneficia de avantajele unei proteze moderne, Eyser a participat la mai multe probe şi a reuşit să obţină medalia de aur la căţărat pe frânghie, la paralele, cât şi la sărituri în înălţime. De asemenea, atletul a mai obţinut argint la cal cu mânere şi echipă compus, dar şi bronz la bara orizontală. Cu un total de şase medalii obţinute, Eyser este unul dintre cei mai realizaţi olimpici din istorie, în ciuda handicapului său.
2. Jesse Owens, Berlin 1936 – atletul de culoare care i-a stricat planurile lui
Hitler
La J.O. de la Berlin, atletul Jesse Owens a reuşit o performanţă care va fi egalată abia 50 ani mai târziu, de către Carl Lewis: a obţinut patru medalii de aur, la 100 metri, 200 metri, săritura în lungime şi cursa pe echipe de 400 metri. Această performanţă atletică remarcabilă este amplificată de circumstanţele în care a concurat Owens. Acesta avea de suferit în interiorul propriei sale echipe de pe urma faptului că era atlet de culoare şi, în plus, Adolf Hitler voia să demonstreze lumii întregi superioritatea rasei ariene. Deşi tânărul atlet a fost cel mai bun din lume, iar publicul german l-a aclamat, conducătorul german a refuzat să-i strângă mâna.
1. Nadia Comăneci, Montreal 1976 – primul Zece din istorie
Considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX, Nadia Comăneci este prima gimnastă a lumii moderne care a obţinut un 10 absolut. Deşi avea doar 14 ani la Olimpiada de la Montreal, gimnasta a obţinut nu mai puţin de trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), una de argint (echipă compus) şi una de bronz (sol). Performanţa sa la paralele i-a adus nota supremă, devenind prima concurentă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. După această performanţă, vârsta de înscriere în competiţie a fost ridicată, astfel că realizarea gimnastei a rămas neegalată până în prezent.
CITEȘTE ȘI: Top 10 – Cei mai bogaţi oameni din Zona euro
17 August 2012
