Văi cu vulcani în erupție, zone cu temperaturi de gheață, lacuri ucigașe și păduri dense sunt locuri ale globului unde chiar trăiesc comunități de oameni. Viața este însă un coșmar aici, iar ultimii ani tot mai mulți locuitori aleg să lase în urmă casele părintești și se orientează spre locuri mai sigure. IMOPEDIA.ro a studiat rapoartele internaționale și vă spune unde nu e recomandat să locuiți.

Vezuviu.jpg








Vulcanul Vezuviu, Italia

Vezuviu este unul dintre cei mai periculoși vulcani, situat în parcul național cu același nume din Campania, Italia. În mod normal, un vulcan erupe sau explodează o dată la 20 de ani, dar ultima erupție a acestui vulcan a avut loc în 1944. Pericolul este amplificat de faptul că milioane de oameni trăiesc în apropierea craterului.

În 79 î.Hr., o erupție a vulcanului a distrus orașul Pompeii, ale cărui ruine sunt un important punct turistic în sudul orașului Napoli. În ultimii ani s-au făcut eforturi de mutare a locuitorilor în zone mai sigure, pentru a reduce dimensiunile dezastrului ce vor veni odată cu următoarea erupție.

19241-verkhoyansk.jpg

Polul Nord, Rusia

Locuitorii din Verkhoiansk au proclamat orașul ca fiind cel mai friguros din lume. Este greu de contestat acest titlu, având în vedere că temperaturile medii de aici sunt între -40 și -50 grade Celsius, minima înregistrată fiind de -69 grade Celsius.

În trecut, Verkhoiansk era o destinație a exilului, utilizată mai întâi de țari, iar mai târziu de sovietici. În 2002, populația din Verkhoiansk atingea cu greu 1.500 de locuitori, fiind una dintre cele mai mici așezări rusești.

19242-indonezia.jpg

Muntele de Foc din Indonezia

Vulcanul Merapi sau „Muntele de Foc" din insula Java fumegă și în cele mai liniștite perioade, fumul ajungând la 3.000 de metri înălțime. Merapi a erupt de circa 60 de ori în ultimele cinci secole, ultima revărsare fiind în 2006.

Erupția din 1994 a provocat peste 60 de decese, oamenii au arși de vii din cauza unui nor de gaz fierbinte. În 1930 a avut loc un dezastru de amploare: peste 1.000 de oameni au murit când Muntele de Foc a împroșcat cu lavă în jurul său pe o suprafață de circa 20 kmp. Dezastrul s-a produs din cauza faptului că mult prea mulți oameni locuiau aproape de conul vulcanic.

Cu toate aceste episoade din trecut, astăzi trăiesc circa 200.000 de locuitori în jurul vulcanului Merapi, iar aproximativ 120 de milioane de locuitori ai insulei Java au căminele lângă 22 de vulcani.

19243-haiti.jpg

Furtunile din Haiti

Unul dintre cele mai mari orașe haitiene - Gonaives, a fost răvășit de patru cicloane tropicale, într-o singură lună. Furtuna tropicală Fay, uraganele Gustav, Hanna și Ike, toate aceste dezastre naturale cu nume prietenoase au scufundat sub noroi orașul de pe coastă, provocând circa 500 de morți. Dar cu adevărat terifiant a fost uraganul Jeanne, din 2004, când întreaga lume a fost șocată de moartea a peste 3.000 de haitieni.

Gonaives este predispus tragediilor atât din motive naturale, cât și din cauza activităților locuitorilor. Localizat în zona de coastă din Golful Gonave, din Caraibe, orașul este poziționat pe un platou ușor inundabil atunci când râurile din zonă se umflă. De parcă aceste condiții naturale nefavorabile nu ar fi fost îndeajuns, haitienii defrișează dealurile din jurul orașului, deoarece principala industrie în zonă este producția de cărbune. Astfel că la primele ploi, dealurile o iau la vale, Gonaives trezindu-se îngropat în nămol.

19244-kivu.jpg

Lacul Kivu, între Republica Democrată Congo și Rwanda

Graniță între Congo și Rwanda, Lacul Kivu are o suprafață de aproximativ 7.000 kmp și este unul dintre cele trei lacuri africane comparabile cu bombele cu ceas. În adâncurile acestui lac zac sub presiune circa 250 milioane de metri cubi de dioxid de carbon, împreună cu 65 milioane de metri cubi de gaz metan. Eliberarea acestor gaze în atmosferă ar semăna moarte printre cele două milioane de africani care trăiesc în bazinul lacului Kivu.

Îngrijorarea este cu atât mai mare, cu cât celelalte două lacuri africane cu resurse naturale asemănătoare au provocat catastrofe de amploare. În 1984 au murit aproape 40 de oameni lângă lacul Monoun, din cauza unei erupții de dioxid de carbon. Fapt ce nu a anticipat dezastrul din 1986 - 1,6 milioane de tone de dioxid de carbon au erupt la suprafața lacului Nyos, formându-se un nor toxic pe o raza de 30 km, în urma căruia au murit 1.800 de persoane și zeci de mii de animale.

Specialiștii în geologie se tem că o calamitate provocată de lacul Kivu este aproape, ținând cont că resursele acestuia sunt de o mie de ori mai mari decât conținea lacul Nyos atunci când s-a produs erupția limnică. Un raport al Programului de Mediu al ONU a numit cele trei lacuri „Lacurile Ucigașe ale Africii".

19245-maldive.jpg

Maldive, Insulele Efemere

Maldive reprezintă un pericol pentru locuitori. Statul are cea mai mică altitudine din lume (2,3 metri), ceea ce face să fie foarte mare probabilitatea ca insulele să fie înghițite de apele oceanului. Studiile arată că Maldive reprezintă una dintre cele mai tinere mase de pământ ale lumii, cu o durată de viață ce scade pe zi ce trece.

În urma tsunami-ului din 2004, 10% din teritoriul țării a devenit nelocuibil și o treime dintre locuitori a rămas fără adăpost. Astfel că banii câștigați din turism sunt investiți în relocarea populației, principalele zone spre care se orientează locuitorii sunt India și Sri Lanka.

19246-cayman.jpg

Capitala Mondială a Uraganelor, Insulele Cayman

Cele trei insule - Grand Cayman, Cayman Brac și Little Cayman, formează Insulele Cayman. Acest teritoriu britanic reprezintă un paradis fiscal și un centru financiar global, ceea ce face ca mai mult de 40% din populație să fie reprezentată de expați. De asemenea, este o destinație ideală pentru scufundări, insulele fiind înconjurate de nenumărate recife de corali. 
În același timp, Grand Cayman are renumele de a fi „capitala mondială a uraganelor", deoarece orașul este lovit de un uragan o dată la aproximativ doi ani, conform statisticilor. Un sfert din teritoriul insulei a fost înghițit de ape în 2004, când s-a abătut o furtună cu viteze ale vântului de 240km/h (uraganul Ivan). Pagubele s-au ridicat la circa 2 miliarde dolari, 85% dintre clădiri fiind avariate. Din fericire, au existat doar două decese.

19247-oklahoma.jpg

Aleea Tornadelor, Oklahoma

Coridorul interstatal 44 este între orașele Oklahoma și Tulsa, zonă cu peste un milion de locuitori, care se pregătesc în fiecare primăvară de sezonul uraganelor. În ultima sută de ani s-au înregistrat 120 de cicloane, iar 1999 a fost de-a dreptul un an apocaliptic: 70 de tornade au lovit statele Oklahoma, Kansas și Texas, provocând distrugerea a aproape 10.000 de locuințe. Valoarea pagubelor a fost de peste un miliard de dolari, dublată de pierderile de vieți omenești.

În ultimii 60 de ani, cea mai lungă perioadă fără tornade a fost de cinci ani. Dar în următorul an, 11 tornade s-au abătut năprasnic asupra coridorului I-44.

19248-minquin.jpg

Deșertul târâtor din China

Pe vremea bunicilor, Ținutul Minquin era raiul fermierilor, cu unul dintre cele mai fertile pământuri din zonă. Situat în nord-vestul provinciei chineze Gansu, teritoriul a avut parte de o secetă de zece ani, la care s-a adăugat schimbarea cursului râului Shiyang. Astfel că zona a început să se deșertifice, ajutată fiind de influențele vecinilor: deșertul Tengger (în sud-est) și deșertul Badain Jaran (în nord-vest, deșertul cu cele mai înalte dune din lume).

În ultimii 60 de ani, numărul locuitorilor din Minquin a crescut de la circa 800.000 la peste două milioane, timp în care deșerturile vecine au micșorat suprafața teritoriului locuit, înghițind peste 250 de kilometri pătrați. Din 2004, specialiștii au notat o avansare a deșerturilor cu 10 metri/an, furtunile de nisip desfășurându-se în peste 130 zile/an. Terenurile arabile locale au scăzut de la 930 kmp la 155 kmp, lăsând fermierii din zonă fără activitate, ceea ce a dus la demararea unor programe guvernamentale de relocare a populației.

 

4 November 2016