Cei mai mulţi dintre cei care îşi construiesc o casă o fac cu gândul de a îmbătrâni acolo. Totuşi, in Romania, aproape nimeni nu se gândeşte la momentul construcţiei să îşi pregătescă locuinţa pentru momentul în care mobilitatea le va fi îngrădita de vârstă. În restul lumii însă, există programe speciale şi o întreagă nişă dezvoltată pentru a construi sau a modica orice clădire în aşa fel încât ea să fie potrivită pentru persoane de toate vârstele.  

31322-aging-in-place.jpgPotrivit AARP, o importantă fundaţie din SUA care reprezintă drepturile celor trecuţi de 50 de ani, mai mult de jumătate dintre persoanele născute între anii 1960 şi 1980 vor să îmbătrânească acasă şi nu iau în calcul transferul către o instituţie specializată, la bătrâneţe. Domeniul construcţiilor şi domeniile conexe au preluat rapid această informaţie şi au transformat totul într-un subiect de actualitate, intens exploatat. Aşa a apărut termenul de design universal, cel care se preocupă de amenajarea locuinţelor sau instituţiilor astfel încât acestea să corespundă nevoilor persoanelor de toate vârstele.

Americanii numesc intreg acest procedeu „aging in place”. Chiar dacă pentru România poate să pară mai degrabă un moft, acest tip de design este mai mult decât un concept arhitectural. Este un mod de a construi pentru copiii care vor ajunge să îşi cheme părinţii la ei acasă, pentru a-i îngriji la bătrâneţe. Este util pentru bunicii care au grijă de nepoţi şi strănepoţi. Este vital pentru cei care se luptă sau au grijă de cineva suferind de boli cronice. Este o utilitate, nu un moft”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro  Tudor Ionescu, arhitect Art&Architecture Design.

Dar amenajările speciale nu ar trebui implementate doar la nevoie. De fapt, este mult mai ieftin ca ele să fie prevăzute în planul casei încă de la început.

Modificarea la nevoie poate să apară în orice moment. Chiar şi la scurt timp după construcţia casei. Astfel, dacă mobilezi şi utilezi totul şi într-un an, doi, îţi dai seama că trebuie să renunţi la toate investiţiile, apare sentimentul frustrant de risipă şi lipsa de viziune. Pentru o persoană imobilizată în scaunul cu rotile, de exemplu, modificările care trebuie făcute în casă pot ajunge la ordinul miilor de euro, în funcţie de cum a fost aranjată casa iniţial”, continuă Tudor Ionescu.

Prizele, întrerupătoarele, uşile şi holurile au nevoie de o atenţie specială

În momentul în care încep lucrările de design universal, proprietarii trebuie să facă un execiţiu de imaginaţie. Ei trebuie să se pună în pielea persoanelor cu afecţiuni, să treacă prin casă şi să vadă unde ar trebui făcute schimbările. Dar în linii mari, caracteristicile cheie ale designului universal sunt:

  • Măcar o intrare fără scări, fie în faţă sau în spatele casei, făcând accesul facil persoanelor imobilizate în scaun cu rotile
  • Uşi şi holuri largi. O uşă de cel puţin 90 cm este perfectă nu numai pentru un scaun cu rotile, dar şi pentru operaţiuni precum mutatul mobilei. De asemenea, un hol mai lat de 1m. permite o flexibilitate mai mare la mobilare
  • Construiţi pe un singur nivel, în măcura în care acest lucru este posibil. Lipsa scărilor face viaţa mai sigură atât pentru copiii cât şi pentru bătrânii din casă
  • Prizele şi întrerupătoare montate la îndemână. Persoanele imobilizate în scaune cu rotile pot folosi doar întrerupătoarele montate la o înălţime de cel mult 1,20m, iar prizele trebuie poziţionate la o înălţime cuprinsă între 45 – 60 cm.
  • Mânere uşor de folosit: cele care presupun răsucire pot face manevrarea dureroasă pentru persoanele cu afecţiuni.

 CITEȘTE ȘI: Construcţia casei: află şi evită greşelile care te pot costa o avere


15 August 2013