Mai mult decât imobiliare!
 
Mareste fontul | Trimite pe yahoo messenger | Trimite pagina unui prieten | Printeaza pagina

ZAI la o cafea cu DRAGOȘ DRAGOTEANU

Publicat: | Autor: Mihaela Ochiană, IMOPEDIA.ro | Numar afişări: 3263

Invitatul lui Răzvan Muntean la ZAI la o CAFEA a fost Dragoș Dragoteanu, președintele EUROEST. Rolul agentului imobiliar și felul în care piața conștientizează rolul acestuia, poate fi sintetizat in exemplul urmator, oferit în cadrul discutiei la o cafea: 

"Când te duci la un doctor și ai o problemă spune în cateva minute "băi, asta este problema ta, ia două injecții și gata, te-ai făcut bine!". Omul e foarte mulțumit, pleacă acasă și zice: "Da dom'ne, cât costă?" / "Atât’". Dacă te duci la douăzeci de doctori și pierzi douăzeci de zile ești mai câștigat? Nu! Dar mentalitatea românului când are de-a face cu un agent imobiliar: "eu vreau să transpire omul pentru mine!". Poate eu sunt bun si nu mai trebuie să transpir, poate am transpirat înainte!"


Razvan Muntean si Dragos Dragoteanu


BUNĂ DIMINEAȚA!

Răzvan Muntean (RM): Bună dimineața, Dragoș! Ai băut prima cafeluță de dimineață?

Dragoș Dragoteanu (DD): Bună dimineața! LA 05.30 – 06.00 BEAU CAFEAUA. CEL TȂRZIU LA 06.30 SUNT ȊN PARC.. merg în parc indiferent dacă plouă, ninge, e viscol samd. ESTE ORA MEA CU MINE. Mă gândesc, mă plimb, merg repede. Este ora mea cu mine în care îmi pun gândurile la punct. Mă gândesc ce am de făcut în ziua respectivă, mă gândesc cum să îmi fac viața mai frumoasă, cum să îmi fie bine. 

 

RM: Apropo de viață, din câte știu tu nu provii dintr-o familie extrem de înstărită și din câte stiu ai crescut pe picioarele tale

DD: Familia mea a fost înstărită în sensul în care părintii mei au fost ingineri agronomi. Nu mi-a lipsit nimic… dar atunci când am venit în București și m-am apucat de afaceri am plecat de la zero.

 

RM: Ȋn momentul de față te simți împlinit?

DD: Foarte implinit! Sunt împlinit pentru că sunt bine cu mine în primul rând și asta contează cel mai mult în fața oricărui client, în fata oricărei sume de bani, în fața oricărei realizări profesionale.

 

DE LA COPILĂRIE LA MANAGEMENT DE SUCCES

RM: Cum a fost copilăria și adolescența lui Dragos Dragoteanu?

DD: Un copil fericit, un copil caruia îi plăcea să se joace, un adolescent ambițios, care se simțea liber, care avea visuri, care își dorea să vadă lumea și care a văzut-o în mare parte între timp. Ceea ce am realizat pe parcurs este că dacă vrei sa realizezi ceva, trebuie să și muncești pentru acel vis.

 

RM: De când ai început să muncești?

DD: AM MUNCIT DE LA 6-7 ANI. Părinții mei, fiind ingineri agronomi m-au pus la treabă. Am mai spus și declar public, (nu am niciun fel de rușine să spun), că m-au pus să cresc porci. Pe vremea lui Ceausescu aveam mii de lei banii mei (cand mia de lei era o sumă mare). Părinții mi-au spus: dacă ai performanță, o parte din bani sunt ai tăi. Și eu făceam performanță de mic.

 

RM: Te-au motivat...

DD: Da, ei m-au motivat. Atunci mi-am dat seama că banii se câștigă greu, au o mare valoare și cu ei poți să realizezi niște lucruri pe care ți le dorești.

 

RM: Ai aplicat metoda asta inclusiv în zona de business, catre angajații tăi? Sau, mergem mai departe… către copiii tăi?

DD: Am încercat și către copiii mei, și către angajați. Cred ca am fost mai permisiv cu copiii, mult mai dur cu angajații pentru că cred cu tărie că în domeniul businessului, DACĂ VREI SĂ FACI PERFORMANȚĂ, TREBUIE SĂ FII PUȚIN EXTREMIST. Adică să duci performanța la cel mai înalt nivel, să știi ce să le ceri oamenilor, să fii un model pentru ei și până la urma să fii în fruntea lor și ei să te recunoască drept lider, nu numai pe baza performanțelor personale. Altfel nu te urmează și consideră că nu au ce învața de la tine.

Respectul poți să îl câștigi dar poți și să îl impui. Eu cred că am folosit ambele metode pentru că unii oameni nu înțeleg să respecte anumite reguli decât dacă le impui chestia asta. N-am avut nicio problemă să le impun oamenilor din subordinea mea regulile pe care știam că trebuie să le am în firmă. A fost o mică dictatură. Dacă cineva îmi spune că există firmă în lumea asta unde să nu fie dictatura economică, îi spun că vorbește ca să nu adoarmă.

 

RM: Dă-mi te rog câteva exemple de măsuri pe care le luai în agenție.

DD: De exemplu, închipuie-ți că aveam 100 de oameni, inclusiv cei din provincie care veneau din când în când la noi. Pot să îți confirm că i-am întrebat la ce ora vor să vină la serviciu. Ei au zis: 08:30. Alții au spus 08:45. Eu am zis ora 09:00 – am mai pus un sfert de ora de la mine dar am spus că persoana care întârzie îmi dă 100 lei pe loc. Dacă nu, pleacă din firmă. Am avut oameni care m-au reclamat la instituții publice, am avut articole în ziar care scriau despre mine că sunt dictator, că sunt un nemernic. Dar, în momentul în care au fost de acord cu programul iar eu le-am dat și în plus, ei au uitat chestia asta. Așa este românul; spune sau face numai ce îi convine în principiu. Când trebuie să respecte niște reguli, nu le respectă.

Ȋți mai dau un exemplu: majoritatea românilor – inclusiv eu din când în când -  dacă sunt în România, mai încalc câte o regulă – de circulație. Dacă am ieșit în străinătate, s-a terminat.

Revenind la suta de lei încasată de la cei care întârziau: puteam să iau prăjituri cu acei bani și să le dau colegilor sau puteam să cheltui pe diverse chestii luate pentru firmă. Nu aveau un scop anume. AVEAM O BUCURIE SĂ ÎI IAU CELUI CARE GREȘEA BANII RESPECTIVI CA SĂ SIMTĂ CĂ A GREȘIT.


RM: Era un proces de educare...

DD: Da, era un proces de educare forțată (dacă vrei) prin care eu mă impuneam în fața lui prin regulile pe care el le acceptase anterior. Mi se pare corect ca în momentul în care am stabilit împreună niște lucruri să ne ținem de ele. Așa cum eu eram primul sau al doilea în firmă, dacă ei nu veneau la ora 09:00, era problema lor personală și trebuia să răspundă pentru chestia asta.

RM: Răspundeau pecuniar în prima fază… exista și un cartonaș roșu la un moment dat?

IMG 4636

DD: cartonasul roșu era dacă nu dădeau banii. Am avut oameni buni pe care i-am dat afara. DAR EU ȚIN MAI MULT LA CARACTER DECAT LA OMUL CARE SE CREDE SUPERIOR ȘI CARE CREDE CĂ PESTE ANUMITE REGULI FACE CE VREA. Poate să facă în firma lui așa dar în firma mea nu făcea asta.

 

RM: Ședințele de dimineață erau renumite la tine. Descrie-le puțin te rog

DD: Ședințele la mine erau foarte directe. Pot să spun că nu mă duceam la nicio ședință nepregătit. Aveam cel putin 2-3 teme de dezbatere generale sau punctuale, cu exemple concrete, cu cazuri din firmă, despre oameni, despre clienți, despre problemele dintre oamenii mei și clienți, despre tipurile de tranzacții și problemele lor. Oamenii aveau ce învăța. Uneori erau zilnice, uneori erau din 2 în 2 zile, alteori pe bază de nevoi. Sigur când veneau colegii mei din provincie, (când aveam filiala în provincie), ședințele erau stabilite cu o săptămână înainte ca să poata să vină și ei. 


RM: Care erau temele? Erau rapoarte de vânzări? Cam ce gen de discuții erau?

DD: Povești. Povești concrete din care aveau ce invăța. Cazuri despre clienți, cazuri despre abordările anumitor clienți, despre cum să nu facă greșeli. Generalități nu discutam. Discutam chestii punctuale și abordări ale lor. Ei ridicau probleme pe care împreună cu colegii mei încercam să le definim, să găsim soluții pentru ele. Nu era pierdere de timp. PENTRU MINE ȘEDINȚA ERA UN PUNCT FOARTE IMPORTANT PE ORDINEA DE ZI PENTRU CĂ SUNT CONVINS CĂ OAMENII PLECAU CU CEVA DE ACOLO. ACESTA ERA ATUUL MEU ȘI AVANTAJUL LOR.

Eu pot să afirm cu tărie că am facut educație imobiliară pentru agenții mei. Un agent care nu a fost educat înseamnă că este neperformant, ori nu mai este in domeniu.


RM: Ai câțiva agenți pe care îi vezi acum cu businessuri mari în piața imobiliară și care știi că au plecat din mâna ta?

DD: Agenți foarte mari, nu știu, dar medii și mici cu siguranța sunt multi. Și sunt mândru de chestia asta cu toate că atunci nu puteam să accept faptul că un om poate sa devină liber invățând meserie de la mine, eventual luând o parte din baza de date si de clienți. Au fost și astfel de cazuri. Și-au făcut propriile businessuri și le merge bine sau binișor. Chestia asta în timp mi-a consolidat mie poziția de om care a făcut educație sau care a făcut formare în domeniul imobiliar. Chestia asta m-a mulțumit.

 

RM: Ce ți-ai dorit când ai trecut din zona adolescentină în zona adultului Dragoș Dragoteanu?

DD: Să fac bani. Am terminat Institutul Agronomic Nicolae Balcescu, Facultatea de Medicina Veterinară și Zootehnie – secția Zootehnie. Nu am profesat niciodată. Am rămas repetent un an; anul III – IV pentru că m-am apucat de afaceri. Eram în anul 1991. Nu mi-am luat diploma de facultate chiar dacă am terminat-o. Am avut premii naționale la facultate la Biochimie chiar dacă am rămas repetent. Oscilam de la plus la minus.

 

RM: Erai premiantul-repetent :)

DD: Exact, eram PREMIANTUL REPETENT ȘI MI-A PLĂCUT FOARTE MULT STATUTUL ACESTA. Nu am profesat niciodată în domeniu. Imediat m-am apucat de afaceri în contextul în care făceam bișniță în China și Polonia cu produse aduse de acolo. Dacă cineva nu iubește acest cuvânt “bișniță” și dacă simte că îl jignește cineva spunându-i că este bișnițar de case, să-i transmită salutări. Cel care are această mentalitate este un retardat.

Imediat dupa Revoluție eu mă numeam om de afaceri mare pentru simplul fapt că știam să fac bani din nimic. Vindeam în târguri, vindeam în consignații. Vindeam pe oriunde puteam. La prieteni. Prin căminele studențești mă duceam din ușă în ușă. Chiar dacă părinții mei erau persoane de conducere în Câmpulung Muscel, eu nu aveam nicio problema să bat la ușă și să întâlnesc oameni care nu aveau nivelul meu intelectual sau material, să le vând și să le iau banii. Eram om de afaceri.

 

RM: Ȋn imobiliare care a fost pasul care te-a determinat să zici: aceasta este o cariera?

DD: Am luat un etaj dintr-o casa in 1992. O casă foarte veche, dărăpănată. Am renovat etajul iar în 6 luni l-am vândut vecinului de la parter la sumă dublă. Atunci am zis: acesta este un business. După aceea, încet, încet am început să tranzacționez diverse imobile. FĂCEAM BIȘNIȚĂ CU IMOBILE. De la pufoaice, espadrile, geci de piele, am trecut la imobile. Este exact ca la acțiuni. Cei mai bogați oameni din lume au facut bișniță cu produse, cu creativitatea lor, cu serviciile lor sau cu acțiuni.

 

FAMILIA SI IMOBILIARELE

RM: Cum s-a împăcat meseria cu viața de familie?

DD: Aici este o problemă pe care îmi place să o dezbat. Mi-aș dori să învețe câte ceva cei care ne ascultă din experiența mea. După 20 de ani de căsnicie am divorțat. Ulterior, în timp, m-am întrebat de ce am făcut-o. Pot să îți spun că, cu siguranță latura profesională a fost una din cauze, pentru că mi-am dat seama că alergam foarte mult după bani, că am pus de multe ori clienții înaintea copiilor mei, înaintea familiei, înaintea mea.  NU VĂ RECOMAND DRAGI COLEGI CARE LUCRAȚI ȊN IMOBILIARE SĂ FACEȚI ACEST LUCRU. S-AR PUTEA SĂ VĂ PIERDEȚI FAMILIA ȘI LA UN MOMENT DAT BANII NU MAI REPREZINTĂ NIMIC. Dacă as face câțiva pași în urmă aș schimba câte ceva. Aș face un program astfel încât numai în cazuri excepționale aș ține telefonul deschis pentru un anumit client dacă este o tranzacție care ar trebui să se realizeze instantaneu. Altfel, pur și simplu aș închide telefoanele după ora 7 seara. Nu aș mai răspunde la niciun telefon. Este o metodă sănătoasă ca să mergi înainte pe termen lung. Oricum, după punctul meu de vedere, după 20 de ani de imobiliare, pot să vă spun că am obosit. Nu mai aveam entuziasmul de dinainte, nu mai simteam bucuria câștigării banilor sau a încheierii unei tranzacții așa cum o făceam când eram mai tânăr. Ȋn momentul în care am revenit la mine, la bucuria vieții, la lucrurile care contau cu adevărat, mi-am dat seama că banii nu sunt cei mai importanți. Și nici imobiliarele. Dacă vreți să vorbim numai despre imobiliare, pierdem timpul. Sunt lucruri mult mai importante în aceasta lume, în această viață, decât imobiliarele.

RM: Ideea este cum le așezi pe fiecare și cum le prioritizezi în anumite momente astfel Ȋncât, per ansamblu, să te bucuri de toate vacanțele pe care ți le-ai dorit de când erai mic, astfel încât să ai un ban în buzunar pe care l-ai făcut tot din zona imobiliară.

DD: ÎN MOMENTUL ȊN CARE NU AI GRIJA ZILEI DE MÂINE, NU AI DATORII LA BANCA, ȘI NU TE SUNĂ UNII ȘI ALȚII SĂ ȊȚI CEARĂ BANII PE CARE ȊI DATOREZI, POȚI SĂ TE CONSIDERI UN OM LIBER ȘI SĂ TE BUCURI DE TINE. Ȋn momentul în care ai de rezolvat niște chestiuni financiare urgente, nu prea ești un om liber.  Depinzi de banii respectivi, de niște tranzacții și atunci devii sclavul datoriilor sau sclavul banilor sau sclavul visurilor pe care nu ți le-ai îndeplinit încă.


RM: Ai un vis pe care nu l-ai îndeplinit încă?

DD: Sigur că am, totdeauna am avut; VREAU SĂ AJUNG PRIMARUL GENERAL AL CAPITALEI... la un moment dat, nu acum. :))

 

RM: Am văzut pe marile stadioane ale lumii un steag imens al României pe care scria EUROEST. Bănuiesc că dincolo de marketing e și patriotism. De unde vine acest patriotism?

DD: Era și patriotism adevarat, era și o formă ascunsă de marketing. Una dintre cele mai mari bucurii ale mele a fost că am reușit să călătoresc cu echipa naționala de fotbal în avion cu tatăl meu și cu fiul meu la cele mai importante campionate la care a participat România și la meciurile cele mai importante din străinătate. Am zis că dacă tot merg și am această oportunitate, trebuie să merg cu cel mai mare steag care există în România. Am făcut un steag la Decorativa SA și am zis; hai să se vada că e al meu.

 

BREASLA IMOBILIARA

RM: Hai să intrăm puțin în zona de profesie pentru că experiența ta este extrem de valoroasă pentru cei care ne ascultă și ne văd în acest moment. Vorbeai de bișniță ca un fenomen natural în evoluția omului de vânzări. Ce înseamnă agentul imobiliar în ochii celui de pe stradă?

DD: Din punctul meu de vedere agentul imobiliar este un jolly joker pe piața imobiliară. Poate să inlocuiască pe oricine. Poate să înlocuiască gândirea cumpărătorului, mentalitatea vânzătorului, notarul, poate să fie agent imobiliar, poate să fie orice astfel încât să iasă tranzacția. Este bun la toate. De aceea și spun că, UN AGENT IMOBILIAR DE SUCCES POATE SĂ VANDA ORICE ULTERIOR – de la mașini, ace, brice, %^&%$, avioane. Orice. UN AGENT IMOBILIAR DE SUCCES ESTE UN VÂNZĂTOR REDUTABIL PE ORICE PIAȚĂ. Are abilitatea să vadă de sus o tranzacție, să identifice problemele și să se implice în ele prin specialiști astfel încât să le rezolve la timp și util pentru finalizarea tranzacției. Nu trebuie să fie el specialistul.

Am încercat să îi învăț și pe colegii mei. Cred că în mare parte am reușit pentru că aveam tranzacții foarte mari, (sute de mii sau milioane de euro), în care eu nu vedeam vânzătorul, nu vedeam cumpărătorul iar banii intrau în conturi. Asta mi se pare performanță în domeniul imobiliar. Nu era numai performanța mea și a firmei, era performanța oamenilor pe care eu i-am trainuit, care știau ce au de făcut. Dovada este că ulterior și-au facut firme și au reusit să facă și tranzacții în continuare. Aceasta este cea mai bună dovadă.

 

RM: Ai fost un autodidact în mare parte sau ai încercat să preiei din alte industrii?

DD: Nu prea aveam ce să învăt chiar dacă am fost la mici cursuri de specializare în Statele Unite. Trebuie să înveți pe pielea ta, din greșelile tale sau, dacă esti băiat deștept, din greșelile altora. Din păcate, în acest domeniu nu sunt mulți care sunt dispuși să își împărtășească din experiențele pozitive sau negative astfel încât să ai ce învăța. Eu sunt unul dintre cei care pun cărțile pe masă și nu am nicio problemă să găsesc în ceilalți bucuria de a identifca prin mine chestiunile importante care contează în imobiliare și în tranzacțiile de imobile.  

Ȋn anii 2000 am adus traineri din Israel  pentru cei mai buni oameni ai mei pentru care am plătit 5000 euro/zi. Traineri exclusiv pentru firma EUROEST. Cred că sunt 30-40 de oameni care din punctul meu de vedere sunt foarte bine pregătiți. Pe lângă experiența acumulată la EUROEST și tranzacțiile încheiate la mine, au reușit să identifice și alte aspecte – unele foarte importante – în detaliu, prin trainer străini, respectiv din Israel. Aici pot să confirm că evreii sunt cei mai buni în vânzări. N-avem nimic de ascuns în chestia asta. Sunt mai buni ca noi, sunt poate cei mai buni din lume. Ce m-a bucurat în decurs de o săptîmână cât a durat acel training a fost faptul că ei și-au dat seama că EUROEST-ul este la un anumit nivel. Au avut bucuria să constate că oamenii de vânzări din imobiliare din România sunt foarte buni și că ar putea face față cu brio în alte piețe.

 

RM: Mulți își pun problema: "De ce să investesc într-o echipă? Dacă agentul respectiv pleacă apoi din firmă și îi învață pe alții... pe banii mei?"

DD: Ȋți spun o chestie intimă: anul trecut am fost într-un pelerinaj în care mergeam între 25 – 30 km pe zi cu rucsacul în spate.  Și m-am întrebat după ce m-am urcat în avion și m-am întors acasă: ce ai invățat? AM ȊNVĂȚAT CĂ ȊMPREUNĂ AJUNGI MAI DEPARTE. SINGUR, POȚI SĂ MERGI MAI REPEDE. Depinde ce îți dorești; dacă vrei să ajungi mai departe, mergi singur. Daca vrei să ajungi mai departe, mergi împreună cu cineva. DACĂ VREI, ȊN PIAȚĂ IMOBILIARĂ, POȚI SĂ CȂȘTIGI MAI MULȚI BANI. SINGUR, CȂȘTIGI MAI REPEDE DAR NU AJUNGI PREA DEPARTE.


RM: De ce în momentul de față nu avem o breaslă care să ne reprezinte cu adevarat?

DD: Nu numai domeniul imobiliar are această problemă. Toate domeniile din România și românii în general au această problemă.

 

RM: Totusi, evaluatorii au reușit să își facă asociație, iar acea asociație a ajuns chiar în partea legislativă.

DD: Te contrazic. Cele mai mari cazuri de corupție au în spate evaluări. N-am auzit ca ANEVAR să se ducă și să apere un evaluator și să spună; evaluatorul acesta avea reperele acestea de piață și din cauza asta a dat aceste cifre...

Să revenim la imobiliare. Nu poți să faci o asociație profesională mare pentru că oamenii nu au această mentalitate și le convine momentan soluția individuală. Ar trebui să știe de mic faptul că intr-o echipă poți să faci lucruri mai bune. Echipa te poate ajuta, te poate susține în momentele grele. Este normal să faci parte dintr-o echipă. Din punctul de vedere al individualismului, al egoismului profesional, oamenii au bănuți sau bani, sau mai mulți bani. Și spun: "de ce să mă implic eu în asociația asta, că nu-mi trebuie. Trebuie să ma duc acolo, pierd timp. Mai bine stau acasă, mai bine nu fac nimic, mai bine dorm. Mai bine fac orice, dar nu mă duc acolo". Omul nu este motivat și nici nu are cultura de business să facă parte dintr-o asociație. Ȋn condițiile astea, orice eforturi se fac în România, românii au acest primitivism în domeniul comercial și nu-și văd decât propriul interes. Este exact ca atunci când un proprietar de apartament închide ușa și nu-l interesează că pe casa scării este mizerie, că în fața blocului nu știu ce se întâmplă… Ăsta este românul. Este o mentalitate balcanică de care nu vom scăpa prea curând și cred că este nevoie de 2-3 generații.

Nu știu în ce măsură în acest moment educația din școlile primare sau licee se bazează pe comunicare, se bazează pe apartenență -  un cuvânt pe care românii nu îl înteleg. Apartenența față de o comunitate. Nu implică numai drepturi. Implică și obligații. Și atunci trebuie cumva să susții comunitatea pentru că într-un fel sau în altul, oamenii dinaintea ta au făcut ceva pentru tine. – așa cum am facut eu educație. Acum, eu aș pune altă întrebare foștilor mei colegi: voi faceți pentru oamenii voștri ceea ce am făcut eu pentru voi? Faceți educație imobiliară sau nu vă interesează decât buzunarul vostru? Dacă se uită în oglindă și sunt sinceri măcar față de ei, spun NU. Și atunci eu le spun: da, vei merge singur în continuare dar nu vei ajunge departe. Aici este diferența.


RM: De ce in momentul de fată dintr-o masă de atâția agenți, nivelul de implicare este mic.

DD: Ȋți dau doua repere pe care ar trebui să le avem în vedere:

Oamenii care lucrează încă în acest domeniu; nu există organizații patronale și organizații profesionale. Trebuie să existe o singură comunitate. Nu contează că ești patron sau că ești angajat la patron.

Al doilea reper; cel care este angajat este de fapt un mic patron pentru că după ce este trainuit în firmă sau în momentul în care lucrează în colaborare, sub umbrela unei firme, el pleacă pe teren. Când pleacă pe teren, ce face? Ia cunoștințele cu el și acționează singur. Este practic propriul lui patron și știe că dacă încheie tranzacția va lua un comision mai mare sau mai mic.

Este practic un mic patron. Nu îi spune în timpul tranzacției proprietarul sau patronul ce are de făcut. El ar trebui să știe ce are de făcut. Din punctul meu de vedere, acela este un agent imobiliar bun când nu ia doar niște sfaturi de la proprietar și acționează independent, având încredere în el și în cunoștințele lui astfel încât să ducă tranzacția la bun sfârșit.

 

RM: Cum vezi cele două variante respective autoreglementarea și reglementarea în zona imobiliară?

DD: Nu există autoreglementare. Există regmementare a statului la inițiativele comunității locale. Ȋn momentul în care sunt multe probleme într-o comunitate, o mână de oameni cu inițiative și care cunosc domeniul, se stâng, își bat capul, consumă timpul, energie și bani și vin cu un proiect legislativ. Ȋn momentul  acela statul poate să constate dacă este bun sau nu, să îl aprobe sau nu.

Statul are capacitatea să analizeze orice și să dea orice reglementare care să fie în favoarea unei piețe și care aduce mai mulți bani la buget. Este interesul oricărui demnitar să aduca mai mulți bani la buget.

 

RM: Concret, cum vezi acest demers?

DD: 10 patroni de firme mari să spună; astea sunt problemele, astea sunt soluțiile, așa vedem noi piața, plătim un avocat bun, se ocupă de chestia asta, mers la 2-3 parlamentari care să susțină un proiect de lege și de acolo dezbateri. Dacă vrei să ajungi la destinație, nu contează cât de lung este drumul. Drumul poate fi anevoios dar dacă chiar vrei, trebuie să faci efortul acesta.

 

IMPLICAREA STATULUI

RM: Ce a înțeles statul din ceea ce trebuie să facă un agent și unde se oprește cumva răspunderea agentului a fost total greșit înțeleasă de către stat.

DD: Ne uităm în oglindă, fiecare dintre noi și spunem: am furat statul român? Dacă un agent imobiliar din România îmi spune că nu a încasat bani la negru dintr-o tranzacție, eu îi spun: te minți singur. Dacă vrei să te minți frumos, minte-te în continuare. Piața imobiliară respectiv brokerajul imobiliar are un procent de evaziune fiscală mare, mai mare decât media românească. 

Pot să înțeleg asta pentru că am lucrat în domeniu. Ideea este unde vrei să te opresti. Poți reglementa și asta, dar atâta timp cât românii se prostituează și spun că nu plătesc comision mai mult de 1-1.5% maxim 2%. Dacă agentul imobiliar ar încasa minim 3% comision la orice tranzacție el nu ar avea nicio problemă să plătească 16% la stat pentru că știe, că, dacă nu primește 3%, orice vânzător sau cumpărător care vrea să fure statul îi propune agentului agentului imobiliar să facă tranzacția fără să facă factură. Și atunci, agentul imobiliar spune ,,decât să nu iau nimic, mai bine iau 1,5% sau 2%." Deci, evaziunea fiscală este din toate părțile. Ne uităm oriunde în piață. Dacă cineva îmi spune că nu a făcut evaziune fiscală în brokeraj imobiliar, eu îi întorc spatele si plec.

Deci, totul ține de comision, de evaluarea comisionului. Dacă ar fi mai mare și românii ar spune:,, hai să nu mai furăm statul, hai să dăm 3%’’. Aici ar putea intra în vigoare o lege care sa zică: ,,o casă nu poate fi tranzacționată decât printr-un broker, alegeti brokerul’’.


RM: Poti face asta la nivel legislativ?

DD: De ce nu?A! Nu se vrea tranzacționarea prin broker, dăm bani la notar, direct, chiar dacă tu te-ai întâlnit direct pe stradă, cumpărător cu vânzător.

 

RM: Asta ca un fel de comision pe care oricum l-ai fi platit. Ca o taxa notarială

DD: Da. Și atunci omul spune ,,decât să nu beneficiez de serviciile unui broker, mai bine beneficiez, sunt sfătuit, mă consult cu cineva, îi dau un comision, eu știu că el îmi dă factură, știu că se plătesc impozite și taxe pe banii respectivi’’. Agentul imobiliar știe că își ia cu adevărat banii fără să fie păcălit de cumpărător și vânzător și atunci toată lumea ar fi mai bine.  Românul spune, ,,eu mă pricep la toate” și nu apelează la un agent imobiliar, întrebând prieteni, familia.

 

RM: Asta se face ca practică financiară în general, să-și economisească un buget sau pur și simplu pentru că nu are încredere în agent?

DD:  Și, și! Dar este mai mult mentalitatea sa de mic si anume:,,tu ești băiat deștept și descurci în toate’’. Dacă ai o problemă cu dinții, nicio problemă, te duci la stomatolog, dacă ai o problemă la mașină o mai repari, cu ranga, cu un ciocan, dacă ai o problemă în piața imobiliară, nu ai cum să nu te descurci pentru că oricine știe imobliare. Aici mă bufnește râsul. Cei care spun că se pricep în imobliare, în principiu sunt undeva între 2% și 4% din piață.

 

RM: Din piața de agenți?

DD: Din piața de agenți.

 

RM: Deci dacă piața de agenți este undeva la 6-7 mii de persoane……

DD Eu zic că este undeva la peste 20.000 de agenți.

 

RM: Agenți activi?

DD: Agenți activi, dacă îi considerăm și pe cei din provincie, eu zic că sunt minim 20.000 de agenți. Eu spun că între 2% și 4% sunt agenți desăvârșiți care știu imobliare. Eu aș face un sondaj de opinie și aș întreba un agent imobiliar: "Ce reprezintă luxul pentru tine?”. Vom vedea o multitudine de variante de răspuns dar marea lor majoritate nu au nicio tangență cu luxul. Câte banere făcute de agenți vedem :,, Imobil de lux!’’ sau ,,Apartament de lux’’! Chiar dacă sunt pe șoseaua Alexandriei, fie că sunt în Drumul Taberei. Prima condiție a unui imobil este locația. A doua condiție este locația. A treia este tot locația. Burj al Arab poate fi făcut aici pe Bd. Unirii sau pot sa îl fac în Rahova. Dacă îl fac în Rahova nu prea mai e lux. Dacă este pe Bd. Unirii mai este cum mai este, dacă este pe malul mării, în golf, cu vedere asupra Dubaiului atunci pot spune că este lux.

 

RM: Hai să revenim puțin la ce s-a întâmplat prin anii 2000 cand a fost o primă inițiativă de a se crea o asociație profesională. Și a intervenit statul care a zis că dăm un OG 3./200. Tu ai ai fost călăul acelei ordonanțe.

DD: Da, eram președintele Asociației Române a Agențiilor Imobiliare (ARAI) și am fost pus acolo pentru că eram un tip corect și foarte principial și am spus că dacă ceva este ilegal, atunci trebuie anulat. Și OG 3/2000 s-a anulat după 18-24 luni de luptă în justiție.

 

RM: Fără să iei în calcul și varianta corectării acesteia

DD: Nu am luat în calcul chestiunea asta.

 

RM: Regreți acum?

DD: Sigur! Piața trebuia reglementată și trebuie reglementată. Eu spun chestia asta. Dar atunci aveam drept alternative să fiu pus acolo pentru a corecta ceva, pentru a demonstra că este ilegal și a anula OG 3/2000 sau a merge pe burtă și a face ceva incorect și a încerca reglementarea pieței cu mai mult sau mai puțin succes, fără să știu care este șansa.


RM: Dacă ai fi acum în anul 2000 ce ai face?

DD: Cred că m-aș da peste cap să găsesc  o soluție, alternativă, astfel încâ să modific OG 3 astfel încât să rămână funcțională.

 

RM: Mda... și era un moment bun

DD: Era un moment bun. Da. Oamenii erau mai uniți. Știi că eu am ținut prin intermediul tău un speech: ,,Cum să învingi criza!’’. Acum dacă mă mai inviți o data, o să țin un speech mai bun, "Cum să eviți criza". Dacă îmi spune cineva că, criza, a fost declanșată de agenți, mă bufnește râsul, nu are nicio treabă. Criza a venit din SUA, vine din piața americană și din cauza bancherilor.


RM: Ca fenomen, într-adevăr vine din afară, dar ca amploare a fenomenului în România? Dacă întrebi agenții, vor spune ,,noi ne-am aliniat cumva la ceea ce făceau băncile care, dădeau o mulțime de credite". Dacă întrebi cumpărătorii sau vânzătorii vor spune ,, eu am întrebat agentul, care spunea "hai cumpără acum, va crește…!"

DD: Ai văzut tu mulți români care își asumă când o dau în bară? Nu. Asta spun și eu, dacă nu hrăneam noi peștii îi hrăneau alții. Adică, dacă nu eram noi agenți imobiliari erau alte personae care erau agenți imobiliari și cumpărătorii și vânzătorii erau aceeași și indiferent ce le-ai fi spus. La cum mergea piața atunci, ei ar fi mușcat din momeală. Și ar fi dat vina pe momeală. Nu?

 

RM: Aș vrea să punctăm ceva ce ai amintit mai devreme și anume relația dintre agent și client. Știe clientul în momentul de față ce trebuie să facă ce obligații are agentul într-o tranzacție?

DD: Nu știe și nici nu-l interesează. El vrea să încheie cât mai repede tranzacția. Dacă e vânzător să vândă cât mai repede la un preț cât mai mare dacă e cumpărător să cumpere repede la un preț cât mai mic, un apartament cât mai bun. Eu am următoarea filosofie despre agentul imobiliar: dacă agentul imobiliar mi-a adus clientul în bătătură merită pe loc 50% din job. Așa, numai că mi l-a prezentat: "bună ziua - bună ziua". Dacă eu îi prezint unui cumpărător un imobil numai că i-l arăt, îl duc în casă și zic ,,ăsta este apartamentul’’ , merită cel puțin 50% din comision, automat. Alții știi ce zic? "Păi ce ai făcut tu pentru mine? M-ai dus și mi-ai arătat un apartament!’’. El nu gândește, cât timp a pierdut să identifice apartamentul acela. Poate agentul e atât de bun încât nu a pierdut mult timp și a identificat apartamentul pe care eu mi-l doream și pe care eu îl voi cumpăra. Când te duci la un doctor și ai o problema spune "băi asta este problema ta, două injecții și gata, te-ai făcut bine!". Omul e foarte mulțumit și zice: "Da domne, cât costă?" / "Atât’". Dacă te duci la douăzeci de doctori și pierzi douăzeci de zile ești mai câștigat? Nu. Dar mentalitatea românului când are de-a face cu un agent imobiliar: "eu vreau să transpire omul pentru mine". Poate eu sunt bun si nu mai trebuie să transpir, poate am transpirat înainte!


RM: Dar acest gap dintre percepția celui din piață și a agentului nu poate fi micșorat printr-un mesaj clar venit din partea breslei: "uite domne, eu cam asta fac, în momentul în care îti aduc un client eu fac asta, asta, asta", o politică de informare cumva?!

DD: Se poate, dar clienții sunt în general superficiali iar agenții nu știu să comunice. Superficialitatea vine din faptul că el îi spune ""vreau asta asta asta și asta’’, dându-i numai câteva repere, foarte puțini sunt cei care spun exact, îti dau lista de cerințe pentru un apartament. Agentul imobiliar cade în plasa superficialității clientului și spune: "păi domne, mi-ai spus cam pe aici, aici, aici.’’. Păi nu-i așa, în imobiliare trebuie să-l tragi de limbă, cum se spune, pe cumpărător, să identifici exact nevoia lui, bugetul lui, dorința lui și să vii cu maxim 3-5 oferte pe care să i le prezinți. Prima s-ar putea să fie cea mai bună sau niciuna să nu fie bună. Asta ține și de noroc și de abiltățile agentului de a fi eficient. Pe de altă parte sunt și clienți foarte alunecoși care se răzgândesc din orice, care nu știu ce vor, care mint agentul imobiliar că au banii, dar nu au banii…..și acesta este un motiv pentru care m-am lăsat de imobiliare, nu mă interesează să mai fac tranzacții pentru că nu mai am neuroni să ascult clienti care nu știu ce vor, care își bat joc, care desconsideră agentul, care pur și simplu au și ei un bănuț și care vor să facă o investiție iar agentul este un neica nimeni. Eu înțeleg perfect statutul agentului imobiliar pentru că am trăit multe umilințe în domeniu, pentru că m-am prostituat să iau bani de la oameni care aveau bani, pentru că nu am reușit întotdeauna să identific caracterul omului, pentru că am avut încredere în oameni care s-au dovedit a fi ultimii oameni și țepe și probleme am avut în toți cei 20 de ani.


RM: Te-a marcat vreuna?

DD: Nu pot să spun că m-au marcat.

 

RM: Dar te-au urmărit de-a lungul anilor? :)

DD: Da, mi-au lăsat câteva riduri. Ce să-ti spun…, că sunt oameni care îți povestesc cum se duc la biserică, cât de credincioși sunt, cât de corecți sunt, semnează inclusiv contractul de comision fără să se uite la el și când vine să-ți dea banul zic "de ce să–ți dau banul?"..."pentru că ați cumpărat apartamentul sau ați făcut nu știu ce tranzacție’’…. "Și uite ați semnat aici chestia asta"… "Nu-i adevărat, eu nu–ți datorez nimic"... "Păi de ce?"... "Nu ai făcut nimic!"  Și atunci îți vine să-I dai un cap în gură sau să-l bați și înghiți sau te întorci cu spate și înjuri…


RM: ...sau te duci mai departe și-l acționezi în judecată.

DD: Eu nu am avut decât un singur proces când am pierdut în douăzeci de ani. Un singur caz. Oricine mi-a semnat contractul de comision, l-am acționat în judecată și am câștigat. Problema este de percepție a agentului imobiliar. Pentru că te simți pur și simplu  secătuit  să vezi că munca ta profesională, valoarea ta, inteligența ta este terfelită de un om fără caracter, care desconsideră meseria de agent imobiliar, dar în egală măsură a venit la tine să beneficieze de aceste serviciu, chiar a beneficiat, iar când trebuie să plătească spune pas.

 

RM: Cum poate fi înlăturată această mentalitate?

DD: Numai prin lege. Exact cum ți-am spus înainte.

 

PRACTICI IMOBILIARE

RM: Ca practică imobiliara există cele două mari practici pe care le tot vedem vehiculate în ultima vreme cea de intermediere clasică și cea reprezentare exclusivă. Tu ce ai preferat?

DD: Sunt de acord cu ambele, în funcție de caz, cu mențiunea să fie sub contract.

 

RM: Bun. E sub contract, dar acea intermediere nu-ți dă nicio garanție

DD: Răzvan, cel puțin 50% dintre agenții din piață, astăzi, dintre agenții activi, spun "am exclusivitate pentru imobilul X sau reprezint proprietarul sau cumpărătorul Y". De fapt ei nu au niciun contract, ei au o discuție cu cineva….

 

RM: Să zicem că am contract și ți-l arăt.

DD: Perfect. Vorbesc cu tine doar dacă ai exclusivitate. Altfel vorbesc și cu tine și cu alții.

 

RM: Unde suntem în 2017 ca piață?

DD: Ca volum suntem mult sub 1% din piața europeană. Și îți spun și de ce. Pentru că valorile imobilelor ce se tranzacționează în străinătate sunt de cel puțin 3-4 ori mai mari decât ce se tranzacționează în România. Este adevărat că numărul tranzacților este mai mic. Dar noi la nivel European nu existăm decât prin programul Prima Casă.


RM: A fost benefic acest program?

DD: Foarte benefic. Pentru că altfel erau zeci de mii de firme în faliment. De la firme de construcții la firme care vindeau cuie, firme care vindeau ciment și ce vrei tu până la agenții imobiliari.

 

RM: Oricum, cel puțin dezvoltatorii au învățat bine din criză și Prima Casă le-a servit-o destul de fericit.

DD: Uite să–ți spun ceva, cum cred eu că va merge piața imobiliară. Dragi colegi, închipuiți-vă o treaptă…..două….trei așa va merge piața imobiliara. Cerere…oferta. Deci piața va cere vin imediat dezvoltatorii care acoperă prin ofertă, apare altă cerere iarăși…așa va merge, nu va fi nici o decolare ușoară nicio aterizare. Din punctul meu de vedere piața imobiliară nu are decât un singur trend: ASCENDENT.

 

PREVIZIUNI

 

RM: Hai fi Silviu Brucan al imobilialelor…

DD: :))) Chiar așa de bătrân mă vezi?

 

RM: Asa de înțelept! :) Ce  se va întâmpla… peste douăzeci treizeci de ani...care va mai fi rolul agentului imobiliar în acea perioadă? 


IMG 4692DD: Rolul agentului imobiliar nu va fi atât de mare, în schimb va fi foarte mare rolul jucătorilor de bază din piață. Vor fi în România foarte mulți oameni bogați care nu se vor muta nici la Londra, nici la Paris, nici în Dubai, pentru că ei au familiile aici, au copiii aici, au părinții aici, au făcut bani aici știu să facă bani aici au stabilitate aici și veți vedea de exemplu case tranzacționate în Primăverii…5-10 milioane de euro care acum valorează maxim 1 -1.5 milioane de euro. De ce? Pentru că el spune: "eu vreau casa aia!" și metrul pătrat în Primăverii și eu aproximez că în următorii 10 ani va fi minim 10 mii euro. Metrul pătrat de vilă în Primăverii ca să ne înțelegem.



RM: Bun, vorbești de o nișă, până la urmă Primăverii e o nișă…

DD: Vorbesc de o nișă.

 

RM: Și grosso modo?...

DD: Păi grosso modo, prețurile vor crește în funcție de creșterea economică, în funcție de creșterea salariilor, în funcție de cum se mișcă piața neagră, mulți bani se tranzacționează pe piața neagra și de puterea statului în economie, pentru că dacă nu era prima casă, să nu avem niciun dubiu, piața imobiliară acum nu exista.

 

RM: Hai sa luam un scenariu: hai să luăm doi investitori, unul mediu care are 100 mii euro în buzunar și altul care are 500 mii euro în buzunar, mă refer la investitor nu la cineva care vrea să achiziționeze pentru utilizare imediată. Cum îi indrumi pe cei doi? 

DD: Păi în primul rând aș lua un imobil care are deja chiriași pe minim 4-5 ani de zile cu contract ferm. Adică în momentul în care am băgat banii încep să am încasări.

 

RM: Imobil nou sau vechi?

DD: Nu contează. Sunt și imobile vechi bune și imobile noi bune. În al doilea rând aș face o comparație: ce este mai rentabil rezidențial sau comercial. Dacă mă întrebi pe mine un spațiu comercial bun se pretează pentru investitorul care are 500 mii euro. Un apartament bun se pretează pentru investitorul care are 100 mii euro sau pe aproape.

 

RM: Cel care are 500  mii euro se duce spre un singur spațiu comercial și își pune banii într-un singur coș?

DD: Nu este o regulă. Dacă găsește un spațiu la 700 mii euro, dă 500 mii euro, mai ia 200 mii euro de la bancă și ia spațiul ăla mergând pe o singură carte. Dacă găsesște un spațiu comercial într-un bloc care nu are bulină pe Magheru, trebuie să-l ia instantaneu. Dacă își recuperează banii în 10 ani de zile. Dacă își recuperează banii în 20 ani de zile, pe baza unui contract ferm este evident că trebuie sa îl ia și așa. Dar dacă investiția se amortizează în mai bine de 20 de ani nu mai este investiție. 20 de ani înseamna 5% pe an, băncile nu vor da niciodată mai mult de 1% în acest interval sub nicio formă, deci asta înseamnă că printr-o investiție imobiliară câștigă de 5 ori mai mult. Ȋn condiția în care există siguranță pe baza unui contract ferm este clar un câștig. Eu personal nu intru în nicio investiție dacă nu câștig între 15% și 20% pe an.


BUSINESS CU PARCARI

RM: Tu ai investit în parcări. Spune-mi două cuvinte. De ce parcări?

DD: Păi am cel mai mare tarif din Europa de Est, mult peste alte țări, gen  Austria…

 

RM: :)) Probabil ca știi ce îmi ajung la urechi!

DD: Daaaaa :)). Le muțumesc tuturor celor care ma înjură și le spun că fac educație în domeniul imobiliar. Cu alte cuvinte, prieteni, dacă vi se pare că eu am băgat 6 mil de euro într-o parcare….


RM: 6 milioane de euro?

DD: Da, 6 milioane de euro într-o parcare. Voi nu aveți alternative și vreți să vă postați cu mașina la 5m de cabinetul medical, la 10m de oficiul bancar, la 20m de orice altă instituție. Faceți voi parcări si vedeți cum este.

Românul este comunist încă. Eu îi spun prietene, trăiești pe altă lume dar chiar trăiesti pe altă lume, tu vrei să ți se ofere tot și vrei să nu plătești nimic sau să plătești cât mai puțin, repet sunt încântat că lumea mă înjură... Ȋl rog pe toți să-mi adreseze mail-uri, mesaje și să mă injure.

 

RM: Ce grad de ocupare ai în parcări?

DD: 127%.


RM: Aaa! Deci un motiv în plus să colectezi bani și să continui investiția?

DD: Nu. Nu ai reținut bine! 127%

Adică eu lucrez și cu clienti abonați și cu clienți ocazionali. Atunci când nu sunt abonații care oricum sunt 100%, bag ocazionali. De aceea sunt 127%, adică peste capacitatea efectivă a parcării. Dar revin: primăria generală a capitalei oferă parcări cu 1.5  lei pe oră. Oricum sunt insuficiente. Știi cât este bugetul de anul acesta pentru parcări?  11 milioane de euro. Păi la nivelul unei primării cu peste 2 miliioane de locuitori și buget de peste 1 miliard de euro, să aloci 11 milioane de euro pentru parcări mi se pare o glumă. Sa facă locuri de parcare în subteran, în locurile adevărate, comerciale sau în locuri gen Centrul Vechi! Reține. Un loc de parcare ar costa minim 50 mii euro. Un loc de parcare! Peste tot în lume, primăriile mari  subvenționează aceste parcări, investesc sume enorme de bani, tocmai pentru a asigura locuri de parcare ori pe mine mă înjură lumea pentru că fac ceva ce nu a făcut primăria. Când își vor da ei seama că business-ul meu este privat și ei au alternative, adică pot să intre în parcarea mea sau să se ducă două străzi mai încolo și să nu plătească nimic atunci se vor lumina. Până atunci îi rog să mă injure.


RM: Atât timp cât ai 127% grad de ocupare, cred că aceste înjurături sunt mai mult așa la nivel de invidie...

DD: Nu  mă deranjează. Mă vezi stresat? :)))

 

RM: Nivelul de investiții în viitor va fi tot in domeniul parcărilor sau ai deja un nou plan?

DD: Exclusiv. Nu mă interesează decât parcări

 

RM:Ce locații cauți ca zone?

DD: Locație. Locație. Locație.

 

RM: Ce contează la o locație? 

DD: Acum vrei să dau din casă? :))))

 

INTREBARI/RASPUNSURI

RM: :)) ... Ai o întrebare din vechea întâlnire cu Ioana Preda și care spunea așa: "ce ar face Dragoș Dragoteanu dacă ar fi să reînceapă cariera sa de agent imobiliar, dar cu experiența de acum?"

DD: Bani mai mulți cu efort mai puțin. Aș ști ce aș avea de făcut, aș evita greșelile trecutului și aș fi mai eficient. Cred că aș fi mai flexibil cu oamenii și aș fi mai uman cu mine.

 

RM: În relația cu agenții imobiliari, cu angajații ce ai face? Ce ai schimba? Sau nu ai schimba nimic?

DD: Aș schimba niste lucruri, fără dar și poate aș schimba.

 

RM: Dar tot în direcția aceea spartană?

DD: Tot in direcția spartană pentru că altfel nu poți să faci performanță și depinde mult de conjuctura pieței. Dacă eu nu aș fi fost agresiv atunci ei nu ar fi câștigat banii pe care îi duceau acasă, eu nu aș fi făcut performanță în perioada de boom imobiliar.

 

RM: Dragoș Ȋți multumesc foarte mult și înainte să închidem o să te rog să adresezi o întrebare viitorului nostru invitat. Edi Uzunov, președintele Regatta. Îl cunoști foarte bine pe Edi și te aștept cu o întrebare deschisă acum.

DD: :)) Cât timp mai vrea să lucreze în imobiliare? Dacă nu s-a plictisit cu alte cuvinte.

 

RM: Tu, te-ai plictisit?

DD: Eu m-am plictisit de imobiliare. Da.

 

RM: O să te mai rog ceva: să-i adresezi invitația la o cafea unui coleg de breaslă sau fost coleg de breaslă al tău, care să vină la ZAI la o CAFEA!

DD: Da, sigur! Emil Giurgiu. Invită-l pe Emil Giurgiu. Știu că are niște investiții în domeniul imobiliar, nu știu în ce măsură se mai ocupă de tranzacții imobiliare.

 

RM: Ce ai aprecia la Emil Giurgiu?

DD:  Onestitatea si originalitatea. Este un tip care spune ce gândește. Ori, cred că colegii noștri din piață au nevoie de oameni corecți care spun ceea ce gândesc și nu poartă o mască atunci când vor să "dea sfaturi". Spun despre ceea ce gândesc și fiecare ia ceea ce îi place și ceea ce dorește din mesaj.

 

 

Voteaza articolul:
| Aprecierea vizitatorilor:

Ai un comunicat de presă de publicat?

 

RSS
Primeste stirile pe e-mail
OFERTE RECOMANDATE
Universitate , SU: 46 mp, 2 cam.
Unirii , SC: 180 mp, 4 cam.
Soseaua Nordului , SU: 120 mp, 4 cam.
gama300_250.jpg
TOPURI IMOPEDIA.ro
Cele mai noi comentarii
Cele mai comentate stiri
Top Likes

Primul ghid imobiliar autentic! Sfaturi pentru realizarea unei tranzactii imobiliare, termeni imobiliari, financiari, precum si descrieri detaliate ale zonelor,doar pe ghid.imopedia.ro

Blog RUN
Adrian Crivii
Gabriel Alexandru
Dragos Dragoteanu
Daniel Dobre
Adrian Niculescu
Ilias Papageorgiadis

Cele mai noi si importante stiri din segmentul imobiliar iti sunt redate intr-un format inedit, menite a te tine la curent cu tot ceea ce inseamna noutati si ultimele tendinte in domeniul imobiliar, doar pe media.imopedia.ro

Ştiri imobiliare
Analize imobiliare
Evenimente imobiliare
Ghidul Prima Casă
Știri Prima Casă
Comunicate de presă
Arhiva video